Varsta de 17 ani la fete

Buna ziua mamici! Ma numesc Carmen,am 53 de ani si 2 fiice. Cea mare are 26 de ani,iar cea mica 17 ani. Am apelat la acest forum,deoarece nu stiu daca gresesc sau fac ceea ce este corect in privinta educatiei fiicei mele cele mici. Incep prin a va zice ca eu si sotul meu (54 de ani) le-am oferit de mici ceea ce si-au dorit,neavand probleme financiare. Amandoua sunt niste fete inteligente,dar diferenta este ca fata cea mare este mai naiva,adica parca vede toata lumea ca prin vis. Cea mica este mai cu picioarele pe pamant,stie cum sa puna problema de fiecare data,chiar daca pe ea am rasfatat-o mai mult,in sens ca nu-i prea interzicem nimic. Aici este vorba de incredere. Am incredere in ea c-o sa spuna "stop" cand nu-i convine ceva/cineva. Am invatat-o sa aiba incredere in mine,de fiecare data cand ia o nota mica imi spune (am mers pe mentalitatea ca atunci cand ia o nota mica sa-mi zica ea,nu sa aflu de la altii,ca sa putem rezolva problema impreuna),imi povesteste despre prietenii ei,despre profesori,ce parere are despre generatia din care face parte etc. Chiar si cand vrea sa lipseasca de la liceu imi zice "Mami,azi sunt obosita,ia tu scutire.". Asta se intampla cam odata pe luna. Chiar eu i-am zis ca are si ea dreptul,asa cum avem si noi adultii, sa-si ia "liber" macar o zi ca sa se odihneasca acasa. Din vara trecuta insa (cand avem 16 ani jumatate) am avut impresia ca imi ascunde ceva. Adica in vacanta de vara iesea in fiecare zi cu un nou antuaj,din care face parte prietena ei cea mai buna,care este de asemenea o fata minunata cu parinti pe masura. Anturajul nu era unul periculos... Era alcatuit din 2 colege cu care a fost in generala,prietena ei cea mai buna si alti adolescenti pe care i-a cunoscut prin intermediul acestor foste colege. Toata vara a iesit in fiecare zi,ceea ce ma deranja este ca iesea seara tarziu. Nu mi-am facut probleme,deoarece in acel grup erau si baieti de a 11-a,iar eu consider ca daca intr-un grup sunt si baieti,acel grup nu este asa predispus primejdiilor. Au mers chiar si la mare cu unii din parintii acelor colege. Fata mea nu avusese niciun prieten pana atunci. Incepusem deja sa-mi fac griji ca poate exista un baiat in viata ei. Imi faceam griji mai ales pentru faptul ca nu intelegeam de ce imi ascunde asa ceva. In toamna am avut o discutie cu ea in care mi-a recunoscut ca are prieten din vara,din acel grup,care este mai mare cu 2 ani decat ea (acum el este clasa a 12-a,la anu' trece la facultate). L-am cunoscut si eu,am inteles ca are foarte multi bani. Baiatul sincer mi s-a parut cu foarte mult bun simt! Si nu numai el,ci si restul baietilor din grup! Aveam toata increderea s-o las pe fata mea cu ei. Iarna au plecat la munte,tot cu parintii unui baiat din grup. Cat a fost plecata mi-am facut griji. Mi-era frica intr-un fel sa nu profite de ea,dar ma linisteam cu gandul ca l-am cunoscut,este un baiat ok,si grupul este ok. Cand s-a intors am inceput sa ma pripesc,nu stiam cum s-o intreb daca a facut ceva cu el... Ceva nu neaparat contact sexual... Daca au dormit impreuna etc. Mi-a recunoscut ca au dormit impreuna,dar atat,nu au facut nimic mai mult. Sincer,o cred! Problema mea este pentru la vara. Logic ca va vrea din nou sa plece cu ei la mare si va dormi cu el in aceeasi camera,dar de data asta sunt sigura ca se va intampla ceva! Si sincer,nu imi este frica,dar am o stare ciudata. Ma simt ciudat sa ma gandesc ca altcineva imi va atinge fata si o va "transforma" intr-un fel... Sigur vor face dragoste! Au fost foarte apropiati in acest an cat au fost impreuna,in plus ca in grupul ala mai sunt cupluri. Ce ziceti sa fac ca sa-mi scot ideile astea din cap? Totusi,va trebui sa-si inceapa viata sexuala,dar imi este frica ca nu va fi fetita mea cea de dinainte. Ce ma sfatuiti sa fac? Oare este corect ce gandesc si cum o educ?
Va multumesc!