Casatorie?-2

Nu m-am suparat ne-am gandit si noi la asta, adica parintii nostri au insistat
Mersi, o sa va tin la curent

Certificatul de casatorie..nu e doar o hartie.Adik si eu as de aceeasi parere ca actul asta nu schimba cu nimic relatia dintre 2 oameni dar si la noi sunt niste reguli..niste legi..si e mai bine sa faci asa cum se face..sa te casatoresti.copii sa aiba numele tatalui..tu numele sotului..?nu?
Si la o adik nu va doriti sa aveti si voi parte de o nunta?..esti fata..nu visezi sa fii mireasa?stii tu..rochia aia alba pe care toate fetele o viseaza?

ma bucur indine lasa ca incet cu incet se rezolva si  parca vad ca in vara trimiti poze cu rochia alba

uite ca si eu am deschis ieri discutia... si mai rau am facut, pt ca m-am enervat si atat
eu: "mai iubi, da ce bine-ti vine costumul! (venea de la o masa oficiala de la servici). da stii la ce ma face sa ma gandesc? (pauza timida)  noi... cand ne casatorim?"
el: (rade): "vaaai... de-acu am sa ma imbrac numa in roaker, ca sa nu-ti  mai vina idei. pai nush, matza, stai linistita ca o sa fie si asta"
eu: "da... dar nu "este" de la sine"
el (vede ca-i serioasa treaba si devine ingandurat): "nu, asa-i... doar ca..."
eu: "plus ca mi-ai promis anul asta (zambesc amar. stiam ca n-o sa-si aminteasca, mi-a zis odata, cand plangeam din cauza candidei si el cauta explicatii "metafizice" pt boala mea... mi-a zis ca, daca ma face sa ma simt mai bine, ne casatorim, "chiar si maine"... si eu am zis "ok. la vara atunci. dar nu te cred, ma minti acum". asa a fost.... ":
el: "ma faci amnezic, matza... am zis eu asa?"
(m-am intristat prea tare si n-am mai dat explicatii.. doar un "da" incet si obosit)
el: "aoleu... am pus-o. (apoi mai serios): "mi-e frica de momentul ala, ma face sa ma simt aiurea... nu-mi doresc"
eu: "de ce sa te simti aiurea? nici macar nu-mi doresc chef si tam-tam... chiar nu. doar noi si cativa oameni dragi si apropiati"
el: "daaa? atunci e bine.... mie pertecerea aia nu-mi placea. atunci... vrei doar un popa roman, nu?"
eu:"da. si un act semnat"
el (suparat): "deci te intereseaza si actele"
eu: "normal. 1. pt ca imi place, spre deosebire de tine, sa fac un lucru cap-coada, nu pe jumate. 2. pt ca imi doresc un copil si as vrea sa se nasca intr-o familie"...

si aici s-a terminat... el a plecat iar la servici (venise pt o chestie scurta)... iar eu am ramas cu gustul amar si acum, de vreo 2 zile sunt deprimata si plang de una singura ca un copchil. probabil cer prea mult... dar ma doare indiferenta asta fata de un lucru pe care stie bine cat il doresc si totusi nu se gandeste sa mi-l ofere. pe de o parte il inteleg, pt ca a mai fost casatorit si n-a mers - si de acolo frica.... dar, daca iubesti un om, ar fi normal sa treci peste... eu una asa as face, de dragul lui. si sincer... nu-mi doresc nunta mare si panarama... nici mie nu-mi place ideea, sa vina oameni pe care nici nu-i stii bine si sa se intreaca in dulcegarii pe langa tine. dar mi-e frica tare de reactia asta la el... adica daca el are o idee fixa, nu poate suporta 1 noapte (!!!) de dragul meu? (cel putin asa zice, ca asta il deranjeaza... desi eu cred ca mai degraba e vorba de frica de angajament). pt mine nu vreau deloc petrecere, nu-mi pasa de ea, ar fi ideal sa merg dupa casatoria religioasa cu el undeva printr-o padure, doar noi 2... dar mi-ar fi rusine de oamenii care ne-ar da bani/face cadouri, sa nu le oferim nimic, pe bune!

m-am intins iar... dar ma gandesc ca, poate, scriind, imi mai trece starea asta de kk. pt ca, totusi, in ciuda acestei (deloc neglijabile) probleme, e un om minunat si ca barbat, si ca prieten... e cam tot ce mi-am dorit vreodata... si vreau sa fim impreuna mai mult ca orice. doar ca... mi-e frica

vai katami, daca ai stii cat de bine te inteleg macar voi locuiti impreuna, eu nici asta nu prea reusesc sa-l conving, desi avem 2 ani jumate impreuna. zice da da dar nu face nimic concret sau eu incep sa-i zic si el i-am zis mai in gluma, mai in serios ca o sa-l strige copiii nostri grandpa

Ultima oara a fost editat de bubutadana (2008-02-28 16:25:50)

nici eu nu l inteleg pe a meu...de casatorie nu i e frica...de mutat impreuna se pare ca i e (mai exact de mutat impreuna numa noi 2...ca in rest mai tot timpul vrea sa dorm la el)...stiu ca mai e timp...dar eu la anul termin...deci pare mult mai putin...si in plus nu tin eu asa mult la casatorie...cat la mutatul impreuna...si aici apare problema...eu vreau sa ne mutam singuri...el vrea sa stam cu ai lui (ii drept ca eu ma inteleg super bine cu ei...putem face orice si el are un etaj intreg doar al lui) ca sa strangem bani sa ne luam/facem noi o casa...din cate am vazut eu ar fi mai multe...nu vrea sa renunte la camera lui exagerat de mare si la confortul si luxul pe care il ofera faptul ca nu trebuie sa faca nimic prin casa in afara de sters prafu cateodata prin camera lui, spalat din cand in cand vase si eventual pus haine in masina si intins haine (daca lpui sa faca si altceva face...dar nu l pune nimeni ), si sa se mute cu mine intr un apartament micut (se pare ca are fobie de asa ceva)...unde noi ar trebui sa facem tot...si eu nu stiu ce sa fac...de murit n as muri sa stam cu ai lui (multe ar da orice sa aiba "socri" ca ai mei...mai ales mama soacra-caci acolo apar de obicei problemele )...dar ma gandesc ca la fel de bine as putea sta cu ai mei pana ne casatorim...oare am eu idei mai aiurea ca vreau sa stam singuri daca ne casatorim? sau nu neaparat atunci...ci dupa ce ne "mutam impreuna"...par absurda?

Eu zic ca nu. La fel vreau si eu, sa stam singuri, nu cu ai mei nu cu ai lui

multumesc, fetelor, m-ati mai inseninat nitel (acu nu ca ma bucur de raul altuia, Doamne fereste, dar... e bine sa nu fii singur in univers ) asa ca... multi

asa zic si eu, camysh... dar sa zicem ca n-am trecut prin asta si nu stiu cum e... deci ma chinui sa-l inteleg si sa-l iert. oricum, situatia e clar diferita acum fata de inainte, deci nu-mi pun problema de "comparatie", ci doar de o frica interioara a lui, care a ramas in ciuda logicii... de iubit stiu, simt ca ma iubeste.

bubutadana, la mine stii cum a fost cu mutatul? i-am zis clar ca nu mai pot, fizic si psihic, sa suport "plimbarile nocturne" intre 2 case, treaba in 2 case (el nu-mi cerea sa fac... dar... asa-s eu, nu-mi placea sa vad "mizerie" in casa la iubitul meu)... si, in plus, ai mei aveau o garsoniera care statea goala, in timp ce el/noi plateam chirie pt o camera destul de jalnica. stii care a fost reactia? "mi-as dori... f mult... dar mi-e sa nu-mi impuna ai tai obligatii pe care nu le vreau inca". asa ca am vorbit cu ai mei si le-am zis clar ca, daca ma vor intreaga la minte in continuare, sa nu "impuna obligatii nedorite inca"..... eu iti urez multa bafta, sa fie mai frumos la tine! (adevarul e ca, de cand ne-am mutat impreuna, dupa niste certuri prostesti legate de amenajarea casei, e mult, mult, mult mai bine ca inainte... deci a meritat). si sa stii ca si la mine e aceeasi problema cu "grandpa", de care mie mi-e frica la modul serios... pana la urma, eu am 22 de ani, as mai avea timp de facut copii... dar el are deja 30... daca ne mai frasuim mult cu casatoria... vorba ta, e de "grandpa" treaba!!

indie, ma bucur ca a mers spre bine la tine!! da, si eu ma astept, in cel mai rau caz, sa fiu un "cangur in rochie de mireasa" ... doar ca, din pacate, m-am apucat acum vreun an de ac, incat nush cum as putea simula un "accident" . decat de biserica, cred ca le e frica mai degraba de  atentia de la petrecere... recunosc ca nici mie nu-mi place sa fiu in centrul atentiei, cel putin nu asa, dar... conteaza cand iubesti un om si vrei sa-i fii alaturi toata viata? pai m-as pupaci cu toate rudele de gradul "n" pe care nici nu le-as recunoaste pe strada, ce ma doare? si ma mai bucur ca nu-s singura care vrea "paduri" la nunata... sa ai parte... de sot, chef, padure si... multa voie buna!!

crystyna, acu am vazut... nu, cum sa fii absurda? iti spun din proprie experienta ca abia atunci cand va mutati va dati seama daca "merge" sau nu. eu asa am patit... a fost greu, la inceput, sa-mi dau seama de micile imperfectiuni ale omului "perfect" pe care-l iubeam... dar, in final, e mai bine asa... iubesti pe cineva real, cu calitati si defecte acceptate si cunoscute, nu o himera. si, asa cum zicea si indie, e mai bine sa se intample mutarea inainte de casatorie... daca, prin absurd, vezi ca se schimba prea multe si nu-ti convine? (nu vreau sa fiu paranoica si sa te sperii... vorbesc de ce se poate intampla la modul general). si eu in locul tau l-as trezi la realitate, nu m-as muta cu socrii!!!! ai mei ne-au propus asta, in ideea in care banii ce reveneau de la o inchiriere a garsonierei in care stam acum sa fie ai nostri... dar am refuzat frumusel amandoi. aveti nevoie de intimitate, nu de socrii pe cap. eu am locuit in casa cu bunica dispre tata si mi-am jurat ca n-am sa fac greseala... se impungea non-stop cu mama... cel mai bine e fiecare cu locul lui, asa puteti tine si relatiile cu parintii/socrii mai bune...

Ultima oara a fost editat de katami (2008-02-28 17:08:11)

eu deja visez la nunta pe care o vom avea la noi la munca, avand in vedere ca eu sunt receptionera si el barman la un complex hotelier, care in juma de an va fi gata renovat, cu 3 stelutze . si desigur, in centrul atentiei, in rochie alba de mireasa. sunt o fire foarte romantica ...