Topic pentru aspirantele la titlul de mamica - 91-80

        pt toate fetele!

ralu> pare rau de urati! sa fie ultimii pe anul asta!

amalia> felicitari!!! sa ai parte de o sarcina usoara si un bebe sanatos!

sonius> gospodina harnicuta! Imi pare sincer rau ca simt atata tristete si durere printre randurile ce le scrii, as vrea sa te incurajez sa-ti zic ca totul va fi bine, insa nu pot decat sa-ti urez muuulta putere de a merge mai departe, curaj si resurse necesare pentru a face tot ce-ti doresti sa-ti implinesti visul!

ramonici>ce program incarcat ai de sarbatori, fugiti cand la unii cand la altii!

diri> sa primiti cat mai curand ceea ce va doriti, indiferent cum!

scarlett> pare rau de ce s-a intamplat!  

nu mai stiu ce am citit, ca de cate ori am vrut sa scriu a venit cineva si m-a intrerupt... si-s cam uituca!

Ultima oara a fost editat de ryanajenny (2013-05-01 17:10:48)

sonius> ma regasesc exact in ceea ce scrii tu despre sarbatori...

raluk> stiu ca e greu sa fii in preajma unei gravidute sau a unor bebelusi, insa nu putem face nimik, decat sa ne inghitim lacrimile si sa zambim. Nu te supara ca te intreb, poate ai mai spus si nu am retinut, incercati de mult timp?

Eu de trei zile de abia ma abtin sa nu plang, nu stiu ce am, cred ca m-a marcat profund si tragedia elenei, imi vine sa urlu cand vad cata nedreptate exista, prin ce suferinte trec unele persoane care-si doresc cu adevarat un bebe si pentru care lupta ca sa-l obtina, pe cand altele pur si simplu nu-si doresc...ii obtin usor si-i parasesc sau, mai rau, ii arunca la gunoi... Iertati-ma, stiu ca nu e momentul pentru astfel de postari, dar simt ca explodez...

Ultima oara a fost editat de ryanajenny (2013-05-01 17:07:26)

ramonici>   in rest ce mai faci, cum mai esti?
              Lasa ca nu-i rau sa va plimbati si sa sarbatoriti, si eu tre sa merg la socri si la nasi, dar n-am nicio tragere de inima, mai ales ca pt mine sarbatorile si-au pierdut farmecul odata cu asteptarea asta grea si chiar am devenit cum zicea Cristina, ''Toma necredinciosul'' pt ca nu pot accepta chestia cu ''D-zeu te pune la incercare cu fiecare lovitura pe care ti-o da''. Nu m-am razvratit acum cativa ani cand am fost la un pas de moarte, am acceptat totul fara sa intreb ''de ce eu?'', dar acum cand am trait chiar eu si vad ca tot mai multe femei ce-si doresc cu ardoare un puiut fie nu-l au, fie puiutului lor li se refuza dreptul la viata, nu pot sa accept, nu vreau sa cred ca El, cel in care am crezut aproape 25 de ani poate fii asa de crud, un tiran... Eu aveam alta imagine despre El, il adoram, il consideram milostiv si iertator, nu razbunator, nu atat de crud incat sa se razbune pe noi printr-o minune ce nici n-a vazut lumina zilei...
         Si cand ma gandesc ca tocmai acum, cand e saptamana patimilor, saptamana in care se zice ca El si-a jertfit unicul fiu pentru pacatele noastre, Elenei (si cine stie cate alte persoane trec prin asa ceva) i s-a luat cea mai mare bucurie... E greu, e ff greu, nici nu-mi pot imagina ce e in sufletul ei! Vreau sa cred ca Exista, dar mi-e ff greu... si deocamdata sufletul meu ezita sa accepte asta!
         Am vrut sa ma abtin sa nu postez, dar nu mai pot... s-au adunat prea multe, prea multa durere...

LE Puteti sa ma judecati, sa ma ignorati sau sa sa spuneti ce vreti... asta simt, asta am postat. Nu vreau sa fiu ipocrita si sa scriu altceva... Stiu ca e trist si ca fara D-zeu existenta nu are sens, dar pentru mine oricum zilele au inceput sa se scurga fara sens de mult timp, viata a devenit durere, fara puiutul meu nu vad niciun sens, e greu sa merg inainte, dar o fac si inca ma straduiesc sa si zambesc si sa ascund durerea ce-mi sfasie sufletul, pt ca nu vreau sa produc durere celor ce tin la mine... Nu am acest drept!

      Din februarie, de cand a trebuit sa renunt la comoara mea n-am mai fost eu, m-am inchis in mine, am plans pe ascuns si am zambit pentru ceilalti... V-am facut si pe voi sa ma urati, insa mi-a ajuns, nu mai pot!

Ultima oara a fost editat de ryanajenny (2013-05-01 17:31:09)

ramonici> da, asa spun toti... insa fereasca cine o feri, sa nu treaca nimeni prin asa ceva, daca mie imi e atat de greu, ma intreb ce e in sufletul celor ce chiar trec prin asa ceva... dupa ce lupta ani de zile sa aiba si ei o alinare, o obtin cu greu, se bucura cateva saptamani, luni si apoi cade cerul peste ei... As vrea sa am puterea sa gandesc pozitiv, sa cred ca a fost o incercare, insa nu pot accepta ca pt a fi noi incercati sa li se ia dreptul la viata unor fiinte atat de pure, fara nicio vina... si despre care Biblia ne invata ca au fost alesii lui Isus... Cum se bat cap in cap toate... Nu vreau sa schimb conceptia nimanui, nu vreau sa stirbesc credinta nimanui, ii respect pe toti, indiferent in Cine/ Ce cred, e alegerea fiecaruia, dar ma doare... si momentan asta simt...

ryana,eu nu te condamn pt ceea ce simti,nu te urasc,nu te ignor.te inteleg...eu inca cred in Dumnezeu si ma rog Lui sa fim si noi parinti,intr-o zi...sper sa poti trece peste toate astea si sa vina copilul tau care te va alina.altcineva nu o va face.

ryana de 3ani incercam in zadar deocamdata
Stiu ca e nedrept tot ce se intampla,pe toate ne-a socat f tare ce i sa intamplat Elenei dar haide rya trebuie sa privim inainte. Suntem femei puternice cu suflete sfaramate dar TREBUIE sa invingem rya... Hai te rog eu din tot sufletul lupta...eu lupt alaturi de tine. Nici eu nu am fost insarcinata niciodata dar vorba fetelor de sapt trecuta decat sa fiu si sa pierd prefer sa lupt prin dr si analize,crize de nervi,plans,ras.
LUPTA ASTA O SA O INVINGEM NU INCETA SA CREZI IN EL!!
Imi pare nespus de rau de suferinta tuturor fetelor ce au pierdut si celor ca mine care vor sa aiba cine sa le apunaMAMI
Eu nu stiu ce ti sa intamplat dar fii puternica rya...hai sa nu ne lasam doborate spun eu,care scriu si plang  dar maine e o alta zi. Eu am stat si azi cu baietelul prietenei mele si tare bine mi-a priit. Prietena mea care s-a chinuitsaraca ani buni sa ramana insarcinata si cand a ramas 1data a pierdut si cu baietelul a avut 2 operatii la colon cand avea 2 saptamani.Au urmat nopti nedormite nu din cauza colicilor ci copilul ei are dureri groaznice de burtica si face caca si de 20ori/zi. Cand au pus baiatul pe picioare si credeau ca se pot bucura de viata,ea o femeie simpla cu frica de Dumnezeu a intrat in coma nestiind de la ce si cum de ca doar s-a intins sa doarma. Au trecut peste toate cu un copil sensibil la orice cu nopti de cosmar la urgente etc. Stii cum a trecut femeia asta peste toate? Pastrandu-si credinta rya. Nu a incetat o clipa sa se roage si sa creada ca El cel Milostiv si Bun ii va ajuta pruncul sa fie bine.

fetelor,eu va zic doar atat:daca femeile care au avut 5 fiv-uri,6,10 nereusite si dupa ani buni de chin au ramas insarcinate,daca ele ar fi renuntat,ce s-ar fi intamplat?nu ar mai fi avut prilejul sa isi tina copilasii in brate,chiar si dupa mult timp.din pacate,timpul e impotriva noastra,dar rabdarea ne va fi rasplatita la un moment dat.

ma rog,exemplul asta nu e cel mai bun,ideea e sa priviti si partea buna a lucrurilor,sa nu va pierdeti speranta

Ultima oara a fost editat de rrammonna (2013-05-01 18:20:10)

raluk> imi pare rau... stiu cum e sa astepti mult timp... Nu stiam ca si tu incerci de atata timp... Eu din 2008, de cand m-am casatorit legitim nu am mai folosit niciun mijloc de protectie, in afara de faptul ca avea grija sotul (coitus interuptus) pt ca eu nu vroiam sa iau AC, el nu vroia cu prezervativ... Am zis ca daca  e sa se intample, asta e... dar nu s-a intamplat... In iarna lui 2011 l-am rugat sa incercam sa avem un bebe, mi-l doream enorm... dar nimic... am fost la medici, am facut analize amandoi... toate in regula (in afara de FSH-ul meu, f. putin peste limita)... si asa a trecut peste un an de vizite la medici si... fara niciun rezultat... In final mi s-a recomandat sa iau ceva pentru stimulare pt ca s-ar putea sa nu mi se matureze suficient foliculii... Disperata fiind am acceptat sa fac orice, am luat si... in februarie 2013 am vazut pt prima data doua liniute, dar... a fost extrauterina... laparoscopie... si visul s-a sfarsit...
      Imi pare tare rau pentru prietena ta, insa ma bucur ca a gasit puterea sa treaca peste toate si sa aiba o familie implinita...
      Sper sa reusesti si tu cat de curand, pt ca in zilele noastre organismul nostru pare sa fie mult mai imbatranit decat varsta noastra biologica... Iti doresc muuulta putere pentru a putea lupta pe mai departe si sa-ti implinesti visul cel mare!
      Sonius> nu stiu asta, nu am cum... insa ceea ce stiu e ca voi face tot ce pot ca sa-l am, daca va fi nevoie voi merge sa muncesc pe dincolo si voi strange bani pentru FIV, insa inainte de asta voi mai risca de cateva ori cu stimulare si daca nu... ultima solutie...FIV... sper sa reusesc sa-l fac pana la 28 de ani... Ma bucur ca tu poti fi optimista pentru mine, insa din cate stii, eu mi-am pierdut de mult optimismul... Acum astept sa ma viziteze monstruletii si dupa aceea vad pe ce drum o sa ma indrept...  
     
    LE Nu, nu am mers atat de departe, o sa le fac atunci cand voi avea bani de FIV, pt ca pana atunci nu cred ca am de ce... daca raman iar, mai mult ca sigur va fi iar extrauterina... Ce imi pare rau e ca n-am insistat mai mult cand am facut laparoscopia sa-mi faca RH-ul... niste cretine de asistente mi-au zis ca nu se face in situatii de astea si dupa ce am venit acasa am citit ceva ce m-a ingrijorat enorm, sper sa-l am pozitiv, daca nu...s-ar putea ca sansele mele pt bebe sa fie nule... Momentan incerc sa-mi fac curaj sa-l fac, insa mi-e teama... caci daca e negativ si mai primesc o veste care sa ma demoralizeze, voi fi de tot la pamant!

ramonici> nu pot sa zic decat ca le admir pe cele ce au avut/ au puterea sa lupte chiar si atunci cand soarta le este potrivnica... din pacate eu nu sunt atat de puternica si nici nu o sa am resurse financiare sa fac atatea FIV-uri... si deja m-am pierdut... nu mai exista nimic din mine (sufleteste vorbind), nu ma mai recunosc, am devenit rea, egoista... nu mai vad nimik, nu ma mai intereseaza nimik... in sufletul meu e doar ecoul puiutului meu nenascut... si gandul ca poate niciodata nu-mi voi strange puiul in brate...

Ultima oara a fost editat de ryanajenny (2013-05-01 18:37:23)

ramonici> ba da, pt ca daca as avea Rh-ul negativ, in maxim 3 sau 6 zile (nu stiu sigur) de la operatie trebuia sa mi se faca o injectie, dar traim in Romania si... asa tara, asa cadre medicale... Analizele o sa le fac la anul daca strang banii necesari sa merg la FIV si daca voi mai fi constienta de actele mele pana atunci... pt ca durerea e prea mare si eu am cedat psihic... daca vad o burtica pe strada sau Fb, zambesc si lacrimile imi curg siroaie fara sa vreau... Asa ca ... nu stiu ce va mai fi... Sper ca tu sa vii cu vestea cea buna cat mai curand si sa nu fie nevoie sa astepti, pt ca durerea te schimba si in rau... iar tu esti o draguta (si la propriu si la figurat)