Ce gandesti acum 4-119

alleeeeeeeeee.... hug mare si imi pare tare rau ca a mers asa cu ai tai... chiar asteptam posturile tale si speram sa vii cu vesti bune

Doamne nici eu nu ma vad cu altcineva.... incredibil ce se intampla uneori, cate intorsaturi, cate planuri distruse, cate dezamagiri, cate sperante...

am ajuns inclusiv sa ma gandesc ca poate nici nu am cunoscut iubirea adevarata pana acum.. stiti voi, aia de "poveste".. ma gandeam si in cazul tau - daca il iubeai din tot sufletul tau, oare nu treceai peste toti pt a fi din nou impreuna?
nu stiu.. ma gandesc si eu.. offf

ma bucur ca macar esti optimista si sper sa ramai asa indiferent de ce s-ar intampla. si ca un sfat, e bine sa fii si egoista, nu strica din cand in cand

eu merg la nani k urmeaza iar o saptamana...uoff Doamne sa treaca rpd sa scapppppppppppppppppp

eu mananc si nu orice: salam cu paine

ufff...si eu tre sa fac baita,de maine la facultate si nu am nici un chef,dar trebuie! va pup pe toate si ne vedem maine dupa 12,iar repriza a doua dupa ora 18,cand ma intorc...sper sa rezist la toate orele.

mda... cum era de asteptat... ma trece o criza de bocete de toata frumusetea ((((((
gosh, o sa ii duc lipsa ((((((    optimismul meu paleste cateva momente sper...

Loveable a scris:

Alezzone a scris:

eu cred ca il mai iubesc... partea proasta e ca eu chiar am suferit din cauza lui ca m-a inselat si ai mei stiu toate astea si nu-l mai pot accepta, din punctul asta de vedere chiar ii inteleg sa nu-l accepte, i-a durut sa ma vada suferinda.
tot ce a facut el in ultimele luni pt mine si pt a ma recastiga, toate surprizele, juramintele si multe altele m-au determinat sa ii acord o ultima sansa si intr-un tarziu mi-am recunoscut si eu ca inca e deep inside my heart... pe el il vad cum se comporta, cat s-a schimbat, cat imi canta in struna si ma indoiesc ca o face doar din sentimentul de vinovatie, il vad si il simt diferit si nu e nevoie ca toate astea sa fie intarite si de prietenii mei sau ai lui... a implicat pe cine a putut in toata povestea asta cu recastigarea fara rusine ca lumea il facea nebun si prost, facand chestii pe care poate putini le fac pt cineva (scrisul de pe sosea, ursoiul lasat la usa, coboratul pe coarda sa-mi umple camera de flori pe ascuns etc)... i-am vazut pe ai lui cum m-au primit, pe el cum le vorbeste de mine...  plansetele lui de fericire cand ma strangea la piept.  nu e nevoie sa mi se spuna cat regreta ce mi-a facut inainte de toate astea, ca stiu.   si cu siguranta ca daca nu mai simteam nimic pt el, nu l-as fi acceptat cu toate incercarile lui care, clar, ar fi mers pana la extreme. 
pe-ai mei nu-i pot lasa orice ar fi si oricat m-ar durea despartirea de el, asa ca... ma realizez intai si apoi o sa fiu fericita

Eu de 2 ani de zile incerc sa ii impac pe amandoi (mama si prietenul) si nu reusesc, crede-ma...
Si tot timpul cand plec de la mama, plec plangand, ca vad ca se intristeaza ca nu stau cu ea, si vad ca se intristeaza cand ma vede necajita sau plansa din cauza lui... si cu toate astea nu pot sa renunt la el...
daca as sta cu mama, si as face-o pe ea fericita, as fi eu distrusa...
si o parere doar: cred ca daca in sufletul tau ai spus deja gata il iert si o luati de la capat frumos, ai fi mult mai linistita pt a-ti putea da licenta, decat daca ai sta in continuare fara el, suferind dupa el...

zi-le-o si alor mei!!!! ((((((      o sa vina mama mea sa stea cu mine sa imi revin dupa despartirea asta impusa, o sa stau cu nasul in carti in vazul ei si cu mintea pe pereti    sa mor eu, parca vad ca o sa ajunga sa imi spuna la ce ora sa vin acasa, o sa puna urmaritori, o sa ajunga Sherlock Holmes 2!    n-am dupa cine sa plang!!! dupa unul care m-a facut sa sufar??? astea-s bune argumente...

si eu am incercat sa ma impac cu el... a durat doar patru zile... si dupa aia am suferit amandoi de N ori mai mult.... el incepuse sa bea xanax.. mi-a zis mai tarziu...

ma apuca si pe mine depresiile.... Doamneeee, cabnd ma gandesc si eu ca de maine o iau de la capat... inca o saptamana de lupta

mda. si am uitat sa va spun ca a venit vara-mea in vizita.... ambele de fapt, dar ma refer la cea gravida.. de 20 de ani.. Doamne cata burta avea... adica mare... e in patru luni... firesc ca deja se observa ca lumea la atatea saptamani de sarcina, dar sa o vad eu cu ochii mei... am ramas masca, parca s-a rupt ceva in mine, mi se zbarlise pielea
ma tot uitam la vara-mea sa vad un semn ceva.. cum ca e gata sa devina mama, cum ca i s-ar potrivi burtica aia.. dar nu.... erau din doua lumi diferite, incredibil
cica i-au iesit si niste analize aiurea... offf

sa ne axam pe problema lui ale acum, ea are de luat o hotarare urgent, dar ca o paranteza...
eu m-am necajit tare si am plans enorm azi, a fost oribil... m-am intalnit cu el, si din vorba in vorba am vb despre ca as vrea sa fie ca inainte, si cand a auzit de sa stam iar impreuna si sa fie frumos...a facut iar alergie..
eu il inteleg pe o parte, ca au fost multe certuri urate la noi, si crize si scandaluri...si ii este groaza de toate astea.. a zis ca si peste 5 ani va ramane cu traume...si eu la fel, stiu...
dar nu stiu cum sa il fac sa inteleaga ca nu mai vreau sa fie asa, vreau sa fie frumos...
eu cred ca el crede ca daca eu vreau sa fim iar impreuna, o vreau ca sa ne certam din nou si sa fie aiurea.. dar eu nu as mai putea suporta o singura cearta... daca vreau sa fim impreuna, vreau ca sa fie frumooos...
si eu am ajuns sa bag in mine distonocalme...eu fac urat...cum a fost acum..a plecat ca se grabea si nu a ramas nicicum discutia... si am inceput sa ard, sa plang, sa tremur...si de fiecare data cand se termina intalnirea, am impresia ca nu mai rezist pana maine...ca nu mai am putere, ca mor... e oribila senzatia...

n-am mintit in viata mea, dar cred ca o s-o fac...   nu pot sa stiu ca nu mai sunt cu el, ca de data asta chiar o sa-mi pierd mintile     daca omul asta s-a schimbat intr-adevar, daca ma iubeste asa tare cum simt, daca e el acela si eu ii dau cu piciorul???  mai bine ajungem sa ne despartim din alte rahaturi, orice altceva, dar nu acum cand simt pt prima data ca e bine si ca il vad cum face tot ce-i sta in putinta sa fie bine...   credeti-ma ca daca el maine imi spune ca il doare-n pix de maine, pai nici ca mai pica vreo lacrima vreodata, dar stiu ca nu e asa!
pfoaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii :f?rbannad:   plm ((((

sincer, gandeste-te ca parintii raman oricum parinti, orice ai face, si te iubesc si sunt alaturi de tine..
si ai timp, incetul cu incetul sa ii faci sa inteleaga...cu calm, cu grija...prin vorbe, prin fapte... vazandu-te pe tine fericita peste 1 luna, 2, 3...se vor convinge singuri...
dar de ce sa dai cu piciorul la fericirea cu el, doar pt ca asa vor altii...fara ca tu sa simti asta?
nu vei fi niciodata multumita si fericita...
parerea mea..
uite, o idee: propune-le alor tai 1 luna de zile...sau 2...in care tu sa faci cum simti si ei sa nu se bage...
si dezbateti apoi, dupa 1-2 luni...cand aveti fapte...

Ultima oara a fost editat de Loveable (2008-02-24 23:57:07)