Mame agresive-11

Eu sunt singura care a mai luat-o pe coaja de la mama si suntem si am fost prietene mereu? 
Eu nu cred ca un copil nu greseste si ca atunci cand greseste e din cauza parintilor ca i-au creat o stare de incapatanare...(LE cu ast anu vreau sa zic ca o sa-mi bat copilul  departe de mine gandul , dar eu recunosc ca atunci cand am fost copil multe le-am facut gresite ca eram eu mai energica si mai incapatanata    deh, sunt berbec )
Hai mai fetelor nu va certati ca nu are sens ... asta e doar un forum si fiecare face ce vrea la el acasa...am mai zis eu si la alte discutii in timp o sa se vada care idei au fost de folos si care nu

Ultima oara a fost editat de dana82 (2011-03-27 17:43:26)

flowerpot pana o sa am un copil o sa se schimbe multe si da, o sa mi se schimbe si gandirea. Sunt de acord cu chestia asta "Oricat de frustrata esti de la oboseala si de la alte stresuri trebuie sa ai capacitatea sa rationalizei ceea ce faci" dar se poate intampla ca o data sa nu realizezi si sa-i dai o palma si asta se poate intampla o data in viata. Nu poti spune ca isi capa frustrari copilul. Un copil care capata frustrari din acest punct de vedere nu a primit niciodata numai o palma pt o singura data in viata, a fost batut in repetate randuri. Asta vroiam sa spun. Tocmai ce am spus ca nu imi doresc sa-mi cresc copilul aplicandu-i corectii. De multe ori am avut grija de verisorul meu si stiu foarte bine ca daca iti dai putin silinta poti face un copil sa te inteleaga si sa-l faci sa realizeze ca acea situatie in care e ii face bine sau ii face rau. In final, ma bucur daca ar fi cineva pe aici care ar intelege ce spun, dar se pare ca nu.

Si eu te inteleg...ca nu-s de acord cu anumite aspecte din ce zici este o alta treaba, dar inteleg ce vrei sa spui. Tot insist ca o sa iti schimbi aceasta perspectiva din cauza ca ma gandesc cum eram eu inainte de a avea bb. Mereu eram revoltata ca fetele care erau mamici nu aveau timp. Nu intelegeam cum sa nu ai timp. Si faceam scenarii ca atunci cand o sa fiu eu mama o sa stiu sa gestionez totul ca la carte. No bine, casa ii dezastru, abia am timp sa gatesc, nu mai am timp sa invat, sa calc, sa strang rufele de la laundromat si nici macar de mine. Ma mai vad in oglinda la nu stiu cate zile si ma sperii. Se schimba totul cand ai copil. Si...am zis si eu inainte de bb ca o palmuta nu strica. Dupa cum se vede mi-am schimbat radical atitudinea. Ma impac super cu ai mei, dar cand nu se asteapta le mai aduc aminte de "educatie" si nu le cade bine .

sleeping_beauty a scris:

si inca o data ajung la ideea ca unele nu trebuie sa puiasca, pe strada bati un strain ca te-a impins sau ti-a zis nu stiu ce? de ce nu ai acorda acelasi respect si copilului tau? doar pt ca e mic si poti sa dai in el si ca de ala de pe strada ti-e frica ca riposteaza? 

din pacate, pt ca asta e mentlitatea generala: ca un copil nu merita respect, ca "eu te-am facut, eu te mananc" si alte asemenea.
eu am scris pe undeva in primele pag ale acestui topic faptul ca violenta asupra copiilor nu se rezuma, nici pe departe, al bataie. se rezuma, insa, cum bine spui, la LIPSA DE RESPECT.... cu muuuuuultele sale valente (parca am detaliat atunci, nu mai insist si acum)

Stiati ca multi din criminalii condamnati au spus la proces ca si-au atacat victimele pentru ca au considerat ca acestea au manifestat lipsa de respect fata de ei?
Pe cat de socant, pe atat de adevarat. Fiecare dintre noi vrea sa fie tratat cu respect, dar respectul inseamna ceva diferit pentru fiecare,. A-i trata pe altii cu respect devine (sau a fost dintotdeauna) o chestiune extrem de serioasa. Respectul nu e doar un moft sau o valoare de viata pe care daca o avem sau nu, daca o predam copiilor nostri sau nu, totuna este. Nu, nu este totuna. A sti sa respecti si a sti cum sa iti inveti copilul sa respecte si sa impuna respect este una din cele mai importante lectii pe care un om trebuie sa le invete in aceasta viata. Lipsa de respect distruge vieti, casnicii, relatii. Respectul este fundatia oricarei interactiuni interumane. El sudeaza prietenii, casatorii, iubiri, colegialitati la job, bune vecinatati, relatii pe viata intre parinti si copii.
Daca vrei sa eviti sa ofensezi pe cineva purtandu-te nerespectuos, trebuie sa te gandesti la ce are nevoie acea persoana si la cum te porti tu. Da, respectul nu e o notiune generala. In afara de cateva reguli sociale general valabile pe care cu totii le acceptam ca fiind obligatorii ca sa fii considerat o persoana respectuoasa (sa saluti, sa nu intrerupi  interlocutorul, sa cedezi loc batranilor in mijloacele de transport, etc, etc), A TE SIMTI RESPECTAT vine de la asteptarile pe care le ai si pe care celalalt nu le indeplineste fata de tine, desi stie ca tu pretinzi acest lucru.
Cand un om nu se simte respectat, brusc nu mai coopereaza si i se activeaza rani precum umilirea, respingerea, tradarea, nedreptatea, abandonul. Nimic din ce spui sau faci nu mai conteaza, caci el simte ca tu nu il respecti. Iar nevoia de a fi respectat este una din cele mai mari pe care oamenii o au si de care deseori nu sunt constienti cu adevarat (o mascheaza in alte acuze: nu ma iubesti, nu iti pasa, nu esti corect, nu te tii de cuvant, etc). Un om care simte ca nu e respectat poate fi in stare de orice, din pacate: sa tipe, sa planga, sa reproseze, sa se razbune, sa se victimizeze, sa fuga, sa abandoneze totul, sa loveasca sau, iata, conform declaratiilor unor criminali, sa si ucida.
Te pot ajuta urmatoarele indrumari:
1.    Nu uita proverbul de aur: ?Ce tie nu iti place altuia nu ii face?. Acesta te ajuta foarte mult in a elimina cel putin acele fapte, vorbe sau actiuni ale tale care pot pricinui un rau celor dragi si pe care ei il percep drept lipsa de respect.
2.    Tine cont de regula inca si mai mare: ?Fa / spune altora ceea ce ei te-ar ruga sa le faci / spui?.
3.    Urmareste la care din vorbele sau actiunile tale reactioneaza pozitiv ceilalti si, ori de cate ori poti, repeta acel comportament, gest, vorba, fapta. Este clar ca in acest fel se simte persoana in cauza respectata.
4.    Gaseste echilibrul intre a te purta cu respect (asa cum idenfici ca inseamna el pentru fiecare persoana in parte care conteaza pentru tine), insa fara sa iti incalci propriile principii. Este la fel de important sa te respecti si pe tine insati/insuti!! Nu esti obligat sa functionezi intr-o relatie in care doar tu respecti sau ce faci denota respect pentru cineva, dar impotriva convingerilor si educatiei tale.
5.    Trateaza oamenii in acelasi mod in care ti-ar placea si tie sa fii tratat permanent.

"Bataia e rupta din rai". "Unde da mama creste".
    De ce aceste expresii si-au facut loc in mentalitatea parintilor? De ce ne umilim copiii? Hai sa fim seriosi, unde da mama nu creste, ci lasa rani adanci in sufletul copilului.
    Foarte multi parinti romani isi lovesc copiii si considera ca pedeapsa fizica aplicata acestora este o forma de educare.
    Poti sa fii doctor, profesor, arhitect sau un simplu om de la tara, daca iti bati copilul esti un nimeni. Cu vorba buna si cu explicatii, copilul intelege foarte bine. Acesta nu este vinovat pentru problemele noastre, pentru faptul ca nu avem serviciu sau pentru ca ne-am certat in cuplu.
    Copiii abuzati de parinti tind, la randul lor, sa procedeze la fel in familiile lor, sa devina mai agresivi si sa aiba probleme de comunicare si de integrare in societate.
    Chiar suntem o natie de batausi? Nu mai stim sa vorbim si sa ne comportam frumos, in primul rand cu copiii nostri?
Caz real

    Am vazut, de curand, o mama care i-a cumparat copilului ei un hot-dog. Copilul nu a fost atent si a dat mustar pe el. Asa ca mama l-a lovit cu cheile de la masina in cap si i-a vorbit foarte urat. I-a luat mancarea din mana si a inceput sa manance ea. Dupa putin timp si ea s-a patat cu mustar. De ce nu si-a aplicat acelasi tratament, sa-si dea cu cheile in cap?
    Inainte de a ridica palma asupra copilului dumneavoastra, stati un pic si va ganditi, puneti-va in situatia lui. V-ar placea sa fiti batuti?

O palma, umilirea verbala, neglijenta, abuzul sexual, etc. toate acestea sunt forme de umilire si injosire a copilului. Indiferent ca se intampla zi de zi, o data pe saptamana sau de doua ori pe an. De fiecare data au acelasi efect, traumatizeaza copilul. Chiar daca efectele nu se vad imediat, acestea apar.
    Bataia nu este o forma de iubire.
    Daca aveti un copil fragil, timid, interiorizat poate ar trebui sa va intrebati daca nu este vina dumneavoastra. Copiii sunt atat de sensibili emotional incat prin simplul fapt ca ridicam un pic vocea la ei se pot interioriza si isi pot schimba comportamentul, atat in familie cat si in relatia lor cu alte persoane (copiii de la gradinita/ scoala, profesorii etc.) 
  Dupa ce loviti copilul nu vi se "rupe sufletul" sa-l vedeti plangand? Un copil care stie ca va capata bataie va avea permanent aceasta frica. Nu este suficient sa-l luam in brate, daca-l luam, dupa ce-l batem, pur si simplu trebuie sa incetam sa-l mai torturam fizic si emotional.
Dupa ce-i dati o palma, sa nu mai aveti pretentia ca copilul dumneavoastra sa vina sa spuna ca va iubeste, sa va stranga in brate sau sa ve pupe.
    Indiferent ce v-a enervat la momentul respectiv, nu va descarcati pe copil.
    Dragi parinti, invatati sa-i spuneti copilului dumneavoastra "Iarta-ma, nu se va mai repeta" si sa va tineti de cuvant. Nu fiti calaii copiilor vostri!

Si eu am citit ca cei care sunt batuti de parinti (tare) vor fi agresivi cu proprii copii. Mi-a fost teama de asta, dar sunt destul de matura sa realizez ca nu trebuie sa perpetuez un comportament distructiv fatza de copii mei.
Pucca imi place tare ce ai scris!

In categoria aceasta a copiilor intra si adolescentii? Intreb pt ca am auzit o poveste spusa de un tata roman care are o fata studenta la mine la universitate. Si fiind adolescenta a vrut sa iasa si ea pe la cluburi, cu baietii etc si parintii (si bunicii care stau si ei aici) au intervenit: ala nu-i bun, ala nu vrea sa faca master, ala se da cu sania etc). Cand a gasit pe unul care sa le placa s-a imbolnavit grav baiatul si a plecat la tratament departe. Evident ca ea s-a deprimat si parintii au luat-o la bataie ca nu mai invata bine, ca le raspunde. Si eu tot in adolescenta am avut meciuri cu ai mei...si se cunoaste. Numai ca eu am avut norocul si mi-am cam bagat picioarele in tot, dar efecte au fost asupra mea. Si ca scriu despre asta este un exemplu.

pucca f bine zis

puca f bine ce ai scris sunt de acrod cu tine 99 % ... nu cred ca putem genraliza., sunt copii care au fost batuti si isi iubesc parintii

eu dupa cele 2-3 palme luate , le-am zis ca ii iubesc, dar nu vorbesc de mine, stiu caz de copil ce a fost batut serios de parinti si acum , matur fiind ii iubeste f mult , eu cred ca asta depinde si de cum si unde s-a ajuns relatia cu ei in final

sleeping_beauty a scris:

si inca o data ajung la ideea ca unele nu trebuie sa puiasca

subscriu!
astazi de exemplu aflai ca bebelusul poate ramane cu amintiri din viata intrauterina. ne spuse profa despre un dirijor (ii uitai numele, e strain oricum) a carui mama a cantat la violoncel o anumita partitura cand el era in burtica ei. la un moment dat a vrut si el sa incerce sa cante si, fara sa studieze in prealabil, a stiut sa cante melodia. nu si-a explicat cum, dar maica-sa i-a zis ca atunci cand il avea in burta, cantase ea melodia respectiva. eu stiam ca ei aud, simt si vad, dar nu stiam ca si retin anumite lucruri. cu alte cuvinte, sunt fascinanti, sunt sensibili, isi formeaza bazele psihicului inca din burta mamei...cei care afirma ca micutii nu inteleg nimic tocmai pt ca sunt mici se insala amarnic!

nu o sa inteleg cum sa dai intr-un copil de ce sa dai? pt ca nu esti in stare sa-i explici? pt ca nu ai rabdare? atunci la naiba l-ai mai facut. si cand va creste si va fi rebel sau mult prea timid, rau sau umil sa nu te miri de ce tipa la tine sau sterge pantofii altora..la figurat, desigur.

in viata intrauterina, copilul simte daca este iubit sau nu. si in functie de ce simte, se va dezvolta pe viitor. cum naiba sa spui ca ei nu inteleg cand, nenascuti inca, sunt constienti de atat de multe lucruri? capacitatea de a distinge intre bine si rau exista la ei, mai trebuie doar rabdare din partea adultilor. nu copiii trebuie educati, ci parintii!