Topic pentru aspirantele la titlul de mamica-57-17

Salutare fetele, un pupic si de la mine  . V-am citit saptamana asta, dar de la lucru nu ma pot inregistra sa va scriu, iar cand ajung acasa sunt tot cu treaba si nu reusesc sa mai intru  ...

Imi pare rau pentru testele negative de saptamana asta    ... dar mult curaj fetelor ... din fericire exista o sansa si luna viitoare ...

           

Buna fetelor,

Elena, imi pare tare rau pentru test

gata si masa.va pup.noapte buna

sonia30 a scris:

manu da,exista o sansa,da cand trece timpu...ne gandim la alte metode de e a avea si noi un pui.tu ce faci?nu prea iti stiu povestea,recunosc,da nici nu te intreb,ca poate ti-e greu sa vorbesti

buna,raveca

time

Iti raspund cu intarziere pt ca nu am avut curent ... nu ma (mai) deranjeaza sa vb despre ce s-a intamplat ... de 2 ani si jumatate incerc sa am un puiut    ... imediat dupa nunta am renuntat la anticonceptionale, am asteptat 3 luni dupa pastile, am avut de tratat niste "lighioane" si dupa 10 luni am ramas prima data insarcinata ... sarcina s-a oprit in evolutie la aprox. 7 saptamani, am facut chiuretaj (dureros fizic si psihic) ... dr. mi-a zis sa astept 6 luni inainte sa mai incerc ... m-am "luptat" cu mine    si in 3 luni mi-am revenit fizic si psihic, eram pregatita pentru o noua sarcina, cand la analize am depistat clamydia ... asta era in noiembrie anul trecut ... m-am decis sa iau tratament si sa astept pana in ianuarie ca sa incerc din nou, daaaar intr-un moment de maxima pasiune  , dupa o delegatie de 3 saptamani a sotului, am ramas insarcinata, dintr-un singur contact, cu 3-4 zile inainte de ovulatie    (eu aveam cicluri lungi, de 32-40 zile, dar in urma unui tratament homeopat s-au redus la 28-29 zile de unde si "surpriza" mea). Am avut sarcina cu gemeni, baietei identici  , nu am avut nici o problema (asta daca nu calculez toate simptomele posibile care apar in sarcina  ) pana la 14 saptamani cand am ajuns prima data la spital din cauza unei sangerari mici ... am luat tratament, mi-am luat concediu si totul a fost bine pana la 22 de saptamani cand am fost diagnosticata cu hidramnios (surplus de lichid amniotic) si dupa 12 ore de "travaliu" mi-am nascut puiutii ... mult prea devreme, nu au avut nici o sansa     ... am fost devastata, am crezut ca viata mea a incetat odata cu cea a puilor mei, dar din iubire pentru sotul meu, m-am adunat din bucatelele in care m-am rupt si mi-am continuat viata ... mi-a luat 6 luni sa imi revin (fizic, personal, profesional)... este ingrozitor sa ai furia laptelui, anemie, sa iti cada parul cu pumnul, sa ai 8 kg. in plus, sa ai ficatul afectat ... pt nimic. Am trecut prin toate depresiile posibile, am vrut sa renunt la serviciu, dar toate astea au trecut ... m-am ambitionat sa imi revin si dupa controlul de la 8 luni (dr. a zis sa astept minim 9 luni pt ca fiind sarcina cu gemeni organismul meu a fost solicitat) am primit unda verde ...  am reusit sa dau jos cele 8 kg si acum sunt pregatita sa incerc din nou ... stiu ca imi asum un risc, nimeni nu imi poate garanta ca data viitoare va fi bine, dar cand imi vad sotul cum se uita la fiecare copil de pe strada imi dau seama ca nu tebuie sa renunt ... ingerasii mei ma vegheaza, si poate imi vor pune o vorba buna la D-zeu 

imi pare rau ca m-am intins atat, sunt multe de spus, dar concluzia mea ar fi ... merita sa facem tot posibilul sa avem bebelusii nostri, dar in acelasi timp, nu trebuie sa uitam sa TRAIM, nu putem sa traim luna de luna asteptand ovulatia si dupa asta ziua de testare, stiu cat e de greu, dar din experienta va spun ca suntem mai puternice decat parem/credem 

   

Ultima oara a fost editat de manu2007 (2011-11-19 23:13:27)

manu sper ca de data asta sa fie bine
mika sper ca S e bine
eu stau si-mi fierb gemul de mere

Neata

Buna dimineata!

Manu, imi sunt sarace cuvintele ca sa exprim ce am simtit cand am citit postarea ta.
Eu am pierdut o singura sarcina, la 9 sapt si am simtit ca voi muri de durere sufleteasca...si chiar am spus de atunci, decat sa raman si sa o pierd mai bine nu raman....pt mine a fost cumplit sa trec prin acel chiuretaj.
Oricum te admir pt putere.Sa iti ajute Dumnezeu sa ai copii sanatosi si frumosi la suflet cum e mama lor.

Sonia, termina cu varsta aia. Ti-ai facut analize sa vezi cum stai cu rezerva ovariana? Oricum...ai destule exemple de reusita cu varsta dupa 40 de ani: Luminita Anghel, Gabriela Firea....si multe altele.

Ultima oara a fost editat de Raveca (2011-11-20 09:45:53)

Eu chiar nu pot sa iti zic nimic , Manu, decat ca te admir ptr cat de puternica esti si ca iti doresc sa ai curand puiul dorit. Meriti asta si il vei avea!!

Sonia, chiar asa, de ce tot zici de varsta?? Din cate stiu eu tu ai in jur de 30 , ori asta nu inseamna ca e deja tarziu...Sunt tot mai multe femei care in jurul acestei varste fac bebe

Raveca Imi pare rau si de pierderea ta.

Sonia, multi inainte! Fii optimista, nu te mai gandi ca nu esti tanara! Zici 31 ca si cum ai zice 40 ( si stiu femei care au nascut chiar si la 40 )

Sper sa nu te superi de intrebare, dar de cat timp incerci??

Corect Raveca...Tot mai multe femei nici nu sunt maritate la 30...Stiu ca nu trebuie sa ne raportam la cei din jur, dar Sonia, macar nu te mai stresa degeaba din cauza varstei

Eu nu ma pricep...dar poate si stresul asta, si faptul ca esti mai mereu necajita...cine stie?? Incearca sa te relaxezi, sa nu faci din asta un scop in viata, sa lasi lucrurile de la sine...Stiu ca e usor de zis, si ca eu nu sunt inca in situatia ta, dar incearca sa nu uiti sa traiesti