Probleme cu parintii din cauza persoanei iubite

Dar ce motive au? Cum au ajuns la concluzia ca nu e potrivit pentru tine? Ce considera ei ca ar trebuii sa aiba un baiat ca sa fie potrivit pentru tine si prietenul tau nu are?

Melany1 a scris:

criss problema asta am avut-o si eu
ma jignea(mama)
tata nu prea s-a bagat
eu m-am intalnit pe ascuns pana m-a vazuit cineva cu el si i-a zis mamei mele..si iar au aflat.Mai rau a fost ca mi-au taiat banutii etc
problema a fost ca nu am mai rezistat s m-am despartit de el
n-am rezistat sa ma trezeasca la ora 6 dimineata cu chef de scandal...ca tot cu ala esti etc
daca ai putea sa muncesti si sa va mutati impreuna e o solutie
altfel mereu vor fi probleme
asta s-a intamplat acum 2 ani...nu mai suntem impreuna dar am ramas amici,nu aveam de ce sa ma supar pe el ca nu ne-am certat dintr-un anumit motiv

deja m-a amenintzat tata ca nu ma ajuta sa imi platesc masterul....daca m-au vazut plangand atunci gata ....m-a facut sa sufar nu e bun ptr mine...ce se intoarce la mine cand are chef (asta din cauza despartirilor)....ma gandeam sa ii zic iubitului sa incheiem aici ca nici eu nu suport presiunile

Si parintii mei au fost impotriva unei fost prieten de-al meu pe motiv ca e obraznic, ca nu e frumos, ca intarzia cand trebuia sa vina sa ma ia de acasa si eu stateam sa il astept, ca e rau, egoist, si atunci am zis si eu la fel ca nu e asa, ca ma inteleg bine cu el, si peste cativa ani am ajuns la aceeasi concluzie. Ei probabil observasera din timp ceea ce eu nu vedeam atunci din cauza indragostelii Si in cazul meu s-a dovedit ca au avut dreptate. Nu spun ca asa se intampla tot timpul...
Si poti sa ii spui ca nu sunt parintii tai de acord cu relatia, dar sa nu ii spui tot ce vb. ei despre el, pentru ca daca veti ramane impreuna, el nu o sa uite

criss21 a scris:

daca m-au vazut plangand atunci gata ....m-a facut sa sufar nu e bun ptr mine...ce se intoarce la mine cand are chef

dar ei ce si imagineaza, ca tu nu o sa suferi niciodata?
e omeneste sa plangi, o relatie nu e numai lapte si miere... indiferent cat de roz si de frumoasa ar fi relatia cuiva, daca e iubire adevarata la un moment dat tot va suferi unul din cei doi. mi se pare imposibil sa fii intr-o relatie serioasa iar partenerul tau sa nu te fi suparat niciodata cu nimic  -sau invers, ea pe el.

tu stii cel mai bine ce se intampla intre tine si el, daca chiar te iubeste, daca in afara de parintii tai nu mai aveti alte probleme... si mai ales daca il iubesti cu adevarat, si daca esti dispusa sa dai cu piciorul la tot.

Depinde, eu as fi putut sa raman impreuna cu cel despre care am povestit mai devreme, si stiu si cum e sa nu poti sa vb. cu parintii nimic pentru ca pana la urma toate discutiile ajung sa se termine cu cearta pe motiv: "tu cand ai de gand sa o termini cu ala?" , "nu ai vazut ca nu e bun de nimic" , "ce urat mananca" , etc... orice ar fi facut nu era bine, ei vedeau doar ce era rau la el, si pana la urma ne-am mutat impreuna si ai mei s-au conformat cu situatia, nu aveau incotro, si tot eu am fost cea care am renuntat la el, cand m-am lovit cu capu` de pragul de sus
Acum depinde si de parinti, si de ce fel de relatii sunt intre ei si copil, cat de departe sunt dispusi sa mearga...

si eu am patit asa si pana la urma am ajuns la aceeasi concluzie ca si ai mei.

_yohana_ a scris:

si eu am patit asa si pana la urma am ajuns la aceeasi concluzie ca si ai mei.

si eu la fel.si in ziua de azi le dau dreptate ,desi atunci ii uram ca sunt impotriva lui.mi'au deschis ochii cel putin

divya a scris:

_yohana_ a scris:

si eu am patit asa si pana la urma am ajuns la aceeasi concluzie ca si ai mei.

si eu la fel.si in ziua de azi le dau dreptate ,desi atunci ii uram ca sunt impotriva lui.mi'au deschis ochii cel putin

subscriu!...de multe ori parintii au dreptate, chiar daca noua nu ni se pare asa in acel moment si facem tot posibilul sa le demonstram contrariul...pe mine m-au lasat sa ma conving singura ca nu era nici pe departe omul potrivit pt mine...ba chiar de 2 ori...am avut si o perioada in care am fost despartiti...si pana la urma tot eu l-am lasat de bunavoie si nesilita de nimeni...si acum cand ma gandesc chiar nu imi dau seama ce m-a atras la el si mai ales de ce am stat atata timp cu el...eram complet diferiti!!! 

daca tu simti ca e potrivit pentru tine din toate punctele de vedere, mergi pana-n panzele albe si nu renunta la el.
la mine, ai mei mi-au interzis sa ma mai vad cu sotul dupa 1 an si doua luni, nu am renuntat la el, ne-am vazut pe ascuns urmatorii 2, pana au aflat ai mei din nou, insa nu au avut ce-mi face. mama mi-a zis inclusiv cu o zi inainte sa moara sa ma despart de el, m-a pus sa jur c-o s-o fac si nu am putut sa-i promit asa ceva, desi stiam ca se duce si ca asta e ultima ei dorinta.
acum, dupa 7 ani si ceva de relatie, si inca unul si vreo 2 luni de casnicie, nu pot decat sa spun ca sunt cea mai fericita femeie din lume si ca am facut cea mai buna alegere. ca daca as lua-o de la capat, as avea iar zile intregi de scandal cu ai mei, as deranja pe toata lumea, dar mi-as sustine dragostea si as face ceea ce simt eu ca e bine pentru mine.
chiar daca nu e deloc usor!

iar familia mea si-a dat in final seama cat de nefondate erau ideile lor despre caracterul lui si cat de mult s-au inselat. acum suntem toti o familie! 

Ultima oara a fost editat de anabella_n (2009-10-25 10:30:57)