Intrebari si raspunsuri pt viitoarele mamici-42-98

superba! ce frumos doarme! un ingeras de copil!
ma bucur ca am vazut-o. ma pregatesc sa ies la plimbare cu baiatul si ma gandeam ca nu apuc poza.
cred ca ti-a fost greu si ma gandesc ca inca iti este

Ultima oara a fost editat de anca90 (2014-11-26 15:08:07)

Anca plimbare placuta!
Este greu, insa imi doresc enorm sa ii dau lapte matern si chiar daca e dificil ca mereu sa fiu cu pompa dupa mine, nu vreau sa cedez, mai ales ca am lapte suficient. Iar noaptea ne alintam la san    .
O sa treaca perioada asta. Important e ca se dezvolta bine, sa creasca sanatoasa.

Va pup fete 
Nu stiu cand mai am timp sa intru
Sa auzim numai de bine!!

PS ... Geta scuza-ma ca intervin... dar trebui sa te relaxezi. Bebe e mare acum, indata treceti la alta etapa, nu are sens sa te consumi atat de mult. Perfectiune nu exista la un copil mic. Sunt alte lucruri pentru care trebuie sa ne stresam si sa ne consumam.
Uite cat am stat noi in spital in camera cu noi era un baietel care avea 6 luni si 4 kg. Si baie i se facea acolo in patut de catre mama lui. In cele 6 lunite de viata nu a fost nicioata acasa, a fost permanent in spital. Iar mama lui era mereu cu zambetul pe buze, incerca sa se tina tare. Avea probleme grave de sanatate pe care nu vreau sa le detaliez.
Nu iti spun toate astea ca un repros, ci ca sa incerci sa tragi linie si sa te relaxezi putin. Bebele tau te iubeste si are nevoie de mama lui 

Ultima oara a fost editat de Madlena06 (2014-11-26 15:22:02)

Blue, multumesc mult!

Blue multumesc.   5 lunite   
Da trece timpul repede, acceasi senzatie o am si eu, mai ales cand ma uit pe graficele mele sau la pozele cu burti.

Anabel poate ne intersectam in alta zi si facem schimb de poze, ca si eu vreau sa vad piticul tau 

Ultima oara a fost editat de Madlena06 (2014-11-26 16:57:11)

Nico, ce pot sa iti spun e ca nu va mai fii ca acum cand esti gravi si te relaxezi mai de voie, mai de nevoie.. Vor fi si perioade in care o sa te gandesti cu nostalgie la perioada sarcinii si iti vei dori sa te mai intorci putin in timp, chiar daca acum nu-ti este bine si abia astepti sa treaca timpul.. Diferenta e ca acum e liniste si te odihnesti cat poti, cand va veni bebita, te vei putea misca cat si cum vrei, dar pt bebe si nu vei mai avea liniste si ore de somn multe. Sfatul meu e sa nu te panichezi, sa lasi lucrurile sa decurga normal. Cu cat vei fii mai agitata, cu atat vei fi si mai obosita si de la oboseala se trag toate, iar copilul are nevoie de o mama relaxata, indiferent de situaia in care te vei afla. Sa nu te apuce depresia daca nu va fi destul laptica sau ca va scadea in greutate bebe sau ca plange prea mult, in final toate au o rezolvare si greu va fi doar o perioada scurta. Pe mine m-a ajutat ff mult ca i-am creat copilului un program, mai greu la inceput, dar f util pe parcurs. Pe langa toate acestea, vei vedea totusi ca e cel mai frumos lucru de pe acest pamant, ca oricat de obosita vei fi, vei sta ore intregi treaza, doar ca sa iti admiri copilul si in tot haosul, iti vei dori sa nu treaca o secunda mai departe de copil si ca ai vrea sa stea timpul in loc.
Si eu tot imi sustin spusele, nu e asa greu sa cresti un copil.

mi-am luat un termometru de camera si dupa mai multe teste am aflat ca logic = nu indica bine
acum problema nu este ca nu indica ci faptul ca trebuie sa mai gasesc o sursa de caldura pt ca desi caloriferele sunt fierbinti nu este suficient de cald in casa pentru cea mica cand o sa vina si uite asa o sa platesc o ditamai factura la caldura data de stat si o ditamai factura la curent

jacq, "matura uzata"?
te inteleg
pe mine m-au inmuiat prima luna de plans, sentimentele de mila si neputinta, inutilitate...
si da, cand e bolnav, suferi cum nu ai mai facut-o vreodata in viata, te termina psihic si fizic, nu-ti doresti decat sa se termine cat mai repede cosmarul.
voi cum sunteti acum?

nico, daca puteti investi in asta, niste calorifere mai mari ar rezolva problema, daca zici ca apa din ele e fierbinte. nici nu mai stiu cat e un calorifer din aluminiu, mai marisor... ma gandesc ca pana in 2-300 lei.

Ultima oara a fost editat de anca90 (2014-11-27 12:42:39)

elena, madlena a spus ca nu are voie sa o alapteze pe fetita din cauza refluxului, ca trebuie extras lapticul si combinat cu un medicament. de aceea se chinuie asa, saracutele.

!Ah, n-am apucat sa citesc anca, imi pare rau de problema madle

Cris, exact, depinde si de dificultatile pe care le intampini...cum la mine de la inceput a dormit noaptea si stat treaz ziua...si acum abia l-am adormit la 3, dar m-am obisnuit cu programul. ... su cum refuza solidele..

Scuzati, scriu de pe t

cris8 a scris:

Concluzia mea este ca depinde mult si de copil ca sa ti se para greu sa il cresti sau nu..
Dar fata mea mereu a fost ff linistita, a dormit f bine, nici colici nu a avut, a mancat bine intotdeauna, diversificarea a fost un succes... acum mereu e f vesela, doarme 10-11 ore neintrerupt noaptea, cand sunt acasa facem totul impreuna si e numai dupa mine, dar daca sunt plecata sta fara probleme cu bona sau sotul.
Insa, daca ai un copil care nu doarme, nu mananca, e agitat tot timpul... normal ca te stresezi si ti se pare greu...

exact! as zice ca in egala masura conteaza temperamentul, problemele copilului si atitudinea parintilor (degajata/stresata).
al meu a fost si este fix pe dos fata de ce descrii la fetita ta.
- in primele 6-7 sapt, a plans neincetat (in bratele mele, inconsolabil) si dormea putin. parintii ma stresau cu intrebari de genul "ce are copilul de plange asa mult? ai intrebat un doctor?" si asta de cateva ori pe zi, zilnic.
in aceeasi perioada, aveam si propriile ganduri depresive. pe langa neputinta si empatia fata de plansul copilului, ma necajeam pe tema alaptatului, a ceea ce credeam ca e lactatie insuficienta in conditiile in care imi doream enorm sa nu-i mai dau lp copilului.
- pana pe la 8 luni, daca incercam sa ies din camera, izbucnea in plans. plans tare, cu siroaie de lacrimi si inrosit la fata. evident, nu-mi ardea sa merg la toaleta in conditiile astea. mai bine rabdam si stateam cu el. in cateva cazuri, l-am luat cu mine in baie.
- el si acum cere sa se ocupe un adult numai si numai de el. daca incerc sa discut ceva cu sotul meu, incepe sa maraie si apoi plange daca nu ne oprim si ii acordam lui atentie. din motivul asta, toate treburile le pot face numai cand sta cineva cu el. slava domnului, a tercut de perioada cand nu accepta pe nimeni in afara de mine.
- pana pe la 10 luni, cand a inceput sa se deplaseze, trebuia sa-i schimbam activitatea la fiecare 2 min, ca se plictisea si devenea marait. mult purtat in brate (asta si acum se intampla)...
- somnul a fost si inca este o mare problema la noi. in primele doua luni, nu exista zi sau noapte. doar plans, intercalat cu maxim o ora de somn, de cel mult 3 ori pe zi. de la 2 la 4 luni, dormea legat cate 3 ore, apoi 2, apoi 1. mi s-a parut ca am ajuns in rai atunci. n-a durat mult. de la 4 la 8 luni, dormea atat ziua cat si noaptea in secvente de 10-15-20 minute. au fost multe nopti in 4 luni in care nu ajungeam in pat sau daca ajungeam, nu apucam sa inchid ochii ca se trezea iar. de la 8 luni, l-am luat cu mine in pat si asa a inceput sa doarma cate 40-50 min legat, apoi chiar 1h30, cel mult doua. si asa doarme si acum, la un an si doua luni. eu nu stiu cum poate fi sa doarma copilul 10-11 ore pe noapte, fara trezire, mi se pare ireal. recordul lui in 14 luni au fost 3h legate de somn. cand prind 2h de somn, simt ca l-am prins pe d-zeu de picior, ma simt odihnita cum ma simtream inainte de copil cand dormeam toata noaptea. acum nu mai stiu cum e, cred ca mi-am format ceasul biologic sa ma trezesc din ora in ora si n-as mai putea dormi atatea ore legate.
azi noapte, de exemplu, m-am pus in pat la 1. s-a trezit la 2, apoi la 3 si n-a mai adormit pana la 5:30.
- diversificarea insa a fost cu succes, baiatul meu e un mancacios si imi place sa cred ca datorita autodiversificarii si a faptului ca nu m-am stresat deloc daca vreodata n-a avut pofta de mancare si nu l-am tentat/pacalit sa manance cand nu a vrut. aici ma stresez pentru ca nu stiu ce sa-i mai pregatesc si cand. trebuie sa aleg mancaruri care se prepara rapid, cu el atarnat "de gat" (in sling). rapid, pentru ca se plictiseste si vrea sa ma joc cu el.
- dupa un an au aparut o serie de probleme medicale care m-au dat si mai tare peste cap...
in conditiile astea, eu afirm fara ezitare ca pt mine a fost si este ft greu sa imi cresc copilul. recunosc insa ca situatia nu a depins doar de temperamentul lui, ci si de abordarea mea - gresita, dar instinctiva. e greu sa te educi sa fii zen cand firea ta e sa te consumi din cel mai marunt lucru care nu iese cum ti-ai propus.

blue, eu sincer te admir pt taria de caracter, chiar daca a fost obtinuta pe seama unor experiente grele. e mult mai bine si pt parinti si pt copii sa poata analiza la rece, sa reactioneze rational, nu sa planga "cot la cot" cu copilul cand acesta are vreo problema. eu am inteles ce zici tu si nu te consider nepasatoare, dimpotriva, dupa cum am zis, cred ca asta e abordarea corecta, cu beneficii de ambele parti.

Ultima oara a fost editat de anca90 (2014-11-28 14:00:00)