Cum ne educam copiii - simulator de reactii-3

asta am facut muuult mai tarziu, in facultate, in practici... atunci eram cu chitara dar cine stie din ce vremuri mi-am format deprinderea... educatia, bat-o vina

Daca un copil, care e capabil sa inteleaga (adica are o varsta mai mare, nu 2-3 ani) il agreseaza pe al meu (asa cum i s-a intamplat baietelului Claudiei, sau cum am citit cazurile spuse de alexa) sunt in stare sa-l iau de o ureche chiar si fizic, si sa-l duc la parinti sa le fac observatie pt comportamentul copilului lor, altadata sa-si spravegheze copilul mai bine si sa-l dezvete de proastele maniere. Si poate sa se supere ei, nu ma intereseaza.

Si nu e vorba de lovit, ca nu ma apuc sa-l iau la palme.

Cand sunt mici inteleg, dar cand au o anumita varsta atitudinea lor nu mi se pare ok.
Si puteti sa ma criticati  dar nu voi sta cu mainile in san daca copilul meu e trantit cu fata/capul de asfalt, sau vanat la ochi/obraz sau lovit cu pumnii in burta, etc.

O'hara, speram sa se dezvete cat de curand, daca nu-l mai las sa puna mana si sa sa-l indemn sa mangaie zicand "mai-mai".

Pana una alta nu-l mai las sa se apropie de alti copii prea mult ca cine stie ce reclamatii primesc si intru in pamant de rusine.

katami a scris:

aaa, ma uitat sa va zic (ca spunea o'hara)... faza cu taticul am vazut-o live in parc. taticul ii incuraja pe fi-su si pe inca un pusti sa ia mingea unei fetite, in vaul bunicilor respectivei... si se jucau toti cu mingea ei in fata lor, de parca nici n-ar fi existat. iar aia au fost prea simtiti sau prea socati sa se duca sa-l ia de guler

flower, in primul rand cred ca nu in toate cazurile e dracul asa negru. adica muuulte fetite sunt innebunite dupa printese si alte dulcegarii roz dar nu ajung la terapie. ala e un caz rar, ce spui tu. deci nu cred ca obligatoriu tre sa ajunga si carol acolo... in niciun caz.
depinde si de psihicul copilului f mult, de ex, cand eram eu mica, nu imi placeau printesele deloc le vedeam asa miorlaite in schimb eram innebunita dupa zane ca fiind chestiile alea puternice care salveaza printese miorlaite
cred ca tine mult si de accesul copiilor la televizor (apropo, cu asta cum facem? restrictionat sau nu? noi momentan NU AVEM TELEVIZOR pt ca nu ne uitam. cand mai creste cris, va tb sa luam, dar..... cat il las?)

Faza cu fetita si taticul pupat.

Si fetita mea a avut o perioada scurta, tot pe la aceeasi varsta, cand se uita la Barbie si dorea sa fie sotul meu printul. Nu am insistat, si i-a trecut. Chiar nu exista conotatie sexuala, ea vedea in desen si dorea sa copieze. Cred ca o greseala este sa reactionezi exagerat, sa impui copilului capul, cred ca abia atunci ii atragi atentia asupra importantei gestului sau si il poti transforma intr-o problema viitoare.

Noi am avut insa o problema serioasa. Care in acel moment ne-a depasit, ne-a socat. Noi in fata fetitei nu discutam nimic cu conotatie sexuala, nu se uita la filme cu tenta sexuala. Asa ca nici macar nu stia ca exista sexul anul trecut, la inceputul gradinitei. Avea in jur de cinci ani jumate. Si dintr-o data nu mai dorea sa mearga la gradi, plans, dureri de burtica fara cauza descoperita. Fetita e sociabila si nu a avut probleme de adaptare, nici macar nu a plans cand a mers prima data la gradinita. Parea sa ii fie frica de un baiat, ea ii spunea Branzean. Respectivul se juca cu dinozauri si parea sa o sperie. Ar fi trebuit sa banuiesc ca nu o pot speria dinozaurii...  Abia dupa cateva luni a marturisit unui memvru al familiei ca un baietel i-a spus sa ii puna mana pe .... si sa isi bage limba in gura lui! Am fost uluiti! Ea era speriata, parca prea speriata. Asta prin decembrie anul trecut. Am discutat cu educatoarele, au spus ca discuta cu parintii lui, dar nimic. Furiosi, am sunat directoarea, si aceasta ne-a asigurat ca baiatul e de famile buna, erc. Si ca va vorbi cu parintii. Ceea ce nu a facut, se pare ca educatoarea l-a abordat pe tata. Acesta m-a sunat, era socat si el. Apoi, am avut eu un presentiment si am luat fetita asa:"Spune-i la mama secretul, ca mama nu te cearta si nu se supara. Ce s-a intamplat de fapt cu Leon?". Si atunci mi-a spus ca el dormea langa ea, si o punea sa isi dea jos pantalonii sub patura si sa ii puna mana pe.... Uluita am sunat tatal baiatului care parea sa stie mai multe, de la baiat. Copilul i-a marturisit ca si lui i-a facut acest lucru un alt baiat. Am cerut tatalui sa mergem a doua zi la gradinita, sa discutam cu educatoarele. A spus ca pleaca la schi, in Austria. Si dus a fost. La inceput am fost foarte furioasa. Am discutat cu ea, i-am explicat ca e urat ce a  facut Leon, ca niciodata sa nu mai faca. Ca orice ar fi, mie imi poate spune orice, ca nu o cert, ca mama o iubeste si cand greseste. Apoi mi-am dat seama ca incepeam sa o marchez si ne-am oprit. Pentru ca daca dadeam in fata ei si mai mare amploare, ii atrageam atentia. Nu a mai dormit niciodata la gradinita de atunci, si a uitat.

katami a scris:

aoleu, marlyn mi s-a zbarlit parul... la gradinita?

Da, la gradinita. Si am fost total nepregatiti, pentru ca noi nu am discutat niciodata cu fetita notiuni sexuale, si nici dupa incident. Stiu ca sunt voci care spun ca educatia sexuala trebuie sa inceapa timpuriu, dar sincer, cum sa faci educatie sexuala unui copil care inca crede ca zana Maseluta ii pune bani sub perna si ca Mos Craciun exista? Singurul adevar pe care nu i l-am ascuns niciodata e ca a iesit din burtica mea.

acu am citit si eu cazul lui Marlyn. ma ingrozeste. am si eu o fetita , si m-am pus in locul tau. e ceva de groaza. eu cred ca ma certam cu educatoarea, o incompetenta. nu are grija de copii.
da ea unde sta, si ce paseste cand dorm copiii? trebuie sa stea cu ei, sa ii supravegheze. nu se poate asa ceva. e ingrozitor ca trebuie sa ne facem astfel de probleme inca de la gradinita.

Ultima oara a fost editat de Alina Elena (2010-12-09 11:40:18)

Sunt fara cuvinte! Pur si simplu, eu il strangeam de gat. Am fetitza dar daca vreodata aflu asa ceva, strang de gat tot ce prind. Cand am citit mi s-a oprit respiratia, efectiv atat de socata am fost.


Dar EDUCATARELE unde erau? Hai ca nu vad o data, de doua ori, dar totusi...

Ultima oara a fost editat de flowerpot (2010-12-15 22:21:06)

foarte interesant subiectul. inca nu imi dau cu parerea pentru ca nu ma simt in masura.
ooof, cate am de invatat

katami a scris:

no, uite io o pb "reala", adica pb cu al meu: ii place sa tranteasca obiecte. frateee, da' ii place, nu gluma. e in stare sa arunce pe jos toate cartile dintr-o biblioteca, bucata cu bucata (sau deodata, depinde de moment ). pt telefoane alege gresia (le ia si se duce special pe gresie, unde suna mai tare... si le tranteste de 20j de ori, mai exact paan i le iau din mana). cand il adorm, ia cate ceva in mana, arunca pe jos, rade in hohote... si, daca nu ma aplec sa-i dau, maraie si sare tot somnul. etc. fara numar.

are 1 an si 1 luna. pt mine chestii de tipul "pedepse/dat peste mana" sunt absolut excluse. altceva mai constructiv? cum sa ii arat ca nu-mi place si chiar n-as vrea sa mai faca asa (ca face si cu lucrurile altora, in casele altora)

te faci ca plangi    la altceva nu ma gandesc pe moment   

citesc un blog foarte interesant despre educatie. merita sa il parcurgeti, poate ajuta http://temepentruacasa.wordpress.com/