Cea mai mare suferinta...

cand m-a inselat. a fost o perioada groaznica, mi-a afectat cu siguranta tot restul vietii in ceea ce priveste increderea in sexul "tare"...

love is good, intotdeauna love e good

Cea mai mare suferinta din viata mea a durat 2 ani, in care am iubit un "nene" si el imi dadea sperante cu picatura (mai un pupic mai o imbratisare) si cand speram si ma bucuram si mai tare imi zicea NU SE POATE SA FIM IMPREUNA (era cu una de la mama dracu intr-o relatie la distanta).Zilele mi le petreceam holbandu-ma la el sau citind cartile ce ii placeau sa avem ce discuta, si noaptea plangeam sau scriam poezii
A fost atat o perioada ff trista cat si o etapa ce m-a maturizat enorm


eu pupa la loveable sa nu mai fie trista deloc deloc

eu sunt mai sensibila si mai plangacioasa... ma consum din orice


vara asta mi a murit-de fapt a fost omorata- o pisica pe care o aveam de knd eram mica... era ca un membru al familiei si un caine...
aparent, nu e o suferinta prea mare dar e asa greu sa vezi un animal cum se zbate sa moara... mai ales knd e al tau si ai avut grija de el atata timp...
acum 2 ani, bunicul meu a fost internat, era pe moarte... acasa mama facea curat, fiindac stiau k o sa moara... si n a murit!desi plansesem de milioane de ori atunci parca lacrimile mele erau altfel
a fost ff aiurea... important e k traieste...
cred k moartea unei persoane dragi e cea mai mare suferinta.... am noroc k imi traiesc parintii si bunicii

a... si am suferit tradarea unei prietene bune..pe care o crezusem "cea mai buna".. si a unui baiat pe care credeam eu k il iubesc...
bineinteles, k acum, privind in urma mi se pare o porcarie faza asta, dar la varsta aia aveam si eu visele mele...

Ultima oara a fost editat de carmen_21 (2008-08-31 20:05:10)

sunt mai multe... si e greu de facut un top
Numesc insa pe de o parte:
- moartea verisoarei mele primare... accident de masina... avea 12 ani... eram de-o seama.... si daca nu intervenea Cineva acolo sus, trebuia sa fiu si eu cu ea in ziua aia...
- suferinta din dragoste, cu tot ce tine de ea
ma refer in special la ultimele 2 relatii

Andra...a mea...o sa zic imediat, numa sa am putin timp, ca acu incalzesc ceara

la mine sunt doua.. pe planuri total diferite, dar ambele foarte dureroase..
moartea lui bunicu.. l-am iubit, m-a adorat.. eram "papusa lu` bunicu".. n-am putut sa accept ca va muri...
si tot ce tine de relatia cu F, despartirile, durerile...
nu stiu care doare mai tare... poate m-am impacat cu gandul ca bunicu a murit, asta e, nu am ce sa fac decat sa ma gandesc la el si sa ma rog pentru el...
dar chestia cu F e prezenta zi de zi, in fiecare secunda.. de atat amar de vreme... si doare ingrozitor...

Anul trecut pe vremea asta am avut parte de cea mai mare suferinta cand ne-am despartit si nu mi-a explicat motivele, a plecat pe mare lasandu-ma cu zeci de intrebari pe care mi le puneam si nu reuseam sa gasesc raspuns la ele, dar pana la urma am aflat singura la cateva zile dupa ce plecase despre ce-a fost vorba, am suferit enorm pana am aflat ce s-a intampalt pe urma dupa ce aflasem am devenit foarte puternica si am reusit sa uit si sa nu mai sufar. Dar au fost cateva saptamani in care nu mi-a fost bine deloc.
Noroc ca dupa suferinta aia acum totul e foarte bine...mai bine ca niciodata. Ne-a unit foarte mult ce s-a intamplat intre noi doi.

cel mai mult am suferit cand aveam 12 ani si urma sa am o surioara (abia a vrut mama sa mai faca un copil pt k a avut probleme cu sarcina mea...si a mai pierdut o sarcina dupa mine) si a facut avort la 6 luni jumate....doamne imi doream atat de mult surioara aaceea (nu stiam k e fata...nici nu conta ce e...)....am aflat dupa k era fata....avea si par in cap....dak mai rezista 2 sapt traia...si cel mai tare m-a durut k eu n-am aflat direct de la cineva...ci eram la bunici si i-am auzit pe bunica si unchiul meu spunanad k mama e la spital...k i s-a rupt apa....a fost un adevarat soc pt mine...
am mai suferit si din dragoste....dar nu vreau sa-mi mai amintesc...