Cand ne-am mutat impreuna...-2

Eu am mai stat cu al meu ocazional, cate o saptamana. In general nu sunt probleme, dar ma enerveaza cand ii spun de ex sa stranga masa si o face peste juma' de ora. In rest, ador sa mergem impreuna la cumparaturi, sa ne gandim ce sa facem de mancare, la ce sa ne uitam la tv etc etc. Profitam acum, pt ca dupa ce o sa ne mutam de adevaratelea impreuna nu o sa mai avem timp sa facem tampeniile astea impreuna tot timpul.

Mie-mi convine cand e ea la mine. Face tot ce ar trebui sa fac eu daca as fii singur. Si in foarte putine cazuri o ajut si eu, sau ii tin companie. Iar din experientele trecute in care am petrecut mai mult timp impreuna pot sa zic ca nu e deloc inceputul sfarsitului. Cel putin nu pentru noi. Parca e mai interesant cand vizionarea unui film sau jucatul pe calculator se transforma intr-o partida de sex, spre deosebire de vizite regulate unde se stie ca va fii acea partida de sex (sau unde nu e acea partida de sex ca sa nu fie monoton si programat totul). Deci daca gasesti o persoana potrivita cu care sa convietuiesti nu e nici un sfarsit, e doar o noua faza.

Dar oare de ce  barbatii  mor  mai devreme  statistic  vorbind  decat femeile ? Oare  barbatii nu  au si ei o munca destul de grea ce ii poate solicita  psihic si  fizic ? + ca dupa aceea vine si  cand aude  gura  nevestii   cu decibeli de ,,inalta"  ii  vine sa se duca  dracu...  Toate acestea au  un pret ... niste vorbe frumoase din partea ei  + ceva sex cand si cand ...

ingerul esti misogin

Ultima oara a fost editat de mihaela2289 (2011-05-10 14:58:24)

Nu  reinterpretez  ,  decat  ca   sunt  de acord cu ce ai scris  tu  !

Ca sa fiu  on-topic   va  pot spune  ca  eu nu m-as  grabi sa ma  mut cu  respectiva impreuna ... as lasa pe cat  posibil  sa mai  treaca  timpul , sa vedem  daca se  merita sau nu sa facem acest pas impreuna / adica  de a ne muta.   Este  usor  de  luat  o decizie  atunci la cald  cand sunt acei fiori  si  cand  credem ca  tot in jur e roz ,  dar  bine este sa analizam si la  rece ca  oamenii si sa ne gandim  daca este  bine sa nu  pana la solidizarea unei  relatii de ceva ani  / casatorie .

Tot timpu' un barbat se va plange ca el are viata mai grea decat o femeie, la fel cum o femeie face acelasi lucru. E human nature.
Cat despre ce a zis nimeni altu

Parca e mai interesant cand vizionarea unui film sau jucatul pe calculator se transforma intr-o partida de sex, spre deosebire de vizite regulate unde se stie ca va fi acea partida de sex (sau unde nu e acea partida de sex ca sa nu fie monoton si programat totul).

ce pot sa zic decat tru', tru', asa, cu regretele de rigoare ca ma regasesc in a 2a parte a frazei.

noi ne-am mutat impreuna dupa 6 ani de relatie..cu lungi insistente la tata care nu m-a lasat sa ma mut cu soacra ,si am preferat sa ne mutam cu chirie si avem 1 an si jumatate de cand stam asa si inca ne e bine
tata si acum suspina ca m-am mutat pt ca el are impresia ca ma chinui si ca sunt prea tanara ( 24 de ani )

eu m-am mutat cu al meu sot dupa cateva spatamani bine nu definitiv dar stateam cate o saptamana la el, apoi la mine.  eram la facultate, fiecare stateam in chirie, aveam doar un coleg/colega de apartament , deci era usor.
la momentul respectiv asa am simtit, si am simtit bine din moment ce a devenit sotul meu . urmatorul an de facultate ne-am luat noi doi apartament in chirie . apoi dupa ce am terminat facultatea eu m-am mutat la el, parintii lui sunt plecati din tara. parintii mei au reactionat  fiecare in felull lui, adik tata era cam impotriva, mama zicea ca oricum nu ma poate controla in alt oras si ca mai bine stie ce facem , decat sa ne ascundem. pana la urma s-au conformat, iar cand am terminat facultatea chiar ne=au sustinut sa stam impreuna in continuare.
cat despre efectul asupra relatiei , eu una ma bucur ca am avut ocazia sa stam impreuna inainte sa ne casatorim, o persoana o cunosti cu adevarat doar daca stai cu ea. si daca ii accepti toate toanele si tabieturile atunci relatia are viitor. la noi nu a aparut niciodata monotonia, oricum fiecare a avut  libertatea lui.
recomand tuturor celor implicati intr-o relatie serioasa sa locuiasca impreuna, asa veti vedea daca aveti viitor.

Ultima oara a fost editat de mayya06 (2011-05-11 14:24:50)

Luis, ne spui si noua de ce ar fii the beginning of the end mutatul impreuna? Adica imi fac o idee in general, ca pierzi din libertate, ca trebuie sa suporti defectele celuilalt etc dar din cate imi dau seama mai devreme sau mai tarziu tot ajungi sa stai impreuna (daca esti genul care isi doreste familie cu copii cel putin). Insa nu vad de ce la o relatie serioasa nu s-ar putea sa fie bine?

Noi ne-am mutat dupa 5 ani de relatia si vreo 3 jumate in care am visat chestia asta...
Mutatul impreuna are parti bune, dar si parti mai dificile. In prima categorie intra independenta. Faptul ca nu ma mai tocane nimeni la cap si ca pot sa fac ce vreau, cand vreau a contat extrem de mult pentru mine.

Pe de alta parte, desi esti mult mai independent, chestia asta vine la pachet cu cateva responsabilitati. Nu mai e nimeni sa stea sa-ti puna masa (ma rog, mai mult ca idee, ca eu il astept cu masa, el ma asteapta pe mine).... ideea e ca nu mai iei totul de-a gata ca atunci cand esti la mama acasa, trebuie sa-ti faci tu de toate.

La mine primele doua luni au fost destul de dificile. Nu din cauza lui, cat din cauza ca ma simteam un pic coplesita: facultate, meditatii, facut mancare si tinut o casa... nu e lucru usor. Intr-adevar, sarcinile in casa se pot imparti, dar sa fim serioase... una e cand pune mana o femeie sa faca ceva. Al meu mascul pare uneori ca are doua maini stangi.
Ne tachinam si noi si mai avem neintelegeri.... de regula, eu ma enervez si tip si el ma ia la misto, pentru ca in final sa umfle rasul pe amandoi... uneori cred ca am putea face un veritabil sitcom cu viata noastra. Eu una nici nu prea am pus mana sa fac treaba in casa inainte (nu ca mi-ar parea rau), iar atunci cand a trebuit sa pun mana sa fac o mancare, sa am grija sa fie totul pus la punct nu a fost foarte usor. Dar m-am adaptat, am intrat intr-un ritm anume si acum lucrurile s-au linistit.

Cele mai frumoase momente sunt cele cand avem cate o revelatie, cand mergem la piata sau la supermarket impreuna, sau cand gatim ceva sau cand ne ciondanim pe tema al cui e randul sa dea cu aspiratorul in casa... momente in care amandoi ne dam seama cat de bine ne simtim cu schimbarea asta si ne imaginam in ritmul asta multi ani de acum incolo (ca sa nu zic toata viata, ca suna prea siropos pentru pragmatica din mine)