Chiar trebuia sa ne despartim?-3

Johanne, tu ai vreun pic de intimitate? Nu este normal ce povestesti, felul in care te trateaza este echivalent cu control obsesiv, nu cu iubire. Ai 17 ani, pari un om cu capul pe umeri, ai incredere in ceea ce capul iti spune. Ca sa poti sa cresti, sa te dezvolti, ai nevoie de timpul tau, sa faci lucruri singura sau doar cu prietenii tai, dupa parerea mea este usor bolnavicios sa stai cu cineva 100% din timpul tau.
Gandeste-te ca daca ajungi sa fiti impreuna de 5 ani, atunci iti va fi si mai greu sa renunti, daca va veti casatori va fi si mai greu, acum e momentul sa actionezi. Eu cred din principiu ca adevarul este undeva la mijloc, poate din punctul lui de vedere are dreptate, poate nu are incredere in tine, nici nu conteaza daca are sau nu argumente, simplul fapt ca acelasi lucru il vedeti diferit inseamna ca sunteti diferiti.
Si in final iti spun ca sufletul mereu iti va dicta sa te intorci la el, asa se intampla... e defect , isi aminteste doar lucrurile pozitive . Si sa nu uit, nu iti neglija prietenii pentru nimeni, ai/avem nevoie sa socializam.

deci e  clar ca nu tu esti cauza neincrederii lui... el e cauza neincrederii lui. indieferent de ce ai face tu, el tot nu va avea incredere, pt ca asta e problema lui, nu are incredere, din principiu. daca vrei sa ti continui viata fara el, gandeste te ca faci asta pt tine, pt linistea ta si pt sufletul tau. sa ti fie tie bine.

problema este ca eu aveam o "cea mai buna prietena" si eram cam "chioara" in legatura cu ea,iar el a incercat sa ma indeparteze de ea prin certuri si spunandu-mi ca nu am voie cu ea.s-a dovedit a fi adevarat,fosta mea amica acuma fumeaza,bea si se drogheaza.

In fine,asta era singura mea prietena,in rest nu aveam in  obicei sa stau cu alti oameni.

Chiar nu stiu ce sa fac.

Johanne, am vazut si ce ai scris dincolo la cum te simti azi. Iubita, trebuie sa te gandesti ca tu iei decizia asta, tu faci pasul asta. Nu ai de ce sa te simti rau. Nu e ca te-a parasit el si ca tu suferi in urma lui si nu intelegi de ce, sau ceva de genu. Tu ai stat, ai analizat si bune si rele si ai ajuns la concluzia ca e mai bine sa ... ceva, decat altceva. Este decizia ta aici, bazata pe credintele tale si gandurile tale si pe instinctul tau ca sa zici tu. Tu ai ajuns la concluzia ca nu mai poti/vrei asa, si ca nu mai vrei sa ramai in situatia asta. Tot aud in ultimele 2-3 saptamani in jur urmatoarea replica: intotdeauna e loc de mai bine. Acum eu nu stiu ce e la voi acolo, si pana la urma nici nu conteaza asta sa stiu eu ce e acolo, pt ca indiferent de ce e acolo daca tie nu iti mai este bine, si nu te mai simti bine si confortabil intr o relatie, iesi  din ea. Nu ai nevoie de motive sau de argumente sau justificari sau debate uri. Pur si simplu, nu iti mai convine, e vorba de tine aici, te respecti pe tine ca persoana, si ai grija de tine si de sufletul tau, astfel ca actionezi in consecinta.
Daca ar fi cineva drag de al tau (o sora, o verisoara, o prietena la care ai tine foarte mult, fiica ta cand va fi de varsta ta) ar fi in aceeasi situatie ca a ta, si ar trece prin ce treci tu si ar suferi asa ca tine, ce i ai spune ? ia gandeste te putin la asta, si ceea ce i ai spune tu persoanei respective, spune ti tie. Repet, nu face sens sa te simti tu asa de rau, tu esti cea care ia decizia pt a ii fi bine, cea  care pune piciorul in prag pt a-i fi bine. Iti faci tie o favoare ca sa zic asa.

Uite, chiar aseara o prietena imi povestea ca s-a despartit de prietenul ei, erau impreuna de 3 ani, din motivele astea de neincredere, de gelozie, de posesivitate sa zic asa, din partea lui. Si efectiv se simtea eliberata, sa simtea linistita, pt ca nu mai putea asa, nu mai rezista. Si zicea ca acum fix asta e starea ei, linistita, ca nu o mai verifica nimeni, nu o mai controleaza nimeni. Se simte si ea ca poate sta cum vrea cu cine vrea poate face ce vrea fara sa ii zica cineva " de ce ti a trimis colegu ala de la munca mesaj cu la multi ani de ziua ta ? ce are cu tine? ce ai tu cu el?".....

Capu sus, fii tare!

Stiu, te inteleg. Si sa stii ca e un sentiment normal, oricine simte asta cand pune capat unei relatii. Pt ca te gandesti: ma, eu renunt la ce am sigur, adica o relatie cu el, pt ... ceva posibil.. cine stie ce o fi. si de aia apare teama asta de care vorbesti tu. Iti dai seama ca in atatia ani o sa intalnesti atatia oameni, la facultate, la locul de munca, printre prietenii prietenilor, ca de obicei asa se cunosc oamenii... Pe facebook mai nou . Ce vreau eu sa spun este in felul urmator: pe el cum l ai cunoscut? el cum te a iubit? asa cum te a iubit el si asa cum te ai cunoscut cu el, asa te va iubi si altcineva si vei cunoaste si pe altcineva. Sti de unde mai apare teama asta in cazul tau? Ca nu te va mai iubi nimeni? pt ca nu ai prieteni. Nu ai prieteni in jurul tau aproape de tine care sa te aprecieze, sa te pretuiasca, astfel ca tie ti-a confirmat in ultimii 2 ani numai el ca esti ok, ca esti "iubibila" ca sa zic asa. Adica ca esti de iubit, ca esti o valoarea. Daca doar 1 persoana iti arata asta sau doar o persoana te face sa te simti asa, pe langa faptul ca o sa ai o dependenta fata de aceea persoana (si nu e sanatos asa), pe langa acest fapt, tu nu o sa ai incredere in tine ca esti o persoana valoroasa, si ca oricine te ar cunoaste te ar iubi instant. Pt ca e logic asa, tu gandesti "ma, singuru om care ma iubeste e el ... deci inseamna ca eu sunt greu de iubit" - poate face asta si subconstient nu la modul constient. Si atunci daca n ai avut prieteni sa vezi ce repede te indrageste lumea si te place lumea, apare teama aia de care ai spus tu mai sus. N ai de cat sa iesi in lume, sa cunoasti oameni noi si ei sa te placa, si atunci o sa vezi ca nu o sa mai existe teama aia.

Iti multumesc foarte mult cata,chiar ma ajuti.

Chiar as vrea sa rezist sa nu ma mai impac cu el.Eu azi trebuie sa ma duc la bunica mea la spital si el iese de la competentele lingvistice exact cand este programul de vizita si scoala lui e langa spital.nu vreau sa dau nas in nas cu el.Cum sa fac sa ii rezist?

eva, poate ca el chiar are incredere in tine, dar face parte din acele persoane pt care functioneaza simbioza: suntem impreuna, deci exista noi nu mai exista eu si tu si facem totul impreuna si nu vad niciun motiv pt care nu am face asta. pt el e normal sa faca totul cu tine, pt ca , asa cum ai zis si tu ca zice el "Te iubeste". el nu intelege nevoia de individualitate si independenta a unei persoane pt ca el nu e asa, si el ar vrea ca atunci cand e cu cineva si se iubeste sa se "coase" de el , ca sa zic asa. Nu are legatura cu increderea, ci cu conceptia lui despre cum ar fi un cuplu si cum ar trebui sa se comporte. nu prea ai ce face mai mult decat sa vorbesti cu el si sa incerci sa ii explici, pt ca probabil el e genu de om care renunta la o activitate de a  lui pt a face ceva cu tine. si daca el are la randul lui prieteni si activitati de facut, le face ori impreuna cu tine ori prefera sa renunte la ele pt a fi cu tine si a face cu tine ce faci tu. Asa ca, doar prin comunicare si prin a ii explica deschis ca il iubesti, dar in acelasi timp simti nevoia de timp pt tine. il poti intreba cum ar vrea el sa se intample daca tu te ai duce la cumparaturi singura. de exemplu sa il suni, sa ii spui ce ai gasit sau ce ti ai cumparat, si sa rupeti simbioza asta asa usor treptat in timp. daca vrei sa continui relatia cu el si sa o faci sa mearga in ciuda acestui comportament al lui, atunci iti va trebui rabdare si intelegere ca el sa isi rezolve problema asta. sa fii dispusa sa faci si asa cum simte el nevoia sa faci... sa il suni daca iesi, sau sa ii povestesti cum a fost, sau lucrui de acest gen.

Ultima oara a fost editat de cata.cata (2012-06-25 12:10:02)

Dupa tot ce ne-ai povestiti si eu sunt de parere ca ar trebui sa te desparti de el, definitiv.
  Comportamenul lui nu este deloc ok, inteleg ca e stresat cu bacul si asta este tocmai un moment in care iti poti da seama cum este el cu adevarat. Nu este suficient sa se comporte frumos numai in perioadele cand este totul in regula.  Gandeste-te ca asta a fost perioada in care a fost cel mai lipsit de griji, de acum inainte vor urma multe momente grele.

  Uite eu spre exemplu am ramas fara loc de munca si locuiesc cu prietenul meu cu chirie, acum toate responsabilitatile cad pe umerii lui si salariul lui de abia ne ajunge pentru chirie, utilitati si mancare. Nu ne mai permitem nici macar sa mergem in vacanta, chiar daca el isi dorea foarte mult lucrul asta. Cu toate astea se comporta exemplar, tot timpul ma incurajeaza si nici macar un moment nu s-a enervat si nu m-a suparat cu absolut nimic.

  Esti o fata cu capul pe umeri si meriti mult mai mult decat atat.

Daca vrei ma puteti cataloga ca fiind un copil prost,dar....l-am iertat. Nu m-am putut controla,s-a pus in genunchi si mi-a cerut scuze si mi-a jurat ca nu se mai intampla.I-am mai dat o sansa,spre exemplu daca eram eu in locul lui,imi doream asta.Nici eu nu sunt cheie de biserica,nici eu,dupa 2 ani eram foarte rece,pe strada nu il sarutam nici macar pe obraz,nu-l dragaleam mai deloc.poate de aici si neincredere,sper la bine acum.va tin la curent si sper sa nu se mai intample nimic rau

Jo, eu zic sa fi alaturi de el acum cat da bac-ul sa nu fie tulburat si sa faca treaba buna si in rest sa asculti de cata. Iti spun din proprie experienta, eu, o persoana cu un iubit la fel de gelos, cu la fel de multa neincredere, cu verificat telefoane, mail, arhiva messenger, sunat non-stop cand vroiam sa ies in oras sau la o cafea cu fetele. Eu, o persoana care l-a iubit extraordinar de mult, atat de mult incat am ajuns sa am in cap matreata ca si copiii mici (aveam coji), probleme ginecologice de la stres si consum excesiv psihic pt o persoana care nu zic ca nu m-a iubit, m-a iubit in felul lui, dar asta pt mine a fost o iubire bolnava. La fel ca tine mai am si eu momente in care cred ca nu voi gasi pe altcineva dar incerc sa fiu pozitiva. M-am indepartat de mama, de prieteni. Termin anul 2 de facultate si nu mi-am facut cine stie ce prieteni din cauza geloziei lor. La fel am primit si eu promisiuni ca o sa fie mai bine, ca nu o sa se mai intample si de unde? A fost mai rau. Mai mult mi s-au aruncat vorbe pe care nu ca nu le-am meritat, vorbe care nicio femeie, pe orice treapta a socitetii ar fi ea nu ar trebui sa le auda. Am ajuns acum singura, fara prea multe persoane in jurul meu dar privesc partea buna a lucrurilor si ma gandesc ca au ramas langa mine doar persoanele care au contat. Ii multumesc mamei mele care este un om extraordinar si m-a ajutat sa trec peste toate. E proaspat totul, mi se rupe sufletul, il iubesc cu toata inima mea in ciuda a tot ce s-a intamplat dar am suferite enorm si prefer sa mai plang un an decat sa-mi plang de mila toata viata. Ti-am sups cate ceva din povestea mea si sper sa te ajute sa iei cea mai buna decizie pt tine. Fericirea ta depinde in primul rand de tine si de alegerile care le faci