Sweet memories

Hmm.... te cred .si eu am tot 23 de ani .Nu pot sa spun ca nu sunt fericita,sunt foarte fericita ,dar ,Intr-adevar inainte ne bucuram de alte lucruri ,altfel !Si eu zilele trecute am ramas la mami ,ca sotul meu a avut un pic de treaba la work,si am gasit albume din liceu ,o mie de carnetele cu sms-uri copiate de la fosti "iubitzi".Era frumos,ne distram zi de zi ,mesaje peste mesaje ,si stat pe mess pana diminata !Acu singurul regret care il am ca nu mai am atatea prietene ca in liceu ,atunci era invidia mai mica 

) si sotul meu are 28 de ani ,si ma "chinuie"toata ziua,ba ma gadila ,ne jucam mereu !In afara de cand suntem la lucru ,acolo trebuie sa fim seriosi ,desi cu greu ne abtinem ,cate o glumita din cand in cand mai scapam unul pe seama celuilalt ! Dar e frumos ,cred ca o sa avem destul timp sa fim seriosi !

Multumesc pentru raspunsuri.
Nu sunt o persoana sobra, mai glumesc si eu, dar nu mai am rasul de pe atunci. rasul acela sincer, nevinovat.
Ma mai plimb cu iubi, ne plimbam tot timpul, iesim in oras , mergem la shopping de haine, ne plimbam prin parc. Nu am vrut sa se inteleaga ca facem servici-acasa, profitam de timpul liber si avem activitati, eu mai fac tae-bo, etc
Tin legatura si cu colege din liceu/generala/facultate, insa  nu ma simt la fel, ma uit si le vad schmbate.

Ma doare ca nu mai e totul asa de usor si de simplu. Pur si simplu e o atmosfera mult prea incarcata!

pink... ai mare dreptate.. și eu mai pățesc așa c?teodată.. c?nd mă uit la pozele vechi ?mi aduc aminte cu plăcere de vremurile trecute.. mi-e dor de ele... dar toți evoluăm... fiecare etapă din viața noastră cuprinde momente pe care le-am imortalizat sau nu ?n diverse moduri: poze, muzică, clipuri... inclusiv momentele astea peste 2 ani ți le vei aminti și-ți va fi dor de ele... chiar dacă este o etapă diferită dec?t ce era acum 5-6 ani..

eu am 24 de ani jumate, soțul meu ?mplinește 29 dar vreau să-ți spun că ?n afară de fizic (care a suferit modificări cu nemiluita, ?ncep?nd de la păr p?nă la forma unghiilor de la picioare ) nu ne-am schimbat foarte tare.. dar avem noi principii, un nou mod de a g?ndi și de a privi lucrurile care se ?nt?mplă zi de zi, o viață schimbătoare...
mi-a fost at?t de greu după ce soțul meu și-a schimbat locul de muncă... parcă o dată cu demisia de la vechiul lui loc de muncă am ?ngropat o etapă a vieții mele și a vieții noastre de cuplu.. c?nd lucra ?n armată avea un alt program.. ?l vedeam des, ne făceam planuri (gen ??n ziua X facem asta, asta și asta pentru că ești liber?) acum nu mai este așa.. a lucrat ?n armata 4 ani jumate (p?nă ?n aprilie 2010) ... noi suntem căsătoriți de 2 ani și 2 luni... avem o relație de 5 ani și 3 luni ... deci din 5 ani și 3 luni el a lucrat 4 ani jumate ?n armată (s-a angajat la o lună după ce ne-am ?mprietenit)... și ?n ciuda faptului că de vreo 2 ani tot vroia el să plece din armată și știam că o va face ?ntr-o bună zi, mi-a fost greu...cumplit de greu.. m-am rupt greu de acea etapă...  acum pleacă 2 luni ( sau una sau 3.. depinde) și vine acasă și stă o lună (posibil și o lună jumate sau chiar 2 săptăm?ni, ?n funcție de c?nd anume ?l cheamă) dar niciodată nu știm sigur c?nd pleacă... și planuri gen vacanță nu știu unde nu prea putem să ne facem.. c?nd lucra ?n armată știam că are 3 săptăm?ni concediu păi ?n alea 3 săptăm?ni știam că putem pleca să ne plimbăm și puteam să ne facem planuri... nu mă pl?ng, sunt avantaje și dezavantaje... atunci eram am?ndoi mereu, dar nu erau bani.. acum suntem ?mpreun mai rar dar sunt bani..

dar ?n ciuda acestor schimbări (eu am dat un exemplu) noi suntem aceiași... ne g?dilăm, ne alergăm prin casă ca niște puști de 4-5 ani, mergem la film oridec?teori avem ocazia dacă nu ne uităm acasă la filme.. ieșim cu prietenii, ne facem prieteni noi, socializăm.. doar că ?n alt mod, cu altă mentalitate, la un alt nivel

nu stiu de ce dar pt mine a fost o seara foarte grea si foarte trista. In timp ce ma pregatesc sa ma duc acasa la mine si il astept pe iubi sa vina sa  ma ia, am intrat la bookmarks unde am zecile se site-uri pe care le urmaream cat timp stateam la ai mei. Am vizualizat lista de bookmarks si printre altele am intrat si pe un blog pe care il salvasem. Era blogul de pe patul de moarte al unui om/domn neunoscut care se cheama Niculae Ionescu. D-nul a fost diacnosticat cu leucemie acuta mieloblastica si tot urmaream postarile lui si speram sa se faca bine.
In seara asta am intrat pe blogul lui, dupa mult timp, sperand ca traieste si ca s-a facut bine de mult, dar din pacate am aflat ca s-a stins din viata in iulie.
Mai bine inchid calculatorul ...

Ultima oara a fost editat de pink_martini (2011-01-15 00:26:39)

M-am intristat si eu.  Nu cred ca a fost prea grozava perioada adolescentei pentru mine, dar aveam mai multi prieteni si ne simteam bine facand orice. Nu trebuia sa avem neaparat bani ca sa iesim in oras, ca acum. Si mie imi e dor de vechea Eu, eram mai puternica atunci, parca gaseam solutii pentru orice, traiam clipa. Ce e deprimant, de fapt, e ca vremurile acelea nu se vor mai intoarce. La mine problema nu e prezentul, ci viitorul.

coraline a scris:

offf nu avem o viata destul de amarata incat sa ne-o mai amaram si singuri? dati-o incolo de treaba, nu va dati seama ca acum, ca adulti, sunteti niste oameni mai puternici, mai buni, mai destepti, mai apti pentru orice?
eu nu-mi deplang copilaria, pentru mine a fost groaznica, acum o saptamana ma uitam prin pozele vechi si am deci sa le sterg pe toate sau sa le pun pe un cd pe care sa il uit pe undeva. nu vad ce era asa frumos in pisalogeala parintilor in a-mi face temele desi eram nr 1 in clasa, in faptul ca nu ma lasau sa ies absolut nicaieri, nici pana la coltul strazii, ca nu aveam mari prieteni si pe aia doar la scoala ii vedea, la telefon ce mai vorbeam dar nu mult ca vine factura...

eu la mare prima data am fost la 19 ani...da la 19 cu primul si actualul gagic, pe banii lui ca ai mei nu mi-au dat. si nu deplang acele vremuri. ma simt mai bine acum cand pot avea proprii mei ban,i nu mai plang la mama pentru 10 lei, cand pot sa merg unde vreau fara sa fiu controlata, cand daca vad ceva in magazine zic "gata o iau imi place" nu "mamaaaa te roooog imi place asa mult".
daca vreau sa plec undeva, ma duc. daca vreau sa ies cu prietenii, ies. am mai multi acum decat aveam cand eram la scoala pentru ca la scoala am invatat ca disperata, am iesit din ea cu tone de diplome cu locul I care acum aduna praful.

amintirile, trecutul, sunt bine sa ramana acolo, in trecut. iti mai aduci aminte din cand in cand de ele, zambesti si mergi mai departe omul din trecut nu este deloc mai bun decat omul din prezent, este mai slab, mai neputincios. regretandu-l nu faci decat sa regresezi si sa dai cu piciorul atator lucruri bune pe care le-ai dobandit pana in prezent

cora,cred ca iei totul prea dramatic mai ales la ultima parte....doar nimeni de aici nu regreta amarnic ca nu mai e la liceu sau tanar, ne-am exprimat doar mai melancolic si cu nostalgie pt vremurile trecute,ne este dor de acele zile si asta nu inseamna k dam cu piciorul lucrurilor bune din prezent daca imi este dor de adolescenta nu inseamna k nu dau doi bani pe ce sunt si ce am  acum.
daca tu ai fost mai nefericita in acea perioada si nu vrei sa iti amintesti este ok,insa altii poate au fost cei mai fericiti atunci si duc dorul acelor vremuri

Ultima oara a fost editat de BabyBlueDoll (2011-01-15 15:56:11)

Mi-e dor de vremurile in care mergeam in excursie la munte cu clasa si nu-mi puteam cara bagajul deoarece eram prea slaba si nu aveam forta...Mi-e dor de vremurile in care mergeam peste tot cu parintii...Mi-e dor de vremurile in care ma jucam cu catelul meu in curte,iar dupa dormeam 5 ore ...Mi-e dor de vremurile in care invatam la teze...Mi-e dor de vremurile in care mergeam la magazin cu mama si ma rugam o ora de ea ca sa-mi cumpere ceva Dar ce sa facem... Asta e viata...

Fiecare are trecutul prezentul si viitorul lui, amintiri si oameni diferiti.......fiecare iubeste sau regreta trecutul.....
Eu fac parte din acei oamenipentru care trecutul e o parte superba, pe care nu am stiut sa o traiesc din plin, abia acum imi dau seama de ce imi spunea mama: bucura te de anii astia deoarece trec repede si nu se mai intorc....
Mi e dor de liceu, de covrigii impartiti cu colegii in pauze, de majorate baluri si plimbari fara sens cand chiuleam de la scoala.....
Mi e dor de barfit in ore cu prietena mea prin biletele...mie dor de proful de fizica care deschidea catalogul fix la mijloc si ma asculta pana aveam 3 note in fata celorlalti..mie dor de colegii mei mascote care ne faceau sa radem pana cadeam pe jos.....
Mie  dor de facultate, mie dor de colegutii mei dragi , de sesiune...de examene...de nopti nedormite...de proiecte impreuna.....de picat examene ca proful era intr o pasa proasta... regret enorm ca am pierdut anul 3 de facultate muncind cand as fi putut sa mai fiu copil....si anul asta am renuntat la ei sa vin aici...nu regret, am intalnit alte persoane si mi am facut noi prieteni......dar mie dor de clatitele de sfarsit de curs.......de barfa continua si maimutareala......de faptul ca nu aveam grija zilei de maine....
Mie dor de vacante la bunici, de jucat in drum cu copiii, de mers la discoteca pana dimineata si intrat pe geam ca usa era inchisa de buni.....
Mi e dor de prietenele mele care s-au casatorit, care au relatii si nu mai au timp de "noi"....
Zilele trec mult mai repede acum.....
Mie  dor sa fiu copilul alor mei, sa ma maimutaresc si sa glumesc cu ei...inca o fac....dar nu mai are farmecul zilelelor din copilarie.....
Inca le cer bani alor mei...nu imi e rusine..mereu mi-au dat banuti sa mi satisfac poftele, nu exagerate...doar ca mi-au dat mereu ce mi am dorit.....
Mie imi e dor de copilarie...nu mi place viata de adult..atatea usi inchise si atatea fete acre.......nu e frumos....