Din nou...CANCER!-21

Multa bafta si incredere!!

Sa te ajute Dumnezeu, armand! Eu nu ma rog prea des, dar o voi face pentru tine...

Viata asta...suntem suflete incatusate in carcase diferite, cu aceleasi mecanisme atat de complexe....cine intelege acest mister?
E dramatic pentru suflet....sa vada cum carcasa se strica, imbatraneste, se imputineaza....si sa nu poata face nimic! sa constientizezi ce constientizez eu acum, de ex, sa iti privesti minunile care nu se dezlipesc de tine o secunda...si sa te simti atat de neputincios!
Este ceva ingrozitor sa traiesc o asa viata...am o boala care nu imi da mult timp de viata, daca nu ma vindec.
O doamne, de ce mi se intampla asa ceva, de ce acum? Cu fiecare ora care trece imi e din ce in ce mai frica, din ce in ce mai mult vad muntele din fata mea.....un munte rece, neprietenos, stancos, invaluit in ceata spre varf....nu am nimic de catarat decat palmele goale....cam asa ma prezint in lupta asta.
Tot timpul am stiut ca orice mi-as propune as realiza.....acum insa ma simt atat de slab, atat de lipsit de orice fel de mijloace cu care sa ma ajut!!!!
Norocul meu(halal noroc) este ca moartea nu doare.....
Eu ca eu...dar fetitele mele de ce sa aiba un asa mare handicap in viata? Sunt asa de dulci, inocente....cum pot sa le lipsesc eu de prezenta mea.....cine o sa aiba grija de ele, cine o sa le protejeze?
Sigur, o sa spuneti ca sotia mea e tanara si poate sa isi refaca viata.....Imi doresc asta, pentru ea, insa e vb de fete. Nimeni pe lumea asta nu ar putea sa ma inlocuiasca pe mine ca si tata.
Lasa-ma Doamne sa le cresc...si apoi fa ce vrei cu mine!
In fiecare zi imi fac injectii in burta...sa le vedeti cum stau si sufla sa nu ma doara.....
Cum pot sa le las acum, cand au cea mai mare nevoi  de mine? Ma simt asa vinovat, stau si ma intreb unde am gresit pe parcursul vietii mele.....
Daca ati sti cat mi-am dorit sa le am, sa le cresc, sa le duc la gradinita, la scoala, sa le citesc povesti, sa ma joc cu ele......
Ce ai de gand Doamne cu mine...cat ma mai chinui? Nu ajunge oare? nu am dreptul la o noua sansa in viata, pentru fetite doar?
E fabulos sa astepti moartea! Este chinul absolut pe lumea asta. Poti spune ca ai atins varful durerii si deznadejdii, al neputintei.
ma asteptam la o viata normal de lunga, ma asteptam sa parcug, cum e firesc, aceeasi pasi pe care i-au parcurs si parintii mei....abia asteptam sa imi invat fetele tot ce stiu, sa le plimb, sa le ajut sa descopere lumea. De ziua lor o sa fiu izolat, la spital....si stiu ca se poate sa fi fost in viata de ziua lor doar la prima aniversare....
Am fost asa fericit la ziua lor...le spuneam tuturor celor invitati ca sunt cel mai fericit om posibil. Nici nu banuiam ce ne asteapta.
Ce cruda viata am.....e de nesuportat.....durereapsihica e incomparabila cu cea fizica.
Ma intreb mereu ce as putea face sa raman si dupa moarte cu ele? Un bust? Cenusa mea in diamant va fi....palme din gips, dupa mulaj? Tablouri, poze? Nimic nu le va ajuta real in viata......ma innebuneste gandul asta!!!!!!!
va las acum.....nu prea mai vad sa scriu....la mine ploua pe tastatura de ceva timp....
ganditi-va mereu la mine, acum si dupa ce nu voi mai fi(daca nu urc muntele).....si nu uitati ca poate acum aveti o viata minunata!!!! Bucurati-va de tot.....
somn usor!

armand a scris:

Daca ati sti cat mi-am dorit sa le am, sa le cresc, sa le duc la gradinita, la scoala, sa le citesc povesti, sa ma joc cu ele......
Ce ai de gand Doamne cu mine...cat ma mai chinui? Nu ajunge oare? nu am dreptul la o noua sansa in viata, pentru fetite doar?
E fabulos sa astepti moartea! Este chinul absolut pe lumea asta. Poti spune ca ai atins varful durerii si deznadejdii, al neputintei.
ma asteptam la o viata normal de lunga, ma asteptam sa parcug, cum e firesc, aceeasi pasi pe care i-au parcurs si parintii mei....abia asteptam sa imi invat fetele tot ce stiu, sa le plimb, sa le ajut sa descopere lumea. De ziua lor o sa fiu izolat, la spital....si stiu ca se poate sa fi fost in viata de ziua lor doar la prima aniversare....
Am fost asa fericit la ziua lor...le spuneam tuturor celor invitati ca sunt cel mai fericit om posibil. Nici nu banuiam ce ne asteapta.
Ce cruda viata am.....e de nesuportat.....durereapsihica e incomparabila cu cea fizica.........

medicii ce au zis de felul cum evoluaza raspunsului organismului tau la tratament?

eu nu stiu nimic despre boala aceasta.

eu zic sa ai incredere in tratament, sa nu te indoiesti ca te vindeci,
incearca sa te gindesti ca te vei vindeca.

am mai intrebat odata daca beneficiezi de suport psichologic acolo? esti parte intr-un grup de suport?
sa stii ca ajuta foarte mult.

eu nu stiu cum erai tu inainte, adica erai un om vesel, caci acum esti prea deprimat si trebuie sa faci ceva pentru asta.

nu trebuie sa te mai gindesti ce ai scris ce am subliniat, ar trebui sa inveti cum sa convietuiesti cu teama asta intr-un mod mai optimist.

eu cred ca ae trebui sa vezi tot ce e frumos in jurul tau chiar si in situatia asta.

stii cum este unii vad numai partea goala sau plina a paharului, alege sa vezi partea buna tot ce ti se intimpla tie si in jurul tau.

gindeste ca treci prin asta acum, odata si te vei vindeca , trebuie sa iti doresti asta si sa gindesti asta, numai tu poti face asta.

nu stiu ce alte cuvinte sa mai folosesc dar vreau sa intelegi ca oricit de greu ar fi trebuie sa fii optimist si sa ai increde in tratament.

pai medicii spun ca pana acum reactionez cum sperau, ca sunt in grafic....mai mult o sa se vada la exam de pe 12 dec, rezultatul pe 18 dec......La inceput au spus ca daca nu reactionez bine, imi schimba combinatia de medicamente...Acest lucru nu s-a intamplat, deci sper  ca voi afla o veste buna.
Suport psihologic nu am....sunt intr-o tara straina, unde engleza si franceza, limbile in care ma descurc destul de bine, nu sunt des vorbite....spaniola mea e la stadiul de a intelege ce se vorbeste, in mare masura, de vorbit greu.....asa ca nu am cautat grupuri. Sunt convins ca exista.
Inainte de boala? Eram un om f vesel, pus mereu pe glume, poante.....
Oricum mai e f putin si intru la transplant....cel mai greu moment va fi cand mi se va spune rezultatl de dupa transplant......
Sa traiesc onorabil cu frica de nefiinta as invata daca nu as avea copii...insa e imposibil sa ma impac cu gandul ca se poate sa ii lipsesc de prezenta mea.
Lupt, ce sa fac, mai cad, ma ridic, mai dau cu capul....oricum merg inainte spre toate metodele de tratament, in care am mare incredere.
Sper sa am net in spital, desi greu probabil.....v-as spune #live# cum ma distrez....
gasesc eu o modalitate.
O zi buna!

te asteptam cu vesti bune  , multa sanatate

multa sanatate, fie ca noua an sa-ti aduca o viata noua si sa te poti bucura de toti cei care te iubesc...de fetitele tale, dar si de sotie bineinteles, sa nu uiti de ea..e tanara, dar si ei trebuie sa-i fie greu..

noi cei de aici de pe forum te iubim tare mult si te sustinem...ai incredere ptr sansa oferita, deja esti noros ca esti acolo si primesti tratamentul cel mai bun...

pa,pa...si te astept cu vesti bune.

scuze    am sters mesajul

armand,in continuare curaj!
o sa vezi ca o sa fie bine....noi toate oricum iti tinem pumnii....

Ai incredere Armand...cred ca-ti este foarte greu, dar e singura solutie. Trimit de la mine si familia mea numai ganduri bune si fie ca sarbatoarea din 25 dec sa-ti redea sanatatea ..te iubim cu totii !