Pe vremea mea ...

Exact. Ai mei lucreaza in invatamant si am ramas stupefiata cand tata mi-a povestit intr-o zi ca o eleva din clasa I are mobil " de ultima generatie ". Lui i-au trecut prin maini foarte foarte multe generatii si se schimba efectiv un intreg sistem de valente; acum vreo 10 ani, tata vorbea cu elevii lui despre carti, azi, elevii lui vorbesc despre Tolea si despre intreg ansablul de (in)cultura furnizat de mass media ...

pe vremea mea...exista mult mai mult respect...

da 83 e anul nasterii...si n am zis ca sunt batrana...daca n ai observat titlul topicului...
nu cred ca are legatura cu varsta cum s a mai mentionat mai sus...oricum se schimba multe de pe un an pe altu so...
si ca sa ti dau un ex...pe vremea mea cand aveam 10 ani imi ceream voie de la mama sa ies afara sa ma joc...acum poate cer voie sa si cumpere prezervative..si nu cred ca exagerez

Tei a scris:

James, nu cred ca este vorba de cat suntem de batrani sau nu, fiecare din cei prezenti pe forum(anticonceptionale.ro) poate face o comparatie intre timpurile apuse si actualitate. Ceea ce pot sa spun este ca pe vremea mea nu era atata superficialitate in jur(vezi actualele "prietenii", vezi accentul pus pe vestimentatie s.a.m.d), nu era atata graba in viata si aici am sa extind putin. Sa ne legam putin de copilarie, respectiv adolescenta. Noi am avut timp sa copilarim si am avut altfel de preocupari, spun eu mai sanatoase. Intai ne-am maturizat, ne-am deschis noi orizonturi citind si invatand, nu am fost preocupati de faptul ca "sunt virgin la 15 ani, trebuie sa fac ceva in legatura cu asta" ori "am 14 ani, sunt de 3 luni cu iubitul si ne gandim sa facem sex". Devin haotica pentru ca am multe de spus. Apreciam lumea, primavara, iubirea, romanele, jocurile, focurile de tabara, un film la cinematograf, vizitarea diferitelor locatii in scopuri constructive, in grup, cantand si nu stateam ore in sir in fata calculatorului.

Pe vremea mea, adolescentii nu pretindeau ca sunt adulti. Traiau frumos acesti ani, incepand cu invitatii in parc, apoi la film, o floare, o imbratisare, un sarut. Nu era goana asta dupa a-ti pierde virginitatea si a procura cat mai multa experienta, cat mai multe achizitii ca sa ai motiv de discutie la scoala. Noi vorbeam de filme si melodii, de romane si poezii, nu despre cum "i-am tras-o lu' aia ieri" ori "am fost cu X, insa ma atrage Y"(De ce? pentru ca Y ar fi prietenul Z(et)-etei).

Graba, Graba si superficialitate.

 
f bine subliniat

pe vremea mea oraselul meu avea 2 cinematografe, nu sedii de partide si carciumi cum e acum...avea strazi asfaltate, nu strazi in centrul orasului mai rele ca la tara. pe vremea mea erau copii care se jucau in fata blocului si ce harmalaie era...acum e liniste mereu...pe vremea mea veneau o gramada de copii cu colindul, acum vin din ce in ce mai putini...o sticla de pepsi sau de cola era o delicatesa cand eram mica...pe vremea mea mai erau profesori care sa fie preocupati de scoala, astfel ca ma pot mandri ca AM FACUT intr-adevar carte... de relatiile din adolescenta ce sa zic...am cam prins si eu perioada aia cu "cine a mai facut-o cu cine, de ce da, de ce nu etc.". Doar ca pe vremea mea nu se statea pe mess la barfa, ci in coltul clasei sau in spatele scolii la o tigara...

Ultima oara a fost editat de nicolle_rox (2009-03-12 15:57:48)

Imi povestea sora mea in una din zilele astea ( are 27 de ani ) ce senzatie si ce lux era sa ai calculator la 17-18 ani. Azi e o ciudatenie chiar si pentru cei cu un venit de cateva milioane de lei / luna sa nu aiba calculator. Ma rog, calculatorul, Internetul in sine sunt ok ( e mult prea profund subiectul sa incep sa il dezvolt in profunzime, cu avantaje si dezavantaje ), dar acum cativa ani copiii se jucau mai mult afara, stateau mai putin cu ochii lipiti de monitorul calculatorului. Azi e mai mult sedentarism, mai multa pizza la comanda si uite cum creste rata mortalitatii fata de acum cativa ani.

Ideea e ca oricum, dezvoltarea asta era absolut necesara, nu puteam sa ramanem la acelasi stadiu de gandire limitata ( mai mult sau mai putin impusa de un sistem ceausist ) si s-a impus o detasare si o apropiere a sistemului de Occident, dar in ideea ca imi e favorabil contextul in care traiesc sa observ niste lucruri, ma gandesc ca e prea mult, poate, ca a avut loc in ultimii cativa ani o adevarata explozie de materialism; asa cum au existat perioade in istorie marcate de o adevarata criza economica, spre exemplu, asa cred ca anii 2000 resimt o transgresiune prea puternica, o adevarata ascensiune.

Apropo de colindat, pe la 11-12 ani abia asteptam sa vina Craciunul sa merg sa colind; anul trecut, elevii lui tata - avand aproximativ aceeasi varsta - au zis ca nu vin la colindat pentru ca " e demodat " ...

In legatura cu timpul petrecut in fata calculatorului si internetul, cred ca parintii ar trebui sa acorde mai multa atentie acestui aspect cand vine vorba de copii si educatia lor. Am trista impresie insa ca le este mai la-ndemana sa-i uite acolo facand ce vor ei decat sa ii ghideze sau sa le poarte grija cand sunt plecati in fata blocului la joaca. Totusi, consider ca un copil trebuie sa ajuga la o anumita varsta ca sa aibe acces la calculator sau mai groaznic, la internet- (plin de pornografie si tentatii). Cunosc pe cineva care la varsta de 7 ani a fost plin de ticuri, pe baza de nervi "castigate" si cu o istorie foarte impresionanta: monitor crapat, tastaturi trantine pe podea si distruze, mouse-uri nenorocite si mai ales, nervos, foarte nervos. Naiba stie, eu invatam sa tricotez de la bunica, ca cos modele pe cartonase cumparate de la librarie si sa le fac haine papusilor. Ei ma inspaimanta, ma simt teribil sa vad asemenea accese de manie la un adult, dar mai la un copil...

Ultima oara a fost editat de Tei (2009-03-12 16:46:48)

asta spun si eu.. parintilor le e mai usor sa nu-si bata gura, ca ii lasa nervii. vad la frate-meu care mai nou o ia pe ulei tare de tot.. inventeaza povesti despre mafia de la el din parc, despre cine a injunghiat pe cine, despre parintii carui baiat au fost la puscarie, si te miri ce chestii mai scorneste. faza e ca nici nu mai stii cand sa-l crezi si cand nu. o data i-a spart un baiat din parc capul cu o sticla...a venit acasa plin de sange..
si discutam cu tata-meu pe mess acum cateva saptamani (deobicei nu intru in detalii cu el, dar nush ce ma apucase) si l-am intrebat de ce nu ia masuri mai drastice...
si m-a intrebat: cum ar fi?
eu: sa nu`l mai lasi deloc la bloc si in parc, daca asta e societatea de acolo
tata-meu: da ce vrei draga, sa nu las copilu sa socializeze?

exista atatea moduri de a socializa: poate sa-l duca la un curs de engleza, sau de alta limba straina, sa-l dea la tenis, inot, baschet sau ce i-o placea lui.. si uite asa isi ocupa ziua si in acelasi timp socializeaza..
deci concluzia mea: parintii ai caror copii nu au activitati "culturale", sau ma rog...activitati sanatoase, sunt doar delasatori...si in mare parte e vina lor, nu a copiilor

si internetul (chiar si forumul nostru, de ex) nu mi se pare un mod sanatos de a socializa.. cel putin pana la o varsta, cand trebuie sa-ti formezi prieteni reali, cu care sa imparti activitati fizice..

Ultima oara a fost editat de Loveable (2009-03-12 18:32:38)

eu primul telefon mobil l-am avut intre clasa a 8-a si a 9-a, dupa capacitate, "recompensa" pt rezultat, si ca sa-l primesc a trebuit si sa citesc o carte.
prima adresa de mail mi-am facut-o in clasa a 8-a, dar nu prea stiam cu ce se mananca
primul prieten l-am avut in clasa a 6-a.. prieten insemnand tinut de manuta si niste fluturi imeeeensi in stomac cand ne vedeam frumos a fost si mi-a cerut prietenia..de ziua mea.. m-a anuntat un prieten de-al lui: vezi ca x vrea sa iti ceara prietenia azi.. si am mers dupa colt pe un gard...el: vrei sa fii prietena mea? eu: da si ioiiii emotii si toate cele..
si m-a chemat la ziua surorii lui.. cica y vrea sa te invite  la ziua ei neaaaparat tine sa vii, sa nu cumva sa lipsesti bla bla...si cand am ajuns acolo sora-sa nici nu mai stia cine sunt
si tot in clasa a 6-a stiam ca mergem la nush ce bal la noi la scoala.. si stiam ca o sa vrea sa ma invite la dans si eu nu stiam sa dansez.. adica nu mai dansasem pana atunci.. si cu o seara inainte ii zic lu mama: mama, dansezi un pic cu mine, sa`mi amintesc, ca nu am mai dansat demult
a fost frumos