Cum trecem peste...o pierdere

imi pare foarte rau ca treci prin asemenea probleme... in acelasi timp e foarte bine ca tu realizezi cu luciditate faptul ca nu-ti poti reveni inca dupa pierderea tatalui si ca ai nevoie de ajutor. cred ca ideea cu psihologul e foarte buna, te incurajez sa cauti unul bun si sa-l lasi sa te ajute sa depasesti durerea de acum.
ca idee pot sa-ti spun ca acceptarea pierderii unei persoane dragi are mai multe etape firesti; atunci cand tu nu poti trece peste una din etape ca sa evoluezi spre urmatoarea e intr-adevar o problema si ai nevoie de ajutor. tu te-ai blocat inainte de acceptarea faptului ca el nu mai este, eu as zice ca asta e cea mai importanta etapa. prima faza e durerea urmata de neputinta de crede ca e adevarat, intervin apoi regretele de tipul celor descrise de tine (n-ati apucat sa faceti multe lucruri impreuna, nu te va vedea mireasa) si in final acceptarea - iar tu n-ai reusit inca sa ajungi la etapa asta.... in teorie sunt multe de spus, depinde insa de la om la om cum poate aplica teoria asta. tu trebuie sa incerci sa privesti spre viitor, nu inapoi, sa accepti faptul ca nimic nu mai poate fi schimbat! poti incerca sa-ti spui ca moartea a fost o izbavire pentru el (spui ca a murit in urma unei boli), poate te ajuta credinta (daca esti credincioasa) sau gandul ca el exista undeva ca entitate, vegheaza asupra ta si se bucura de toate reusitele tale. important e insa sa discuti despre tot, sa nu ingropi totul in tine, sa intelegi si sa accepti faptul ca suferi dar si ca vei reusi sa treci peste suferinta asta.
nu stiu cat de mult te ajuta cuvintele mele, pot doar sa-ti spun ca stiu exact ce simti si ca durerea se va estompa la un moment dat.

Dumnezeu sa-l odihneasca! Si eu cand eram mai mica mi-am pierdut 3 bunici intr-un an printre care unul pe care-l iubeam cel mai mult,care-mi facea toate poftele etc.
Incearca sa te gandesti ca iti sunt alte persoane alaturi,care iti vor binele si vor sa te vada vesela. Ocupa-ti timpul cu activitati care te ajuta sa nu te mai gandesti la acest lucru,cum ar fi statul cu prietenii,iesitul in oras,excursii,shopping...
Vei vedea c-o sa treaca!

?

Ultima oara a fost editat de Jacqui (2011-02-17 08:30:18)

Mihaela, gandeste-te logic: unde sa pleci dupa el ? Nu e plecat intr-o tara straina sa mergi dupa el...Deocamdata nu stie nimeni sigur ca exista viata dupa moarte sau ca o sa ne intalnim "dincolo" cu cei morti. Cu siguranta tatal tau nu ar fi mandru de o asemenea decizie si intr-adevar ai fi o egoista daca ai face un asemenea gest. Ia-ti inima in dinti si apeleaza la un psiholog, nu vei gasi nimic infricosator acolo, pe bune

mihaela2289 a scris:

Si eu eram sufletul lui, fetita lui tata... Chestia e ca sunt singura la parinti, mama e si ea distrusa, zilnic imi spune ca l-a visat, sau ca ii e dor de el si incepe sa planga deci la ea nu ma pot confesa cat de dor imi e de el, sa ma certe, sa-mi spuna un lucru bun, sa fie langa mine la propriu. Nu pot sa nu ma gandesc la el chiar daca in fata celorlalti pot vorbi foarte usor despre el fara sa plang. Sunt constienta ca era f bolnav si ca nu se mai putea face absolut nimic, dar ma doare rau de tot ca nu mai e langa mine. Uneori ssunt invidioasa ca altii traiesc pana la 70-80-100 ani si tatal meu a murit la 50... Sunt furioasa pe mine insumi ca poate in ultimile luni as fi putut sa stau mai mult langa el si nu am facut-o. Niciodata nu am vrut sa constientizez ca boala il va distruge pana la urma si nici pe el nu vroiam sa-l las sa vada lucrul asta, dar intr-un final asa a fost. Oare de ce? De ce el?! De ce asa? Daca as putea as da timpul inapoi pana la data cand s-a imbolnavit...dar totusi, s-ar fi schimbat ceva? Nu stiu si nu voi afla niciodata dar de multe ori ma gandesc(si inca serios) sa plec dupa el, insa ma gandesc la ce las in urma mea... pe mama care ma iubeste cel mai mult pe lumea asta... pe iubitul meu care si el ma iubeste mult, multi prieteni si rude.. as fi o egoista daca m-as gandi numai la mine, sa-mi fie bine langa el si sa-i las pe toti ceilalti singuri. In orice zi ma cert cu mama plang, si nu plang fiindca ma cert cu ea, plang ca el nu mai e langa mine sa ma ia in brate si sa ma apere de vorbele acide, plang ca el nu mai poate sa ma ajute sa trec peste... orice loc din bucuresti imi aminteste de el, pana si locul meu de munca.. pana si masinile de pe strada... mi-e dor..foarte dor..si doare...al naibii de tare. As vrea sa merg la un psiholog dar imi e frica, nu stiu de ce... dar simt o teama in suflet.

sfatul meu e sa iti invingi teama si sa mergi la un psiholog.

Mihaela, imi pare rau!
Iti spun din experienta ca nu exista retete! Nu exista! Trebuie sa gasesti in tine puterea de a merge inainte!
In octombrie 2001 a murit tatal meu, iar in ianuarie 2002 a murit mama mea. Pur si simplu in 4 luni am ramas fara cei mai dragi oameni! M-a durut si doare la fel de tare si dupa 9 ani!
Dar mereu mi-am zis ca trebuie sa ma port ca si cum ar trai, sa nu ii fac de ras, sa realizez ceva, sa imi ajut fratele, sa merg mai departe! Din pacate durerea nu ii aduce inapoi, dar durerea ne poate face sa uitam de noi, sa nu ne ingrijim, sa nu ne alimentam, sa nu ne vedem de job/scoala etc. In timp apar probleme!
Tine si de educatie! Ai mei m-au educat sa fiu rationala, puternica, independenta, descurcareata!
Dupa 9 ani pot spune ca am reusit! Eu am un job frumos, fratele meu e doctorand; noi eram de 20, respectiv 16 ani atunci; Am reusit amandoi pentru ca ne-am impus sa mergem mai departe, sa ne purtam suferinta in asa fel incat sa putem sa realizam ceva, sa nu ii facem de rusine!
Eu as zice sa te gandesti mereu la el, cum ar vrea el sa evoluezi, sa te porti, sa mergi mai departe! Ca idee, socul si suferinta vor tine cel putin un an... Dar dc vrei poti merge la biserica, poti sa te rogi si tot ce crezi ca mai ajuta ... poate la psiholog ...
Fii puternica! Tatal tau ar aprecia asta! Urmeaza-ti visele! Tu traiesti, trebuie sa mergi mai departe!

Ultima oara a fost editat de theSame_ElaElis (2010-11-27 08:28:16)

Se poate scrie si despre bunici aici? 

Eu sunt foarte apropiata de bunicii mei si acum bunicul meu e foarte bolnav si in ultimul timp tot plange ca nu mai apuca sa ma vada. Am vorbit si la telefon si pe mess si tot asta imi spune ca el nu stie daca mai rezista pana vin eu acasa si de fiecare data dupa ce vb cu ei, trag cate o tura de plans zdravan.
Stiu ca e batran, stiu ca la un moment dat nu va mai fi dar tot timpul m-am gandit la momentul asta ca va fi peste foarte multi ani cand o sa am eu peste 30 (de parca atunci as suferi mai putin).
Pe mine m-au crescut bunicii si mi-e aproape imposibil sa ma gandesc ca intr-o zi nu vor mai fi ...
As vrea doar sa nu sufere dar vreau sa il mai vad macar un pic ...

Vin sarbatorile.. deja sunt mai deprimata si mama la fel.. Cred ca vor fi niste sarbatori "seci" din pct de vedere sufleteste.. chiar aseara mi-am amintit de tata.. stiam ca azi "vine" mos Nicolae si stiam ca de la el mereu aveam ceva "in ghetute"..si el de la noi.. Acum nu mai o sa fie la fel.. Ma gandesc cu Groaza la Craciun, nici nu vreau sa fac brad sau ceva.. stiu ca voi fi foarte deprimata si fara chef sa sarbatoresc ceva.. la fel ma gandesc si de Revelion.. el lumina casa noastra si ne aducea zambetul pe buze zilnic.. uneori am impresia ca il aud (cand mai vine vrun vecin pe la noi).. nu pot sa constientizez ca nu mai e, ca nu mai rade, ca nu mai ne cearta pe mine si pe mama.. nu vreau sa vina Craciunul..

edit: vreo fata sa-mi recomande un psiholog in Bucuresti?

Ultima oara a fost editat de mihaela2289 (2010-12-05 10:16:11)