Parintii si relatia. Am o relatie de un an cu-4

si, pt ca am deviat de la subiect, sunt datoare si cu un "ontopic"
buburuzza, stiu prea bine cum e sa-ti fie greu (ca sa nu zic imposibil, ca suna prea pesimit) sa te impui in fata alor tai. stiu cum e sa accepti ce spun ei, desi tu vrei cu totul altceva.

si ai mei zic la fel ca ai tai din punctul de vedere al angajarii acum. singurul lucru pe care il vor de la mine e sa invat. or, asta nu se poate foarte bine daca mai ai si o slujba pe cap.
pana la urma tot am gasit ceva de facut, fara sa le spun lor. sunt reprezentant - munca minima, fara program, dar si sume destul de mici, comparativ cu o slujba pe bune. dar tot este ceva decat deloc.

mi se pare, asa cum a mai remarcat cineva, ca tatal tau vrea sa controleze tot. iar tu ii cam dai planurile peste cap cu angajarea ta. in situatia asta, chiar daca banii pe care ii vei castiga iti vor ajunge, eu tot i-as mai cere din cand in cand altii. nu spun ca e solutia ideala, dimpotriva! si asta pt ca tot le vei arata ca nu esti suficient de matura incat sa te descurci singura. dar pt linistea mea, eu asa as proceda. + ca nu as lungi-o la infinit. azi i-as cere 20 de lei, maine 15 si tot asa pana n-as mai apela deloc la el. schimbarea treptata e cea mai buna.

In nici un caz nu le spune prin telefon. Oricum nu prea vad o problema tinanc cont ca ei vroiau sa te muti oricum.

Eu propun sa astepti macar o luna inainte sa te muti, ca sa nu creada ca imediat ce te-ai angajat si ai dat de bani nu mai ai nevoie de ei si te muti.

bubu,am urmarit posturile tale si iti pot spune urmatoarele: va veni vremea cand va trebui in viata sa iti intemeiezi o familie,faptul ca parintii tai sunt exigenti si din cate am inteles nu ar fi de acord sa muncesti,probabil ca inca vor ca tu sa mai copilaresti.ca ai facut avort nu esti de judecat,fiecare greseste si plateste pt asta,dar eu una nu prea sunt de acord cu inconstienta asta a unor femei,mai ales cand sunt atatea surse de informare incat te poti cultiva usor despre riscuri,metode contraceptive s.a. faptul ca lucrezi ar trebui sa te faca mai responsabila,si mai devreme sau mai tarziu va trebui sa discuti cu parintii tai despre munca,despre mutatul impreuna cu al tau iubit si despre planurile tale de viitor.poate ca ei cred ca tu nu esti pregatita sa pornesti inca la drum

buburuzza90 a scris:

Nu ei vor sa ma mut la el. Vor sa ma mut la mine. Si vor reactiona urat, in orice fel as face. Daca le-as zice prin tel ar luao ca si fugit de acasa. Si ar vbi foarte frumos in speranta ca ma intorc. Dar daca as fi cu ei, ar incepe cu amenintari, santajari, si cuv grele.Ii cunosc.

fi puternica,aratale ca nu iti este teama de ei,ca esti responsabila si ca ar trebui sa iti acorde un credit.explicale ca asta este o experienta de viata si ca trebuie sa te lase sa inveti din gresesile tale,astfel iti vei da seama singura unde si ce trebuie sa faci,ce sa corectezi.mai spunele ca daca ei te vor corecta mereu si te lasa sa gresesti asa nu te vei cali in viata,si ca mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa iei viata in propriile-ti maini.daca ei te corecteaza mereu atunci tu nu vei sti niciodata cand gresesti cu adevarat.

_Summer_ a scris:

Va rog, nu o mai tot dati pe asta cu facultatea de psihologie! Facultatea de psihologie nu e ceva care-ti garanteaza o gandire coerenta si rationala sau o abilitate excelenta de rezolvare a problemelor personale. Prea putine lucruri care le inveti in facultate te ajuta in viata de zi cu zi, prea putine! Si mai ales ca fata e la inceputul ei, daca am retinut eu bine!

exact asta voiam si eu sa scriu cand citii pag 3

buburuzza, nu vei fi niciodata un om matur in ochii lor daca nu ai curajul sa faci anumite lucruri.

uite un ex: sunt la facultate, an 2, stau in gazda, al meu in camin. normal ca vine si doarme la mine si a facut-o si in anul 1. la un moment dat, maica-mea mi-a spus ca banuieste ca el vine la mine (evident, nu ar fi fost de acord sa stam impreuna). gazda l-a prins la mine odata. dar, nu stiu de unde, am avut curaj s-o sun pe maica-mea si sa-i spun. stiam ca daca fac ceva, voia sa afle de la mine. s-a suparat si cateva zile abia a vorbit cu mine. apoi, prin primavara, eram acasa cu ea si, dupa ce a batut niste apropouri, m-a intrebat daca a dormit la mine. i-am zis ca da. si de acolo a inceput discutia care s-a terminat foarte bine. acum e ceva de genul: stie ca vine la mine, eu stiu ca ea e constienta de acest lucru, dar niciuna nu spune nimic.

iti trebuie un mic impuls, buburuzza, un moment in care sa prinzi putin curaj. apoi iti va fi ceva mai usor.

frankie,fiecare are problemele sale,insa uneori trebuie sa ai putin curaj ca sa iti poti impune punctul de vedere...nu trebuie nimeni judecat pentru ca fiecare are cate un destin

frankie,imi cer scuze,dar nu ma refeream la tine ca ai judecato,ci la anumite persoane ..

maicamea vitegra ii baga in cap la fel lu tata,insa eu am norocul sa locuiesc singurica de la14,15 anisori...mama mea naturala a decedat,fiind foarte bolnava. insa relatia mea cu taicamiu nu a mers niciodata.de cateva luni s-a mutat iubitul meu la mine...lu taicamiu nu ii convine de el ca are salariu mic (dar castiga mai mult ca mine),ca nu e la facultate s.a. noi suntem de aproape doi anisori impreuna...si sper ca intr-un final sa ne fie bine. din cate am citit eu aici ea se cam teme de parinti,dar vine momentul cand va trebui sa ii infrunte.poate cu timpul isi vor da si parintii seama ca au si ei greselile lor. unii chiar au gandirea comunista si daca s-ar putea,fetele ar trebui sa se marite virgine,nu pot accepta ca timpul schimba oamenii si inclusiv mentalitatile

frankie, macar ai inteles de ce se poarta in felul asta? inteleg ca ai avut curaj sa-i spui/sa faci ce ai vrut, dar te-ai gandit ca poate nu e suficient? daca as avea curaj sa ma port altfel decat stiu ca doreste mama, cu siguranta as provoca-o la o discutie. s-o intreb pur si simplu de ce e atat de pornita pe anumite lucruri.

nici ai mei nu ma lasau afara cand se intuneca/sa ies in cluburi si tot ce tine de partea de distractie care mi-a lipsit cu desavarsire din cauza lor, dar si din a mea. insa, de aici pana la a ma considera curva din animite motive e cale lunga si as fi tare curioasa de ce vede asa mama ta lucrurile. si legat de asta, intrebare: te-a facut curva? sau presupui tu ca te considera asa? sper sa nu te deranjeze ca am intrebat

april, iti iei facultatea in serios si se pare ca dupa 1 an ai ramas cu multe chestii in cap si ai si aptitudinile potrivite    congrats

Ultima oara a fost editat de Biannca (2011-12-17 23:25:01)