Imi vine sa mor :(((((((((((((((-6

nu eram de foarte mult timp...dar m-am indragostit de el foarte tare...ca niciodata pana acum...simteam ca el e jumatatea mea...eram atat de fericita...si nu pot sa cred ca a fost atat de ipocrit sa se prefaca intr-un asemenea hal...pt ca parea sincer ca ma iubeste...iar acum ii e atat de usor sa renunte...ma simt goala pe dinauntru...nu mai simt decat dezamagire,frustrare,regret...nimic frumos...

mda...la mine nimeni nu tine niciodata suficient de mult

am si momente cand gandesc pozitiv...mai rare,ce-i drept...dar asta sunt,nu pot sa ma calmez altfel decat plangand si vaitandu-ma...apoi am un moment de gandire pozitiva...si iar o iau de la capat...cred ca am luat-o razna deja

l-am sunat acum...n-am putut sa ma abtin si a ramas sa ne intalnim maine seara sa vorbim...nu stiu ce-o sa se intample...dar chiar am nevoie de discutia asta,fie ea negativa sau pozitiva...pentru a putea merge mai departe

pink_butterfly sincer, nu cred ca te merita daca la primul hop te-a lasat singurica...

da, atata timp cat nu te cunoastea bine si-a pus un semn de intrebare probabil, o fi un tip mai calculat si mai pretentios, orgolios si nu ma mira reactia lui. poate daca vei vorbi cu el cine stie...macar u incerci si dupa discutia de maine te vei lamuri, e bine pt linistea ta sufleteasca sa faci asta...iti tin pumnii poate va iesi cum vei dori u.

hmmm eu nu as vrea un barbat care renunta la mine asa usor

In primul rand iti va fi de 1000 de ori mai greu daca vei considera ca doar el iti poate alina durerea. E total eronat. Daca este o persoana care fuge de responsabilitati, de greutati, de dragoste inainte de toate... atunci cu siguranta nu este acel " barbat matur"care sa iti poata oferi ceea ce ai nevoie in astfel de momente.

E usor din partea noastra sa ne dam cu parerea, iti ofera o raza de luciditate , insa pt. scurt timp....tu te vei linisti doar atunci cand vei pune piciorul in prag si vei realiza ca esti o persoana stapana pe situatie, o femeie matura, care nu vrea sa isi dezamageasca parintii si mai ales pe tine insuti.

Trebuie si poti sa plangi, sa te autodemoralizezi, sa tipi, sa arunci vina, dar la un moment dat oricum va trebui sa fii persoana de care cei dragi tie, sunt mandri! Tu decizi cand vine acel moment!Tu decizi cand vei lua probleme in maini si o sa zici "enough"!
Cred ca toata lumea de pe forum asteapta sa iasa la iveala "strong_butterfly".

am fost la ai mei azi si le-am spus tot...la inceput s-au cam ingrijorat,dar apoi s-au calmat si mi-au zis ca o sa fie bine,ca o sa trecem impreuna si peste asta,ca sunt alte lucruri mult mai grave...m-au mai incurajat putin...desi mi-am dat seama ca le-a fost foarte greu sa afle chestia asta...mai ales ca acum stam in si mai mult stres pana o sa aflam daca au si ei si sora mea si prietenul ei...o sa ma duc saptamana viitoare sa vorbesc cu un medic internist sa ma sfatuiasca ce trebuie sa fac mai departe...zilele urmatoare nu o sa pot face nicio analiza pt ca sunt pe stop si si-asa ma simt destul de rau...nu cred ca as rezista sa-mi ia si sange in perioada asta...asa ca joi cred ca o sa ma duc la medicul internist,probabil ca o sa fac transaminazele...iar pt viremie tata zicea ca o sa ma duca la bucuresti...cert e ca abia peste o luna si ceva voi afla clar in ce stadiu ma aflu pt ca rezultatul la viremie am inteles ca il primesti dupa 2-3 saptamani de cand o faci...asa ca n-am decat sa nu ma mai gandesc la asta atat pt ca imi fac foarte mult rau daca ma stresez...m-am apucat deja sa mananc mai sanatos...o sa vorbesc cu doctora si despre ce regim trebuie sa tin...asta e,sper sa fie bine...
am vorbit cu el acum la telefon si mi-a spus sa ne intalnim la 8...am un bad feeling despre intalnirea asta...nu cred ca va decurge prea bine...nu parea   foarte prietenos la telefon...adica a vorbit asa foarte rece...in fine,asta e...daca el vrea sa ne despartim o sa ne despartim si gata...o sa trec si peste asta pana la urma...o sa-mi fie foarte greu...dar asta e...n-am incotro...

Ultima oara a fost editat de pink_butterfly (2008-03-30 17:30:58)