Vis frumos devenit cosmar-3

buna din nou...va multumesc inca o data pentru tot sprijinul pe care mi l-ati oferit...a trecut aproape o luna de cand nu am mai scris, timp in care am continuat  sa vorbesc cu el pe mess, afland pe zi ce trece tot mai multe lucruri despre el. cum el a inceput sa isi revina si a vazut ca eu sunt data peste cap din cauza experientei prin care m-a facut sa trec, a inceput incet incet sa imi povesteasca cum a fost viata lui cu adevarat. mai de mult imi spusese ca atunci cand era mai mic a avut un vis foarte urat, dar omisese atunci sa imi spuna ca a fost la medic, ca i s-a facut o electroencefalograma la care s-a gasit ceva in neregula, drept pentru care a tinut un tratament care a durat 4 ani de zile. de asemenea, tot la fel mai demult imi spusese el ca in anul 1 a avut multe restante, dar din nou omisese sa imi spuna ca a facut o criza la fel sau poate chiar mai urata decat asta de acuma, ca toata lumea a crezut ca e drogat si a ajuns la politie, de unde a venit tatal lui sa il ia si a facut din nou tratament nu stiu cat timp....explicatia pe care mi-o da el acum este ca nu a putut sa imi spuna adevarul pentru ca era de parere ca nu are sens sa dezgroape trecutul din moment ce atat el cat si ai lui si chiar si doctorita care l-a tratat considerau ca nu se vor mai repeta aceste crize...pe langa aceasta explicatie el considera ca sunt si eu vinovata, ca daca vroiam sa aflu adevarul trebuia sa il descos si eu mai bine, ca cica imi zicea pana la urma, plus ca multa vreme a dat vina pe mine pentru faptul ca am fugit de el in ziua aia, mi-a spus ca nu ii vine sa creada ca eu am putut sa cred ca el m-a inselat, de parca nu l-as cunoaste...si ca l-am parasit in cel mai greu moment, exact cand avea cea mai mare nevoie de mine.....cu timpul am reusit sa il conving sau cel putin asa cred ca am suferit un soc foarte puternic atunci si ca am crezut in momentul ala tot ce mi-a spus, ca nu aveam de unde sa stiu ca are probleme....i-am spus ca nu va mai fi posibila relatia noastra pentru ca eu o sa imi amintesc toata viata ziua aia si nu o sa il mai pot privi la fel, nu o sa mai fie nimic ca inainte si pana la urma mai mult o sa ne facem rau unul altuia....zilele trecute gasisem puterea sa ma duc la el in oras sa stam de vorba fata in fata, dar mi-am pierdut-o cand mi-a zis ca sa vin la el acasa, sa raman peste noapte ca nu mananca, sa imi fac bagajul, sa imi iau macar un sapun, tot insista sa imi iau un sapun....eu acum am inceput sa cred, dupa ce m-am mai interesat, ca depresia asta a lui e de fapt pe fondul unei alte boli mai grave si nu o sa aflu niciodata adevarul...i-am spus ca nu am nimic impotriva sa mai vorbim din cand in cand pe mess si ca asta e tot ce ii mai pot oferi, dar el insista sa ne vedem fata in fata si eu parca nu mai sunt dispusa....chestia e ca eu am cunoscut de curand un baiat care ma place si ma ajuta si am inceput sa ies cu el, nu stiu ma face sa ma simt mai bine...si nu i-am ascuns chestia asta prietenului, sau ma rog fostului prieten, si cand a aflat mi-a zis ca il fac sa sufere, ca cum am putut sa imi gasesc asa repede pe altcineva, ca el nu ar putea....m-a intrebat daca m-am culcat cu tipul asta, de parca nu m-ar cunoaste, de parca m-ar crede in stare sa ma culc cu un tip asa de repede ((.......i-am zis ca nu mai pot rezista si ca am dreptul sa imi vad de viata mea, si asta am de gand sa fac, desi inca ma mai doare, sper sa pot trece peste, sper sa fie ok cu baiatul asta pe care l-am cunoscut si sa pot sa fiu fericita...

cred ca e mai bine s-o iei de la capat cu altcineva decat sa stai langa o persoana care ti-a ascuns un lucru atat de grav

ai grija de tine

heimdall a scris:

dea, lasa vorbitul pe mess cu fostul si mergi inainte cu tipul asta nou... n-ai de ce sa te simti tu vinovata sau responsabila pentru ca el e bolnav.

asa e

daca continui sa vorbesti cu el poate isi face sperante ca te vei intoarce la el..

deliav a scris:

in primul rand...mie mi se pare suspect faptul ca ti s-a spus tie ca are depresie...si i s-a facut un sedativ...si n-o sa-si mai aduca aminte dupa...asa ceva nu prea se intampla in depresii....nu are de ce sa nu-si aminteasca...ce s-a intamplat...adica mie mi se pare ca suna a altceva decat depresie, poate putin mai grav de atat...daca chiar asa i-a spus medicul mamei lui (desi nu stiu de ce am impresia ca mama lui incearca sa dreaga lucrurile...adica sa te manipuleze putin pe tine)...iar in rest din punctul meu de vedere daca omul in care tu ai avut incredere si pe care l-ai sustinut si iubit ...te insala...nu prea mai ai pentru ce sa continui....eu una clar i-as spune pa...dar in fine asta e doar parerea mea, tu stii mai bine pentru tine.

subscriu 

si eu zic sa uiti totul si sa mergi mai departe. E foarte ciudat tipul din cate povestesti ...eu una n-as putea trai cu cineva care are astfel de probleme psihice...cine stie unde se poate ajunge!...si faza cu insistatul sa iti iei sapun la tine?!....wtf? tipu' e freaky de-a dreptul
Lasa-l, uita-l....si ai grija de tine pana o sa te uite el (punandu-ma in locul tau, mi-ar fii cam frica de el )

Ultima oara a fost editat de danny (2008-09-24 21:14:08)

sapunu ala trebuie sa insemne ceva...  adika nu in sensu ala vroia sa`si ia sapunu..nush dak ma intelegeti

mi-e mi-ar fii frica de unu ca el ...brrrr...

da fetelor, si mie imi e frica acum de el.....ganditi-va ca a fost prima mea dragoste, am avut o relatie frumoasa, nu mi-a dat cu nimic de banuit si chiar ajunsesem sa visez ca voi ramane cu el toata viata....nici nu pot sa ma gandesc ca putea fi si mai rau de atat...doamne, nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu...

oricum, va multumesc inca o data ca m-ati ajutat cu parerile voastre...nu stiu ce as fi facut fara sprijin. am avut noroc ca i-am avut alaturi pe parintii mei, care desi la inceput au simtit ca ceva nu e in regula cu el fara a-si imagina insa ca ar putea avea o tulburare psihica, pana la urma ajunsesera si ei sa il indrageasca...si au fost si ei socati de toata povestea asta....prietenele mele cele mai bune au fost si ele alaturi de mine si m-au ajutat foarte mult, mi-au dovedit ca imi sunt prietene adevarate.....de acum nu imi mai ramane decat sa las trecutul in urma si sa ma concentrez pe prezent si pe viitor...va pup, si ne mai "auzim" pe forum, cu mesaje mai fericite sper

in sensul ca l-au vazut ca era mai moale, ca nu prea avea ambitie, ca era mai posesiv, ca se plangea mai mult....ei mi-au atras atentia de multe ori asupra acestor aspecte, dar eu nu vroiam sa ii ascult, ma gandeam ca mai bine are defectele astea decat sa aiba altele mai rele, ca oricum nimeni nu e perfect....si pana la urma vazand ca eu sunt fericita cu el s-au obisnuit si ei cu ideea...pana la faza asta