Casatoria

nu stiu, variante sunt mai multe intotdeauna...
asa-s barbatii (unii)... si aici dau 2 exemple... al meu mi-a zis la inceput, eram impreuna de cateva luni, 1 an, nu mai tin minte exact.. si veneam de undeva dintr-un weekend la munte si pe drum in masina povesteam... si nu mai stiu eu ce am zis de bebe, de copii in general (eu intotdeauna am fost innebunita dupa bebe/ sa am bebe), dar de data aia nu am zis nimic cu vreo aluzie la el, am zis generic... si stiu ca mi-a zis ceva e genul ca el vrea sa fie sincer si sa nu ma gandesc la bebe cu el si sa-mi fac sperante aiurea
s-a intamplat demult chestia asta, deci nu mai tin minte ce a mai zis pe langa sau de ce a zis chestia aia...
si acum ma bate el la cap sa facem bebe cat mai repede...
sa nu mai zic ca atunci cand si-a anuntat prietenii ca ne casatorim, au zis ca nu le vine sa creada...sa-l vada pe el casatorit... Prin asta vreau sa zic ca asa-s unii barbati... ei nu pot de la inceput sa sara si gata.. dupa 2 luni sa spuna "esti femeia cu care vreau sa imbatranesc"... dar asta nu inseamna ca nu te iubeste sau ca s-a gandit ca nu vrea ceva cu tine.
Pe de alta parte el ti-a zis clar in fata ca nu stie daca vrea sa ramana cu tine eu inca sper ca a zis-o mai frumos decat o povestesti tu. mai...delicat...
Totusi...a fost sincer.. poate prin asta a dat dovada de responsabilitate si de maturitate... pt ca si mutatul impreuna e un pas peste care unii nu trec cu brio. Te poti intelege de minune cand te vezi seara la suc, si cand stai impreuna sa iti scoti ochii si sa nu te suporti.
Depinde de mai multe...tu il cunosti mai bine.. s-a mai pus problema mutatului impreuna si altadata?
Alt exemplu e prietena mea.. care e cu prietenul ei de 10 ani si abia anul asta in ianuarie s-au mutat singuri (stateau cu parintii ei pana acum) si numa' ea stie cat l-a batut la cap si cat s-a chinuit cu el sa se mute singuri.. si tot asa, unul din motive a fost sa vada cum e singuri.. cum se inteleg, cum va fi. si totusi, sunt de 10 ani impreuna si locuiesc impreuna la parintii ei de vreo 8, dar au avut nevoie si de pasul asta ca sa vada cum e

Nu cred ca am vrut sa zic nimic concret prin astea, sa iti zic ceva doar pro sau doar contra.. sunt niste exemple reale din care poti trage tu anumite concluzii...

nush, mie nu mi se pare asa dramatic. mi se pare ca a fost sincer si ca e o persoana responsabila si cu picioarele pe pamant. eu nu interpretez chestia asta ca te mutii ca sa ii dovedesti ceva, ci ca te muti ca sa vedeti impreuna cum e si urmatorul pas spre o casnicie sau spre o relatie si mai serioasa..
si, desi nu ai de unde sa stii niciodata ce iti rezerva viitorul, eu as prefera o persoana care-mi zice asa, decat una care se arunca cu capul inainte si dupa cativa ani isi da seama ca nu asta isi dorea si te lasa balta, cu un copil sau cu niste anii pierduti...

my_aa, la faza cu "eu faceam asta ca sa ii dovedesc cat de mult il iubesc si cat de mult ma intereseaza sa fie el multumit" gresesti foarte mult. Tu nu te pui pe tine pe primul loc, lucru care-l va face si pe el sa nu te puna pe primul loc. Daca tu nu iti acorzi importanta pe care o meriti, tu fiind centrul universului tau (nu zic la modul egoist, cu la modul realist, daca nu traiesti pentru TINE, atunci pentru cine?!?).
Oamenii apreciaza personalitatile puternice, ne place de cineva cand il vedem sigur pe el, ca stie ce vrea si nu lasa pe nimeni sa-i stea in cale. Poate tu consideri ca atitudinea ta este de apreciat, insa nu e chiar asa.
Am un articol pentru tine care cred ca te va ajuta foarte mult daca il citesti cu bagare de seama:
http://www.nlpmania.ro/cum-sa-scapi-de- … i-respect/

Cat despre ce ti-a spus el, ca nu este sigur ca vrea sa ramana cu tine si ca vrea sa vada cum v-ati intelege daca ati sta impreuna, stiu ca nu suna romantic deloc, insa un pic de pragmatism nu strica in viata asta. Omul are dubiile lui, iar iubirea nu poate tine loc de compatibilitate. Daca ar fi toti asa de realisti cred ca ar scadea rata divorturilor. E adevarat ce a zis Loveable. Nu ai de unde sa stii cum te intelegi cu un om cu adevarat, pana nu locuiesti cu el in aceeasi casa, sa impartiti treburi, responsabilitati, cheltuilei, placeri. Abia atunci stii daca il vrei pe omul ala langa tine pentru totdeauna.
Faptul ca in zilele noastre se poate trai mult mai usor in concubinaj este un mare plus din punctul meu de vedere. Inainte, ieseau oamenii la suc de 3 ori pe saptamana timp de 1 an, dupa care se casatoreau si la 3 luni observau ca nu e chiar ce credeau ca este si cum nici divortul nu era la mare moda, ori deja aparea si-un copil ca na... ramaneau oamenii nefericiti pe viata, intr-o casnicie fortata care nu multumea pe niciunul dintre ei.
Acum nu prea se mai poate intampla asa, decat daca cei doi sunt prea lasi sa renunte la ce au construit in perioada de concubinaj si se arunca si ei intr-un mariaj esuat dinainte de a incepe.

Bottom line, citeste articolul acela, pe mine m-a transformat total. Iar cealalta chestie, eu zic ca nu e semn rau. Dimpotriva, baiatul a fost sincer cu tine si te-a pus in garda. Cum crezi ca ti-ar fi fost daca v-ati fi mutat impreuna fara ca tu sa stii ce e in mintea lui, sa crezi ca te vrea pentru totdeauna 100%, si dupa cateva luni sa te trezesti ca vrea sa va despartiti? Asa.. o sa ai ochii deschisi si o sa observi tu singura daca relatia merge sau nu. Si daca nu merge, probabil ca vei fi chiar tu cea care va pune piciorul in prag pentru ca nu vei dori sa astepti s-o faca el, tu mintindu-te in continuare ca totul este perfect.

dea 

Ultima oara a fost editat de alexia (2012-03-26 12:21:19)

E super articolul, Alexia. Da, intr-adevar faceam o gresala pentru ca ma lasam pe mine pe locul 2, gresala pe care am facut-o si in trecut, si sa fiu sincera, nu prea stiu cum sa ma pun pe mine pe primul loc din pacate

Mie cuvantul "concubinaj" imi suna foarte urat. si insemnatatea lui este si mai urata.
Bine, poate fi vazut din 2 parti : 1. vrei sa ai o siguranta ca dupa casatorie convietuirea va fi sigura si se va desfasura ok.
                                              2. asa cum vad eu lucrurile, convietuim ca sa ne facem viata mai usoara, il probam pe celalalt si chiar pe noi sa vedem cum reactionam la viata de cuplu. viata de cuplu care nu este legata de nimic. ti-e mult mai usor sa te desparti cand nu te leaga un juramant si o hartie, decat atunci cand te leaga, desi cei mai multi atata legatura vad in casatorie, fata de concubinaj : un legamant si o hartie.

va spun eu care n-am convietuit, ca dupa casatorie am vrut sa plec de acasa de 3 ori. si daca eram in concubinaj, dupa prima plecare nu m-as mai fi intors niciodata. dar legandu-ma "ceva" am dat mult mai mult de la mine sa nu ma despart, si sotul la fel. si suntem o familie fericita acum.

in concubinaj, te desparti fara sa lupti, deci nu e o legatura adevarata chiar daca pare. in casatorie e altceva.

my_aa, pe tine te-a deranjat mai tare cum a pus el problema si nu situatia in sine pentru ca banuiesc ca esti si tu constienta ca mutatul impreuna e un pas si asa cum s-a mai zis, uneori decisiv. Iubitul asta al tau e clar ca nu are nicio treaba cu tactul, cu delicatetea el ce are in cap spune...asta am observat si din alte faze dar cred ca tu esti mai obisnuita cu el si cu modul lui de a fi. Si pe mine m-ar fi enervat ca propunerea sa sune mai tare in sensul negativ dar acuma tu nu trebuie sa te imbufnezi si sa refuzi doar asa...ca sa-i arati lui. Nush de ce am impresia ca el nu e foarte sigur pe sentimentele lui adica nu pare sa simta cum simti tu ori eu nu inteleg de ce oamenii la varsta asta stau in relatii daca nu sunt in cautarea unei persoane care sa fie "the one" Discuta cu el si spune-i sa nu mai fie atat de transant, adica asa cum au zis fetele, foarte bine si e de apreciat ca e sincer dar totusi trebuie sa ai putina grija cand vorbesti despre asa ceva, nu-i trantesti la om in fata chestii de genul. Si sa incerce sa se lamureasca cu relatia voastra, cu sentimentele lui pentru tine & co. Adica cand iubesti pe cineva si vrei sa fii cu persoana respectiva normal ca iti doresti de la un moment dat sa stai impreuna ca doar nu astepti sa o raresti...Tu iti cunosti mai bine relatia, pe el, pe voi doi asa ca tu trebuie sa stii cel mai bine care sunt plusurile si minusurile lui, a relatiei si daca asta e ceea ce-ti doresti de la o relatie. Daca tu esti okey asa e bine dar daca iti doresti mai mult si simti ca el nu...poate ar fi mai bine sa te gandesti pentru ca timpul trece si daca nu va indreptati amandoi spre acelasi lucru nu are rost sa mai stati impreuna. Nush, cel putin asa vad eu lucrurile

kath, pentru mine casatoria e aproape = 0 dar nu e asta relevant acum. Eu nu ma refeream la ajungerea intr-un stadiu- casatoria si punct, restul nu mai conteaza. Pana la urma poti sa stai bine merci in concubinaj si sa duci o viata de familie perfect fericita, nici eu nu sunt ahtiata dupa un act.
Ma refeream la modul ca oricum, stiu ca ea are de la 24-25 in sus si banuiesc ca nici el nu are 18 ani, iar de la varsta asta normal ca te gandesti la ceva serios, sa te stabilesti, sa-ti intemeiezi o familie & co. Nu in ideea de a face o cursa din asta, cum ai spus tu, dar te gandesti la un viitor impreuna, ca doar nu te gandesti doar sa mai iesi la un suc si la un film.
Evident ca sunt oameni care traiesc viata gandindu-se doar la ziua de maine dar mie nu mi se pare ca my_aa e aceea persoana...el poate dar atunci e o problema pentru ca nu se aseamana viziuniile si ma intreb de ce cineva a sta cu o persoana care-si doreste altceva ?!
Am zis, e de apreciat ca tipul e sincer si nu ii promite luna de pe cer insa mie imi lasa si impresia de nesiguranta in privinta sentimentelor lui (si din alte intamplari pe care le-a mai povestit ea).

Nush acum cati ani are iubitul ei. Am presupus ca oricum e mai mare decat ea Daca nu e asa...my bad!