Topic pentru aspirantele la titlul de mamica - 70-64

any,e f bun.cam acru ca pusei multa lamaie

al meu se duse sa isi ia tricourile pt munca,ca veni curierul.tot din banii nostrii

Ultima oara a fost editat de sonia30 (2012-04-11 14:26:54)

almi, multumesc multa putere si tie sa depasesti toate starile rele care te incearca

sonia normal acuma fug incet

Almisor ma mai ajuta si el...azi dimineata l-am trimis sa-i duca ceva lui mama, a mers, acum i-am zis sa spele vasele, le spala..De ajutat ma ajuta cand il rog. Ca ieri nu a vrut sa ma ajute ca l-am deranjat de la joc e altceva... Ceea ce ma deranjeaza mult este ca nu isi ia rolul de barbat in casa in serios, nu isi cauta serios de munca, si ca face ceva doar cand ii spun eu. De exemplu poate sa stea gunoiul o saptamana si nu ii trece prin cap sa il duca, trebuie sa umblu eu ca titirezul sa ii spun fa aia-fa aia, si nu pare prea bucuros sa ma ajute, asa cum facea inainte, ma ajuta din placere. Actul de violenta de ieri...ca sa-i spun asa, a fost ceva izolat,de-aia si m-a socat ca el e mai mereu calm... Mai degraba eu sunt cea violenta, si aici ii dau dreptate, ca merit sa ma ia la rost... Si ii recunosc in fata ca nu e ok cum procedez cand ma enervez,imi cer scuze...dar el nu vrea sa recunoasca ca nu e ok cum procedeaza....de-aia si apar neintelegerile astea mai mari. Daca vom avea un copil sunt sigura ca ma va ajuta sa am grija de el, va schimba scutele, il va plimba, duce la doctor...nu e chiar in halul ala de iresponsabil. Poate parea amuzant dar fac o legatura cu relatia lui cu animalele noaste, aproape numai el scoate cainele afara, il hraneste, il spala, numai el a spalat cusca hamsterului si l-a hranit...si la cat ii plac copiii cu siguranta va avea grija de ei, nu numai se va juca cu ei si gata...

Cat despre ce ai scris despre tine, cred ca fiecare vrea ce e mai bine pentru el, tinde spre bine, asa ca nu cred ca esti o egoista pentru ca iti doresti sa fii mama, e un sentiment normal, asa e creata natura, ca partea feminina sa aiba acel instinct matern...trebuie sa ne iubim si pe noi insine. Stiu ca sunt cazuri foarte grave, oameni bolnavi, chinuiti. daca am putea sa ii ajutam ar fi minunat, dar daca nu putem, nu cred ca e sanatos pentru psihicul nostru ca straim mereu cu gandul la acele cazuri grave, ci sa ne bucuram de viata noastra...

Green, nu sta el chiar dupa fusta lor...ca a mers la munca chiar daca ai lui nu erau de acord, ehee, daca statea dupa ei stateam cu ei in aceeasi casa, ca ei asa insista... Dar nu prea poate sa se opuna ca stam in casa lor...in rest, nu e asa legat de ei, e ok.

Ultima oara a fost editat de elena.plahatca (2012-04-11 14:46:16)

cum intra al meu pe usa imi zice-ma pun cu p...pe tine si-mi dadu pantalonii jos

Almi eu cred ca ai inceput sa faci primii pasi spre "vindecare" sa zicem asa. Si cred ca e foarte important ca ai inceput sa-ti recunosti adevaratele sentimente. Poate ar trebui sa vorbesti cu cineva, sa fii sincera si sa-ti dai drumul la tot ce ai pe suflet. Fa o plimbare, undeva linistit si undeva unde sa fii singura sa poti sa dai drumul lacrimilor, unde sa poti sa dai drmul urletului din sufletul tau. Elibereaza-te de povara pe care insisti sa o duci si sa o inchizi in tine. Daca nu... incet, dar sigur te va schimba, te va manca....

Elenuta, eu cred ca unde este iubire se pot rezolva multe lucruri. Cel mai bine stiti voi ce e in casa voastra. Noi ne dam cu parerea strict la evenimentul povestit de tine, nu stim cum e relatia voastra in rest. Sfaturile date aici sunt bune, dar cel mai bine va cunoasteti voi situatia. Eu sper sa se rezolve

Ultima oara a fost editat de timean86 (2012-04-11 15:17:39)

si eu sunt ca si tine,almi nici pe mine nu ma mai intereseaza de ce zice ala sau celalalt.nu ma mai bucura nimic...m-am schimbat.rau.

am mancat.merg in pat.

elena

any da!papa

Ultima oara a fost editat de sonia30 (2012-04-11 15:19:21)

pa muco

Almi Ingerash a scris:

mi-au trebuit c?teva minute să citesc niște r?nduri ca să realizez că sunt o egoistă.. că mă pl?ng ca o fraieră doar pentru că ?mi doresc un copil și nu vrea să vină.. mă pl?ng ca un copil răzg?iat că nu pot aduce pe lume un copil, ca și cum acesta ar fi un mare capriciu.. c?nd colo, sunt oameni care luptă să c?știge timp.. să c?știge sănătate ca să se bucure de ceea ce au.. oameni care imploră ?ndurare și iertare de la Dumnezeu să mai poată trăi un pic ca să nu lase ?n urma lor pierderi cumplite ?ncep să nu mă mai recunosc... pe de o parte ?mi dau seama că sunt o egoistă, că mă g?ndesc doar la ceea ce-mi doresc eu, că mă ?nfurie maxim că nu pot avea TOT ce-mi doresc, că ceea ce altele obțin doar uit?ndu-se la soții/iubiții lor eu nu pot obține nici măcar cu un tratament ?n timp ce ar trebui să profit de viață, de faptul că am un soț care mă iubește, de faptul că am ?n jurul meu prieteni puțini dar adevărați care țin la mine și sunt oric?nd l?ngă mine, că ?ncepe să-mi meargă bine pe plan profesional...

that's the spirit! nu "te-ai pacalit", dimpotriva: ai realizat care e realitatea, adevarul. si tu si sonia ar trebui sa recititi mesajul asta si ce s-a mai scris pe la topicul lui armand (probabil acolo ai vazut randurile de care vorbesti) ori de cate ori vi se pare ca sunteti atat de oropsite ca nu aveti un copil. suferinta pe care o resimtiti e frustrarea unei dorinte neindeplinite. adevarata suferinta si oropsire o traiesc cei ce n-au maini, picioare, sunt orbi, muti sau surzi (si lista poate continua) sau au pierdut fiinta cea mai draga lor... durerea lor nici macar nu poate fi perceputa de cineva ce n-a trecut prin astfel de incercari grele. bucurati-va asadar de ce aveti si nu-l suparati pe D-zeu, pt ca din moment ce sunteti sanatoase si aveti tot ceea ce va inconjoara (casa, familie, iubire), inseamna ca D-zeu va iubeste, nu v-a pedepsit.

ramo