Prefacutii - cum ne purtam cu ei?-4

nu vreau sa reprezint universul nimanui. si da, pot fi o prietena adevarata daca am cu cine. inainte de facultate nu eram asa. nu ma interesa prea mult prin ce treceau fetele cu care ma intelegeam. ma numeam prietena lor, dar nu era asa pt ca nu eram dispusa sa le ofer mereu ajutorul daca mi-l cereau. odata cu venirea la facultate am zis ca vreau sa ma schimb din toate punctele de vedere. si aici intra si incercarea de a tine legatura cu toti colegii (pt asta m-am oferit sa fiu sef de grupa, desi nu sunt cea mai potrivita pt functia asta, iar responsabilitatile, desi nu sunt cine stie ce, ma solicita pt ca sunt zapacita si mi-e greu sa mentin ordinea, dar incerc sa ma autoeduc). m-am inteles bine cu toti, pana s-au format grupuletele si mi-am dat seama ca sunt foarte diferiti de ceea ce afisasera in primele zile. atunci am ajuns la concluzia ca nu-mi mai trebuie mai mult de o prietena.

nu confundati lucrurile sau daca nu m-am exprimat clar imi cer scuze. nu vreau un grup cu care sa ma distrez. ca mi-ar placea sa fiu chemata la intalniri in oras e cu totul altceva (oricine vrea sa iasa sa se distreze, iar intr-un club sau la o terasa nu cred ca mai poti tine cont de antipatii pt ca sunt multe persoane, se discuta generalitati, deci defectele celorlalti trec in plan secund).

cel mai mult insa imi doresc o fata de care sa fiu apropiata. nici suflet pereche nu vreau sa fie. e ok daca am incredere 70% in ea. nu simt nevoia de incredere 100% incat sa-i vorbesc despre orice. ma multumesc si cu mai putin.

problema cu X e urmatoarea: din primele zile, de mine a fost cel mai apropiata. din a 2-a zi mergeam impreuna acasa, radeam si povesteam vrute si nevrute. am ajutat-o de multe ori cu anumite proiecte desi eram intr-o criza de timp mai mare decat cea in care se afla ea. am zis ca asta inseamna sa fii o prietena. si desi eram stresata ca nu voi termina proiectele mele m-am bucurat ca am putut s-o ajut. o accept cu toate defectele ei. si m-am apropiat de ea pt ca am vazut ca are bun-simt, iar asta e foarte important pt mine. defecte are multe, iar in liceu n-as fi acceptat niciodata sa am o asemenea prietena. dar am zis ca pt calitatea asta merita sa trec cu privirea restul lucrurilor. ea si genul acela mamos, te ia in brate, te pupa, alinta. eu nu sunt asa si oricat as incerca sa fiu mai "afectuoasa" cu ea nu pot pt ca inca nu simt ca suntem chiar atat de apropiate. la inceput, de ex, cu multe colege era asa. dar nu ma deranja/supara cu absolut nimic pt ca isi amintea ca mai sunt si eu prin zona. acum, de cand cu G, lucrurile stau cu totul altfel. si oricat de imatura m-ati face voi, mie nu mi se pare normal sa ma dea la o parte (pt ca asta face) pt orice persoana mai interesanta care apare. n-am nimic cu G, mi se pare super fata, e deschisa si naroada, nu ma supar (ca nu-s chiar asa nebuna) daca se inteleg bine. dar din 6 ore, sa-mi adresezi doar cateva cuvinte, sa stai cu spatele la mine si sa razi cu G 5 ore si nu mi se pare normal, tinand cont ca inainte nu i se mai oprea gura si-mi povestea toate lucrurile posibile si imposibile.

iar scrisai mult si parca vad ca tot gresit voi fi inteleasa...
incerc ceva pe scurt si-mi cer scuze in avans daca nu-mi iese:

nu caut amici de iesit. daca e vorba de vreo intalnire si sunt invitata bine, daca nu iar bine. n-o sa ma autoinvit niciodata. pt ca daca nimeni nu se gandeste sa ma cheme inseamna ca nu-s o companie placuta. pot trai cu asta, nu se darama pamantu';

nu caut o fata in care sa am 100% incredere. ca mi-ar placea daca as gasi-o e partea a 2-a. vreau doar sa nu-mi petrec pauzele singura. vreau pe cineva cu care sa fiu cat de cat pe aceeasi lungime de unda. defecte pot accepta multe pt ca si altii le accepta pe ale mele.

desi nu ma avantajeaza afirmatia asta, va spun sincer ca mi-ar placea sa primesc atentie chiar si daca ar veni din partea unora pe care nu-i suport. stiu, e o problema aici. sunt perfect constienta de asta, dar nu-mi dau seama ce as putea face pt a ma schimba din acest punct de vedere.

pitici pe creier am multi. de cand am inceput facultatea mi-am dat seama ca am nevoie sa merg la un psiholog pt ca foarte multe chestii marunte ma afecteaza enorm. stiu ca n-ar trebui sa iau in seama anumite lucruri, dar nu pot. alor mei nu le pot cere bani pt sedinte. in primul rand pt ca nu au. in al doilea rand pt ca s-ar ingrijora, m-ar intreba ce am pt ca apoi sa-mi spuna ca probleme mele sunt fleacuri si ca o sa-mi treaca. ei nu inteleg cum o persoana tanara ca mine, care sta pe spinarea parintilor, e sanatoasa, face o facultate care ii place, are probleme.

eroi veti fi in ochii mei daca o sa aveti rabdare sa cititi tot

Am citit eu aproape tot 
Mi-a placut f mult ce ti-a scris Alinda  direct dar necesar, fara prea multe menajamente. De acord cu tot mai putin cu afirmatia ca daca acum nu-ti faci prieteni, nu ti-i mai faci apoi niciodata, pentru ca mie exact asa mi s-a intamplat. In facultate n-am avut nicio prietena, nici prieten / iubit, am fost singura de-mi venea sa ma sui pe bloc si sa plang odata la cateva zile. Am mers si la psiholog pe chestia asta (voiam sa vad ce nu e in regula cu mine de nu pot sa ma integrez) si apropo, daca mergi la o policlinca studenteaza, psihologul ar trebui sa fie gratis (cel putin la mine asa a fost).
N-a prea fost cu succes dar intr-un fel cred ca m-am consolat ca asta sunt eu si nu ma mai stresez. Interesant e ca acum, la vreo 6-7 de cand am terminat faculta, chiar am prieteni (si iubit) fara sa fi facut vreun efort SF pt asta, nici nu am pupat pe nimeni in fund, nici nu m-am prefacut ca sunt altcineva decat sunt. Din pacate habar n-am cum s-a intamplat, poate m-a schimbat pe mine maturizarea in bine ....
Si, da, la fel cum au zis si fetele, chiar cred ca e imatur din partea ta sa te superi pt prostiile astea, ca X s-a dus cu Y nu stiu unde si nu te-au chemat - e o gandire de gradinita, nu te supara, si niste reactii de iubita geloasa. Daca chiar voiai, trebuia sa strigi "stati ca vin si eu" si intrai si tu intr-o cabina si faceai ceva macar de ochii / urechile lor. Ca nu se punea problema ca te bagi in seama in mersul la baie, ca nu era vb de mers in club.

Oricum, sfatul meu e "stop trying so hard"! 

In legatura cu prezenta nedorita si fetele care ies cu alte fete fara sa te cheme. Eu am mai multe fete cu care ma inteleg si ies cu ele separat pt ca stiu ca nu putem fi toate 3 sau 4 pe aceiasi lungime de unda. Fiecare din ele stiu foarte multe despre mine si eu la fel dar ele despre ele nu stiu nimic. Una e mai conservatoare, cealalta mai nonconformista si prin urmare ies cu ele separat si crede-ma ca le pastrez la fel de bine secretele si ne sunam de cate ori avem ceva pe suflet sau mai stiu eu ce. Cred ca esti un pic posesiva. Ia de la oameni si ce e bun si nu mai cauta jumatatea stricata a marului.

nu pun la indoiala intentiile voastre de a ma ajuta, dar din toate care ati raspuns n-am vazut sa fie cineva exact in situatia mea. ati fost poate la un moment dat, dar avand acum un grup cu care iesiti sau, si mai bine, 1-2 prietene adevarate, poate nu vi se mai pare ca era asa greu fara ele.

tin cont de ce-mi spuneti si datorita acestui forum mi-am schimbat mult felul de a gandi si ma bucur enorm pt ca realizez ca m-am maturizat datorita catorva dintre voi. dar asa cum aici supararea mea pe X ca abia ma mai baga in seama e considerata imatura, asa altii mi-au spus contrariul. pot sa accept pareri diferite si chiar daca ma enerveaza/supara pe moment, in final recunosc faptul ca a fost un sfat bun. dar nu pot sa ma consider imatura din acest punct de vedere. sunt din altele, sunt convinsa de asta, dar aici nu pot sa fiu de acord cu voi.

de obicei, cam pe aici majoritatea renunta la a mai incerca sa ofere sfaturi. inteleg perfect. imi dau seama ca-s dificila si sunt convinsa ca multe veti spune ca sunt "caz pierdut"
multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca si sa raspunda. daca mai aveti putere sa scrieti, voi citi cu drag

april sunset a scris:

kathrynn a scris:

Daca chiar voiai, trebuia sa strigi "stati ca vin si eu"

nu pot face asta! pt mine, asta inseamna a ma baga aiurea in seama. daca nu sunt chemata, inseamna ca respectivii nu simt nevoia sa fiu prezenta. poate fi si orgoliu, nu neg, dar nici nu afirm pt ca nu-mi dau seama exact, dar niciodata nu ma voi autoinvita undeva, fie ca e vorba de iesit in oras, fie ca e vorba de un banal mers pana la magazinul din colt, de ex.

am mai povestit asta: in liceu ma intelegeam mai bine cu o colega. asta-vara a iesit timp de o sapt cu alte colege in oras. cand am vorbit cu ea si am intrebat-o ce a mai facut imi zice "am fost in oras cu A, B, C, dar nici prin minte nu mi-a trecut sa te chem si pe tine". cam cum suna asta? apoi a zis ca ma va chema data viitoare si a facut-o, dar nu m-am putut duce. daca timp de o sapt iesi in fiecare zi si nu te gandesti sa ma chemi, nu e clar ca prezenta mea nu-i dorita? ce m-a deranjat si mai tare a fost faptul ca, din tot grupul ei de 7 fete, eu (care nu eram printre alea 7) am fost langa ea in momente dificile. si cand vorbeam, ne intelegeam foarte bine. radeam cu lacrimi. dar se pare ca n-a fost de ajuns. de atunci a intrat pe mine de 3 ori pe mess. nu i-am raspuns. azi intra pt a 4-a oara. ii raspunsai pt ca imi dadui seama ca nu-i vinovata cu nimic ca nu simte nevoia sa tina legatura cu mine. incepu cu "vaii, de cand n-am mai vorbit! ca tot te prinsai, ai photoshopu sa-mi modifici si mie o poza?" ii zisai ca nu-l am. "ok" si asta a fost tot.
spuneti-mi va rog (si o zic fara ironie), am motive sa ma supar? sau tot imatura sunt? repet, nu fac nicio ironie, dar vreau sa-mi dau seama unde naiba gresesc.

nici eu nu sunt genul care sa se autoinvite, la fel cred ca daca nu ma cheama nimeni inseamna ca nu e dorita prezenta mea sau nu sunt atat de importanta incat cineva sa`si aduca aminte de mine.

la fel, daca o prietena de`a mea abia ma baga in seama si cand ma baga in seama vb tot despre ea, deci nici nu ma intreaba de sanatate( am patit`o ), asta e.... rup legaturile. dar nu inteleg de ce te afecteaza atat ? asta e viata. poate ca prietenele astea pe care le`ai avut tu de`a lungul vietii n`au fost tocmai prietene din moment ce se poarta asa. let it go ! mergi mai departe. daca sunt prefacute, asta e ! e problema lor, pe ele o sa le afecteze treaba asta. nu inteleg de ce iti faci atatea griji. " da de ce X se poarta asa ? dar pe mine nu ma baga in seama " etc. da`le incolo !!! inseamna ca nu te "merita", ca sa zic asa. nu`ti mai fa probleme si continua`ti viata. asta incerc eu sa iti zic.

stie sa imi explice cineva urmatorul comportament?: dupa ce refuzi o persoana (careia i-ar fi prins bine ajutorul tau), brusc incepe sa se poarte super de treaba, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (desi te-ai fi asteptat sa ramana cu ranchiuna pentru refuzul anterior).
ce se intampla, persoana respectiva s-a gandit ca trebuie sa te linguseasca pentru a obtine altceva pe viitor? sau se simte invinsa, dominata, pt ca ai avut puterea sa o refuzi?

Ultima oara a fost editat de jeannie (2012-03-25 13:27:14)

jean, sunt persoane care testeaza limitele si te respecta daca le pui la punct, deci e posibila a doua varianta, zic eu

oricum imi place ca nimeni nu presupune ca persoana respectiva e normala si asa e normal sa te comporti, chiar daca te-a refuzat cineva, sa fii ok cu asta e mai probabil sa reactioneze asa patologic, sa aiba ganduri de razbunare etc

Ultima oara a fost editat de heimdall (2012-03-26 17:28:22)

heimdall a scris:

oricum imi place ca nimeni nu presupune ca persoana respectiva e normala si asa e normal sa te comporti, chiar daca te-a refuzat cineva, sa fii ok cu asta e mai probabil sa reactioneze asa patologic, sa aiba ganduri de razbunare etc

ti-as da like daca am fi pe facebook

jeannie a scris:

stie sa imi explice cineva urmatorul comportament?: dupa ce refuzi o persoana (careia i-ar fi prins bine ajutorul tau), brusc incepe sa se poarte super de treaba, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat (desi te-ai fi asteptat sa ramana cu ranchiuna pentru refuzul anterior).
ce se intampla, persoana respectiva s-a gandit ca trebuie sa te linguseasca pentru a obtine altceva pe viitor? sau se simte invinsa, dominata, pt ca ai avut puterea sa o refuzi?

Este un comportament absolut normal,atata timp cat si inainte de a o refuza,era la fel.Sau poate a realizat ca cerinta ei era peste puterile tale si astfel te-a pus intr-o situatie stanjenitoare.Sau poate si-a dat seama ca prin refuzul tau a constientizat ca se poate descurca destul de bine si singura,iar in felul acesta iti multumeste.Sau pur si simplu joaca teatru :chicot: .
Cred ca oricare din noi am cerut,sau ni s-a cerut ajutorul la un moment dat.Am ajutat,sau am refuzat,am primit ajutor sau nu.Conteaza enorm si modul in care ceri,oferi sau refuzi ajutorul cuiva ,de aici plecand tot felul de sentimente,trairi,actiuni ,prin care ,poate,in mod obisnuit,nu ai trece.