Credeti in spirite??in diavoli???in extraterestri??-6

Pai.. eu n-am zis ca sunt si alte fiinte pe langa noi.. dar orice e posibil, nu?

alexia si eu cred ca orice este posibil da asta nu o iau in considerare nici macar ca intrebare teoretica...am prea multe intrebari existentiale sa-mi mai ocupe si asta loc

credeti ca era mai buna lozinca din Evul Mediu "crede si nu cerceta"? ca om esti supus curiozitatii, insa in ceea ce priveste religia, parca uneori e mai bine doar sa simti, sa crezi...

eh,da nici eu n-am crezut pana n-am cercetat si mi-a luat mult timp sa citesc multe carti si sa vorbesc cu oameni ffff bine documentati de exemplu un fost episcopde aici de la Tomis-Lucian(acum nu mai e printre noi) .un om fff bun si intelept si tin  minte ca de multe ori statea de vorba cu mine si ma lamurea inca de pe la 10ani.
cand m-am mai marit am intalnit alt om extraordinar -episcopul Ioan(al covasnei)

Butterfly.. te vad credincioasa... cum am fost si eu odata.. Cum suporti vinovatia?
Eu ma simteam ingrozitor... mi-a fost foarte greu sa traiesc... simteam cum ies din societate, incepusem sa fiu respinsa de prietene. Mi-am dat jos bijuteriile, nu ma mai machiam, vorbeam mai puitn, m-am despartit de prieten.... mergeam la biserica.. si toata lumea ma percepea ca pe o ciudata.

Care e reteta unei vieti normale pe aceasta lume, in aceasta societate, in comuniune cu Dumnezeu? Exista asa ceva?

Eu am auzit de un preot cu mare har in Dobrogea si la care se duce f multa lume cu necazuri, printre care a fost si un copil care nu vorbea.......a visat intr-o seara si cineva i-a spus in vis ca tb sa se duca la un preot din Dobrogea, si a ajuns, a intrat in biserica tatal lui i-a spus despre ce este vorba preotul i-a spus ceva copilului nu stiu ce si la sfarsitul rugaciunilor l-a intrebat cu cine ai venit u aic? si el a spus cu tata, a fost pt prima oara cand a vb in viata lui si nu e poveste ce spun aici chiar e un caz real....toata lumea de acolo a inceput sa planga...

se mai intampla minuni si in zilele noastre .

Butterfly... eu din cauza vinovatiei am preferat sa nu ma mai gandesc... sa ma mint singura.. M-am spovedit anul trecut de Craciun si am zis TOT ce am facut... nu m-a impartasit, m-am simtit ingrozitor . Si apoi nu m-am mai dus pt ca mi-e rusine sa ma duc de fiecare data sa-i spun ca iar am pacatuit...

da si eu....faza e ca eu merg la un preot care are cam 35 de ani si  mai e si profesor universitar si dau mereu nas in nas cu el la facultate cum il vad cam las ochii in pamant.
nu m-a mustrat vreodata doar ca e un pacat mare si ca daca voi ramane insarcinata ce voi face.i-am zis ca nu e posibil ca ma protejez si el imi spune: totul e posibil...deci ce faci???
m-a lasat cam interzisa

ai luat-o si tu ca pe un afront....nu te poate impartasi e ca si cum ar savarsii el un mare pacat ca nu se poate juca cu impartasania.se tine macar 1-2 zile de post ,exceptie fac doar cei foarte bolnavi si copii mici.
imi zicea tata ca il chemase cineva sa-l impartaseasca acasa ca cik era ff bolnav si cand a ajuns tata la usa la ora 8 ala deja fumase o tigare ca era trezit de la ora 6 si se plictisise pana a venit preotul...si s-a si suparat ca nu l-a impartasit

bine acum e si faza aia...mergi la o masa si daca nu mananci te scuzi..ca tii post(nu e lauda) dar sa zici din 5 in 5 minute la toti -da e lauda.si mai e faza aia tii post da nici prostioare nu faci in timp ce tii post.
eu stiu ca in postul Sfintei Marii am stat asa cumintica si puiu la fel..si abia se abtinea