Nervi si suparare in sarcina:(

Iubita, stai linistita ca nu se intampla nimic cu bebe. Si eu am plans cand am fost insarcinata. Dar e bine sa incerci sa eviti, daca sunt ceva discutii in familie, imbraca-te si pleaca la o plimbare in jurul casei, nu sta sa te enervezi in casa.

    Hai ca trece, nu iti mai face probleme.

Nu e nici o problema ca te-ai suparat o data, dar sa incerci sa eviti, pentru ca se poate destul de usor daca te gandesti la bebe. Nu mai pune la suflet chiar tot ce se inatmpla. Treci peste
Nu trebuie sa iti faci procese de constiinta ca te-ai suparat si poate afecta copilul. Nu s-a intamplat nimic. Ia partea buna a lucrurilor, ca acum te-ai linistit, ti-ai dat seama ca nu mai tb sa te stresezi pt orice si totul va fi bine

Claudi, eu, in a doua luna de sarcina,  am trecut prin cea mai mare furtuna din ultimii 2 ani, din punct de vedere material. Am vazut cum toate planurile pe termen lung ale familiei mele, planuri pe care ma bazam cand am decis sa raman gravida, se duc de apa sambetei si o luam de la capat la propriu.
Alte planuri, mai multa munca, investitii, profituri aproape zero...ce sa mai, dezastru !
Normal  ca m-am necajit si am si plans, dar a trecut si acum ne straduim sa facem lucrurile sa mearga din nou, ca sa avem totusi ce sa ii oferim lu' asta mic atunci cand va veni pe lume !

Asa ca vezi tu, viata nu e mereu cum credem noi, dar, atata vreme cat suntem sanatosi si putem munci, le trecem toate !
Te pup si per sa nu iti mai faci ganduri negre !

Off dragele mele...cand va aud povestile parca a mea numai conteaza:( ...aveti dreptate ...trebuie sa fim puternice ...dar tot noi femeile suntem sensibile si eu una cateodata ma simt neinteleasa..
Un copil mi se pare cel mai minunat dar si as sta intr-un bol de sticla daca s-ar putea..As vrea sa fiu protejata la maxim dar uneori nu depinde numai de noi ci si de cei apropiati:(
Stresul si supararea in sarcina am citit ca afecteaza sistemul nervos al fatului dar probabil cum spui si tu katami in cazul in care se repeta
Da anne stiu despre ce vorbesti ...o data cu criza majoritatea avem probleme financiare...Eu am tot asteptat sa se rezolve problemele dar nu am mai avut rabdare....ma si apropii de 30 de ani...Situatia ta suna urat de tot dar pari  puternica si te admir mult.Ma bucur ca ai reusit sa treci peste si imi pare rau ca te-a prins intr-un asa moment....
Fleurette despre tine ce sa zic...o situatie asa neplacuta...eu sunt f posesiva si geloasa..cred ca as fi inebunit...Te admir si pe tine f mult pentru tarie,rabdare si intelegere.
Multumesc mult pentru incurajari ..Ascultand si povestile voastre am inteles ca responsabilitatea cea mai mare o avem tot noi...si daca nu avem noi grija de puii nostri cine are:(...Acum ca sunt in burtici numai noi ii putem proteja...Trebuie inteligenta ,toleranta ,rabdare si multa dragoste pentru bebei ....
VA pup mamici si va urez sarcini si nasteri  usoare,copii frumosi si sanatosi!

claudi's a scris:

Multumesc pentru incurajari draga mea.Ma ajuta mult sa ma linistesc.Uite si tie ti s-a intamplat si ai o fetita frumoasa foc .Sa iti traiasca:)
O sa iti ascult sfatul si o sa fac tot posibilul sa nu se mai repete...
pupicei

  saru' mana!
Gata, sper ca ti-a trecut supararea... daca nu iti trece, iti da Anastasia un pupic 

si eu am trecut prin cateva momente dificile in perioada sarcinii...ba discutii fara rost datorate unor terte persoane absolut neimportante, sotul a suferit o operatie destul de nasoala si va dati seama ca nu a fost usor pt nici unul din noi....ca sa nu mai zic de nervii constanti pe care mi-i produce maica-mea(nimeni nu reuseste asa bine ca ea)...dar bebe e mai important si trebuie sa lasam toate cele rele sa treaca pe langa noi...multumim lui DD ca suntem sanatosi...asta conteaza...va pup si sa aveti grija de voi...
flower....   super tare faza cu cele 100 de kg ale cumnatei...am si eu un specimen de gen de o rautate exemplara, numai ca e slaba rau spre deosebire de a ta...eu o ignor si ma simt foarte bine...pup..

Ultima oara a fost editat de walkiria_c (2009-09-29 11:29:59)

Multumesc katami....
Love_t mi-am revenit usor usor...ieri a fost mai greu pentru ca dupa suparare urmeaza durerile de cap la propriu dar azi sunt mult mai bine...Un pupic de la o asa fata frumoasa si as fi ca noua:)
flowerpot  ma bucur ca ai reusit si tu sa treci peste....Din propria experienta am observat ca sunt f egoiste cumnatele in general:(.,...nu se gandesc decat la ele...Si eu am de gand sa incetez orice contact cu persoana care m-a facut sa sufar...in cazul meu e un pic mai grav pentru ca e vorba de frate...dar decat sa imi faca rau mai bine asa..
walkiria_c  subscriu si eu ca nimeni nu reuseste sa imi faca rau asa cum reuseste mama  si asta pentru ca de ea imi pasa cel mai mult.....si daca ea nu ar fi intervenit intre frati probabil lucrurile nu ar fi stat asa rau...dar e subiectiva si asta am tolerat pana acum cand ma consider mai importanta...macar pentru o perioada...
Din pacate tin la familie atat de mult incat i-am pus inaintea sotului chiar daca asta mi-a tulburat linistea caminului:(
Cu Dumnezeu inainte..noi sa fim sanatoase...ca sa dam nastere unor copii sanatosi:)
Va pup mult pe toate:) si va urez o zi buna....

claudi's...iti spun din proprie experienta ca pentru nimic in lume nu merita sa-ti periclitezi linistea conjugala, nici chiar pentru propria familie...atat eu cat si sotul am ajuns la concluzia ca noi suntem cei mai importanti si ca ne avem unul pe celalalt si la bine si la greu si ca relatia pe care o avem e o minune de la D-zeu...cat despre familiile din care provenim, ne-au dovedit ambele ca nu contam atat de mult pt ei, ba din contra ne-au facut sa suferim...in cazul meu e cu atat mai dureros pt ca sunt si singurul copil la parinti si e cumplit sa simti nepasare, lipsa de respect, de apreciere din partea lor...ba mai rau...sa auzi remarci rautaciose mai ales insarcinata fiind(gen, "ce, nu au mai nascut femeile".-emisa de mama..asta ca sa fiu finuta si sa nu detaliez sau sa dau alte exemple) sau se supere si sa faca circ pt ca eu, femeie cu burta la gura nu ma duc sa ma ocup de renovarile la casa lor(maica-mea nu e in tara si asta a fost prb ei inca de cand m-am maritat...ca a ramas fara diriginte de santier)...si nici familia sotului nu e mai breaza...nu stiu cum a facut D-zeu sa fim amandoi in aceeasi oala, lucru care nu face decat sa ne apropie si mai mult-ne-am coalizat impotriva tuturor, avem familia noastra si suntem cei mai fericiti din lume...asa ca iti repet:tu, sotul si bebelushul ce il asteptati contati, restul mai putin...nu cu ei traiesti...pupici si numai bine...

Ultima oara a fost editat de walkiria_c (2009-09-29 14:59:05)

SoareleMeu a scris:

si eu am avut nervi in sarcina dar asta nu poate sa fie de cat un semn bun .. cu cat mai multi hormoni de sarcina cu atat mai multi nervi ..

i-am spus asta cu mandrie sotului meu ca eu ma enervez repede de felul meu si el mereu imi reproseaza. la care el: "imi pare rau pt tine, atunci... dar esti ceeeevaaaaa mai calma de cand esti insarcinata" or fi defecti hormonii mei?