Din nou...CANCER!-41

Incet-incet....simt ca ma lasa puterile....astazi am primit vizita profesorului care este seful sectiei din acest spital, o somitate in aceste boli. Evident, impreuna cu alti medici. A fost foarte amabil, foarte..uman. Cand a intrat mi-a strans mana, s-a prezentat, mi-a spus ce va urma, etc.....si cand sa plece s-a intors din usa si mi-a spus ca a fost in Romania si ca ce a vazut i-a placut...
Astazi mi-au bagat un medicament din cauza caruia mi-au dat sa mananc doua castroane cu gheata!! Si sa inghit.....evident ca am vomitat  de mi-ai iesit ochii din cap. De 3-4 zile nu pot sa mananc nimic, doar ceva sucuri de portocale, pe care la fel le vomit.
Am inteles ca in zilele urmatoare voi simti efectul chimio ca lumea.....voi face rani in gura....oricum simt gura ca si cum mi-o clatesc cu ulei de masina(nu stiu ce comparatie sa fac).
Legat de rautati.....ce am perceput ca rautate este ce a spus doctoressa....probabil din solidaritatea de breasla :

"evident nu din aceleasi motive ca tine insa sigur nici eu nu stiu daca mor sau traiesc...
pentru asta nu stau imbufnata pe aici nu nici nu astept sa imi pupe toata lumea picioarele...
stiu ca treci printr-o incercare grea, stiu ca e al naibii de dificil, insa esti om in toata firea, fi de acord ca nimic nu justifica atitudinea de baietel care se supara ca vacarul pe sat pentru ca nu i se da dreptate in toate..."

Pai afla draga doctoressa, ca simti nevoia, atunci cand esti in situatia mea, sa ti se pupe si picioarele, sa ti se faca orice, doar sa gasesti un strop de putere in a suporta ce suport eu. Aici nu e vorba de rasfat!!!!!!!!!!

Baietel care......etc.....ba cred ca in situatia mea trebuie sa fiu maxim protejat de orice,orice in plus rau nu face decat sa imi strice fragilul echilibru pe care il am.
Cum poti sa spui ca NIMIC nu justifica...etc? Nici viata sau moartea? Pai atunci cand se justifica?
In fine, e o rautate gratuita, care  poate avea destule cauze.

La mine s-au aruncat zarurile.....ce mi-au bagat hotarasc viata sau moartea!!!! Sa nu aveti idee vreodata ce inseamna sa traiesti astfel de clipe! NICIODATA! MA UIT PE CAMERA WEB ACASA, SI IMI VAD LIVE fetitele, ma striga si ma cheama acasa. stiu ca am buba, si ca fac nani aici.

Mai e ceva de spus??????????

Oare cum ati reactiona, in situatia asta, voi, care imi combateti nevoia de a fi "pupat pe picioare"?
Credeti ca poti ramane cu creierii normali dupa atata timp? Usor de spus....fii matur.....
Apoi.....inteleg ca esti avocatul cuiva......foarte bine, insa chiar si acel p.s.  nu isi avea rostul. E o pedeapsa, nu? era mai simplu sa nu mai scrii aici....nu crezi?
Stii ce e ciudat? ca desi m-ai "zgariat" in cateva randuri in care mi-ai scris(dar de, dupa cum spune avocatul tau, e greu sa te exprimi bine in romana, cu traducerile astea din engleza.....), si eu am inteles mai eronat unele afirmatii, am un sentiment de ...parasire....Stai linistita, e doar efectul tratamentului, sunt putin dus cu capul ...cred ca maine o sa cer si camasa de forta.
Spitalele cu somitati.....eu vorbeam de un singur profesor.....si orice spital din lumea civilizata are psiholog, asa ca daca a vrut sa fie o ironie fina......uita. se poate sa gresesc, dar am scuze, chiar tu le-ai spus......si se poate sa fie asa. Eu de unde sa stiu acum? Chiar eu spuneam ca ma uit in oglinda si nu ma recunosc.......asa ca......nu dati cu pietre.
Stiu ca lumea e solidara cu mine, sunt foarte recunoscator, ma simt un  mai puternic......DAR CINE S-A SUPARAT CA VACARUL PE SAT?
Noapte buna, sunt sigur ca va e infinit mai buna ca a mea......
still, sincer, iti doresc tot binele din lume si multumesc pentru timpul in care ai fost alaturi de mine. FARA IRONIE!!!
somn usor

Mai oameni, Armand este bolnav si degeaba ii spuneti voi sa aibe incredere, sa fie matur si sa inteleaga. Este incurajator pt el, se simte bine cand vede ca sunt persoane in jurul lui care se gandesc la el, dar cand sti ca ai o boala greu de tratat (deja nu mai este stadiul 1, ci s-a extins, ceea ce nu este inbucurator) deja nu mai sti cum sa gandesti si ce sa gandesti.
Sa te gandesti la viitor......sa fim seriosi....la ce se poate gandi, este daca maine se va mai trezi sau nu....
Si am mai spus e diferenta mare intre cancerul incipient cu sanse de vindecare de 80% si cancerul care s-a extins si nu mai iti sti sansele. Si asta e dovedit si de medici nu e o clasificare facuta de mine.

Care dintre voi ati stat langa un om cu un cancer agresiv a carui soarta atarna de un fir de ata, care face tratamente citostatice? Eu am stat si credeti-ma ca nu este usor deloc.
Stiti ce gandeste acel om bolnav, chiar daca este incurajat din toate partile: "oare Craciunul viitor il voi mai petrece cu familia mea?" La mine raspunsul a fost negativ, din pacate, cancerul a fost mai puternic.
Dar ma bucur ca am reusit sa-l fac sa se simta bine, sa-i ascult gandurile, fara sa consider asta ca egoism sau ca profita de pe urma bolii. Si nu am apelat la psihologi doctori, psihologi pot fi si oamenii de langa tine prin vorbele si faptele lor.

Armand, ce pot sa-ti spun Doamne ajuta, putere in aceasta lupta si sa dea Dumnezeu sa iesi invingator.
Sa ne tii la curent cu evolutia ta si ma rog la Dumnezeu sa te ajute in incercarea aceasta.

skumpi a scris:

chiar nu cred ca e cazu sa venim cu chestii de genu asta`
dak cineva are sa`i spuna o vorba buna...sa i`o spuna si atat... nu sa critice... si sa se dezbata aici probleme !
pana acum totu a fost okey... nu e cazu sa stricati topicu asta`...

armand...ignora ce e de ignorat si gata... tu esti cel mai important in momentu de fata !
sanatate si asteptam vesti bune

cred ca ce a spus skumpi spune totul...

Treci prin niste momente dificle,cele mai dificile din viata ta ,dar nu uita ca trebuie sa lupti pt. cea mai mare dorinta a ta si a fiecarui om aceea de a fi sanatos.VEI FI SANATOS SI TE VEI BUCURA DE CEEA CE IUBESTI CEL MAI MULT PE LUME:FETITELE TALE MINUNATE.Mult curaj si multaSANATATE.

multumesc din suflet!!!! si tot e prea putin pentru vorbele voastre!sunteti ......nu am cuvinte!

Astazi mi-au facut 3 examene legate de inima pt ca m-am plans ca simt intepaturi destul de mari in zona inimii. Adevarul este ca ma doare ori de cate ori trag aer in piept, si am inteles ca as avea si la inma putin lichid. Nu stiu inca daca e normal, ce inseamna...Am convingerea ca nu e o piedica.
Astazi, in timp ce ma duceau cu un scaun cu rotile prin spital, m-am vazut intr-o oglinda...si m-am infiorat. Aveam o masca la gura, cu orificiu de filtrare al aerului, cu un hanorac cu gluga trasa peste cap....doar niste ochi obositi mi se vedeau. Parca am vazut o epava!
Astazi am vomitat iar, dureri de cap aproape in permanenta. Cand ma gandesc ca daca Doamne-Doamne ma ajuta, am facut ultima cura de chimio........
Adorm si ma trezesc tot aici...nu reusesc sa ma trezesc la mine in pat , acasa....INCA!
Azi sunt 9 zile de spitalizare....mai am destule insa. mai vorbim......

...sper sa fii bine si maine sa-ti reuseasca transplantul...TOT BINELE DIN LUME !

multa sanatate!!

nu am postat niciodata aici desi urmaresc topicul de cand s-a deschis.

Armand, iti doresc multa sanatate si  tot binele din lume, sa te faci bine si sa fii fericit alaturi de familia ta. Sa iti dea Dumnezeu putere si vointa in continuare si blogul acela.....gandeste-te la el....tot intru acolo si citesc tocmai pentru ca imi doresc sa iti indrepti atentia si spre altceva - altceva-ul acesta iti face bine.

Ne rugam pentru tine, stiu ca nu este usor dar esti unul din cei mai curajosi oameni pe care am avut ocazia sa "ii intalnesc" si un asa om merita sa traiasca, merita sa fie iubit si sanatos.

sa te faci bine dragule si dupa ce termini cu cosmarul acesta sa mai intri pe la noi