Cum potolim scorpionii si-i facem barbati de casa? :X-9

skumpi a scris:

eu chiar nu cred in chestia asta cu zodiile cunosc scorpioni care sunt mai blanzi decat umbra lor

nici eu nu cred.Nu se poate ca toti oamenii nascuti in luna x sa aiba aceiasi personalitate.Ca se mai nimereste sa li se potriveasca ce spune zodiacul(la unii mai putin,la altii mai mult)e altceva.

anabella_n, tu stii intotdeauna sa atingi acolo unde e punctul cel mai sensibil stiu ca intr-o relatie e nevoie de 2, stiu ca "dragoste cu sila" nu se poate... si nu-mi doresc asta sunt constienta ca si rabdarea mea va avea o limita mai mult sau mai putin placuta insa momentan atitudinea lui ma face sa sper, sa cred ca poate fi ceva mai mult de-atat acea intuitie a mea, care raaar da gres, imi susura in urechi ca va fi mai mult de-o aventura de-o vara si nu e vorba de faptul ca sunt eu indragostita de el, sunt foarte "cu capul pe umeri"  si matura in gandire cand e vorba de realitate... si ce ma innebuneste cel mai tare e ca eu sunt suficient de indiferenta fata de cum sunt eu de obicei... eu nu-l caut decat foarte rar, nu-l sun... nu cer intalniri.... asta ma atrage de ma innebuneste
oricum, imi e clar ca dupa ce ii va trece lui perioada asta (care sper ca nu e doar un motiv sa amane luarea unei decizii si tind sa cred ca nu e asa... ) eventual cu prima ocazie cand ramanem singuri si putem petrece mai mult timp impreuna... vom discuta si imi va spune daca vrea sa ne dam sansa aia de care vorbeam in posturile anterioare...pe care eu mi-as dori-o; suntem "prea".... cand suntem amandoi... prea potriviti, prea compatibili, ne completam prea bine... dam prea amandoi... suntem ca un intreg ale carui jumatati nu au acelasi farmec cand sunt separate cum au cand sunt impreuna si chimia aia de care am tot zis, si felul de a gandi si de a privi viata... nu stiu, sunt convinsa ca si eu sunt confuza si indragostita si... poate uneori subiectiva; insa ceva "special" e daca in urma discutiei vom ajunge la concluzia ca se merita sa incercam ceva mai mult... vom merge pe calea asta, amandoi; daca insa el tot bate in retragere... si nu crede ca se merita eforul sa renunte a viata pe care o duce, nu crede ca a trecut de varsta aventurilor si a one night stand-ului...  eu ma voi retrage din aceasta "legatura bolnavicioasa" ( pentru ca e clar ca va devenim daca nu e inca... o legatura bolnavicioasa)... vom ramane prieteni si atat, fiecare isi va vedea de viata lui... isi va cauta alta jumatate cu care sa formeze un intreg "mai" intreg decat ar putea fi asta problema mea e ca vreau ca EL sa inteleaga si sa realizeze ca e momentul sa termine cu stilul asta... ca a depasit faza aia si ca noi 2, meritam sansa de a fi impreuna cu adevarat nu vreau o relatie de florile marului... eu iubindu-l la nebunie, el cu fufele prin oras... asta clar nu; mai trist e ca asta necesita timp si sufletul meu are ceasul lui care o sa sune in curand a retragere indiferent de el....

Ultima oara a fost editat de annna (2009-07-16 23:17:44)

telenovela...ce sa mai
sa iasa cum vrei tu anna si chiar daca nu o sa iasa macar o sa ramai cu super amintiri

ioana_4 a scris:

si eu am simtit partea cu "intregul" si cu "perfectiunea" chiar dinainte sa fiu cu el. si dupa un an jumate de stat impreuna am aceeasi senzatie.. sper sa zic la fel si peste vreo 20
unele lucruri se simt..

si eu am simtit-o la fiecare relatie de lunga durata si am avut destule
cel mai mult m-a tinut cu sotul meu, vreun an jumate. dar se baza mai mult pe reactii de suprafata si pe instinct, pe placerea oferita de noutate, as zice
in timp am inceput sa-l iubesc altfel, mai rational si ca atare mult mai profund si desi nu mai cred in jumatati si predestinare, cred in posibilitatea oamenilor de a alege perechea potrivita pt ei (nu perfecta). si-mi place sa cred ca ma numar printre fiintele care odata ce-au gasit omul potrivit, il iubesc neconditionat pana la moarte

Ultima oara a fost editat de anabella_n (2009-07-16 23:30:35)

noi ne iubim rational, ca niste oameni maturi si cu responsabilitati ce suntem, dar facem chestii irationale si nebune in doi

hmmm... anabella scumpa, ai dreptate, poate a sunat cam pompos faza cu "jumatatile" insa nu ma refeream la jumatatile alea predestinate... etc; la mine se numesc SUFLETE PERECHE insa nu ma gandesc atat de departe pentru ca e mult prea imatur totul; la mine dureaza muuult pana zic eu ca el e "the one"... cu celalat undeva dupa 2 ani de relatie m-am gandit (repet: gandit!!! ) ca exista posibilitatea ca el sa fie, ca am putea forma o familie... si am putea avea copii impreuna intre timp s-a dus... intr-adevar insa dureaza mult pana ma atasez si cunosc suficient terenul cat sa spun ca el e; nici gand ca afirmatia asta sa o fac in conditiile astea... no way ma refeream in princippiu la farmecul fiecareiua, fiecarei "jumatati" cand am pomenit cuvantul asta... si la tot ce insemnam noi amandoi: "intregul"... atat cu prietenii, cat si in societate... si in intimitate... si chimia aia...e mai mult decat o indragosteala de-o vara sunt multe lucruri care ne trag spre acelasi drum... de-aia tot cred eu ca s-ar merita sa incercam ceva mai mult de-atat

skumpi, intr-adevar... indifierent de ce va fi, voi ramane cu suuper amintiri povestea asta pe care am trait-o cu el o sa ramana mereu, undeva... intr-un loc aparte sunt senzatii si trairi pe care le avem o data in viata si eu ma simt extrem de norocoasa ca la varsta asta si la experienta mea de viata care nu e cine stie ce ... le-am avzut si le-am simtit intr-adevar, telenovela

ioana, ai dreptate cu aceale prime sentimente ca el e cu acea perfectiune pe care o simti cand il cunsoti pe El eu chiar cred in suflete pereche, in sentimente de genul asta desi nu le-am trait inca mi-ar placea asa.... dar eu am nevoie de mai muult, de timp, de incredere, de dragoste... de obisnuinta... sa le simt insa cred ca e tare frumos cand apar si la inceput

Ultima oara a fost editat de annna (2009-07-16 23:56:07)

alexa123 a scris:

anna, avem 19 ani, abia am dat bacul 

multi inainte
te-am intrebat pentru ca faza cu beep-ul la care nu ti-a raspuns mi s-a parut cam copilareasca suna-l sau da-i un mesaj cand vrei sa vorbesti cu el, atunci iti dai seama ce atitudine are fata de tine, daca are chef de vorba, daca e interesat de ce faci... etc; apoi sa vezi daca da si el vreun semn de viata... si tot asa

alexa, e tipic lor e ceva caracteristic sa te lase cu gura cascata, sa se comporte total diferit, sa treaca fooarte usor de la o stare la alta, sa te apropie si sa te raspinga pe mine una... asta ma innebuneste cel mai tare ma atrage la mexim comportamentula sta si eu sunt cam la fel, la fel de schimbatoare, de capricioasa...
trebuie sa prinzi mesajul pe care il transmite, sa simi momentul cand trebuie sa pulsezi si cand trebuie s-o lasi mai moale sa-l inciti si apoi sa-l indepartezi...

Ultima oara a fost editat de annna (2009-07-17 15:52:08)

eu sunt de parere cu anabella faza asta de indragosteala dureaza cateva luni dupa care se trece la o alta etapa....eu as fi curioasa ce-or simtii barbatii cu care voi sunteti ma refer la tine annna si alexa.
eu observ ca tu, annna privesti jumatatea plina a paharului ceea ce nu e gresit in viata, dar in unele cazuri trebuie prudenta....
eu nu prea cred ca baiatul asta o sa se schimbe daca asa ii e felul....plus ca daca accepti din prima situatia asta incerta sunt sanse mari ca lui sa-i convinsa si sa vada ca si tie iti place asa deci nu mai pune problema responsabilitatii....
si oricat de indragostite sunteti voi sa nu uitam ca femeile au nevoie de siguranta....iar in cazul de fata eu nu observ ca v-ar da siguranta acesti barbati....
eu asa vad lucrurile sunt mai realista din fire...si mi-e sa nu fie totul o iluzie de-a voastra

andrulina a scris:

eu nu prea cred ca baiatul asta o sa se schimbe daca asa ii e felul....plus ca daca accepti din prima situatia asta incerta sunt sanse mari ca lui sa-i convinsa si sa vada ca si tie iti place asa deci nu mai pune problema responsabilitatii....
si oricat de indragostite sunteti voi sa nu uitam ca femeile au nevoie de siguranta....iar in cazul de fata eu nu observ ca v-ar da siguranta acesti barbati....

da, si eu am vrut sa spun aceste lucruri dar m-am abtinut
ideea e ca daca el nu simte acum la inceput aceeasi stare ca si ea, slabe sanse ca mai tarziu s-ajunga s-o iubesca. iubirea se simte din primele luni si tot atunci iti si da certitudinea ca va fi sau nu ceva serios. daca nici dupa 3-4 luni cat au ei deja de ''prietenie'' (interesant cum el fuge pana si de responsabilitatea declararii acestei relatii in mod oficial) nu s-a decis ca o vrea la modul relatie serioasa, mai tarziu s-ar putea sa se trezeasca din senin cu un raspuns de genul: ne-am simtit super bine vara asta, esti o tipa cool cum putine am gasit, dar eu nu sunt pregatit pt o relatie.
asta e parerea mea sincera si consider ca in punctul asta, annna trebuie sa decida ce e mai bine pt ea, pt ca e o fata desteapta si matura si cu siguranta merita ceva mult mai bun, un tip care s-o aprecieze la justa valoare si sa-i ofere siguranta unei relatii stabile.
in momentul in care o relatie nu curge de la sine in directia buna, moment in care ea, ca femeie, trebuie sa faca eforturi nenumarate sa-i arate ca merita si sa stea permanent in alerta in privinta cuceririi tipului, cred ca ceva e in neregula si nu se poate termina ok.
am patit-o si eu, nu a iesit ca mine indiferent cate eforturi supraomenesti am facut sa-l retin, omul s-a simtit bine cu mine si mi-a ramas prieten bun, dar nimic mai mult.

Ultima oara a fost editat de anabella_n (2009-07-17 18:58:44)