Sindrom astenic (depresiv)-25

alexa123 a scris:

adina, pot sa te intreb cum se manifestau acele atacuri?

pai imi transpirau palmele si picioarele , simteam un nod in gat, senzatie d voma, batai accelerate ale inimii, ma speriam si plangeam km asa erau la   mine        

alexa123 a scris:

Aha...si senzatiile astea le aveai permanent sau in anumite momente?
Te intreb fiidca si eu ma confrunt cu aceeasi situatie, nod in gat, greutate in respiratie, greata, ameteli, dar la mine sunt permanente..de vreo 3-4 luni..poate si mai bine. Analizele toate bune,..la cardiologie mi-a zis ca am putin ingrosata nu stiu ce valva, dar ca asta nu genereaza starile mele.   Incerc sa ma conving singura ca psihicul e de vina, dar..atata vreme?

uneori le aveam in anum mom dar dupa le aveam frecvent si f rau d asta am ajuns si la spital la urgenta unde cei d acolo m.au trimis la psiho

alexa123 a scris:

Inteleg..Eu sincer nu stiu ce sa mai fac, incotro sa ma duc si la cine sa mai apelez..cred ca am luat toate sectiile la rand: cardio, endo, orl   Ma gandesc sa merg si la pneuno, sau alergolog ceva..la neurolog...habar n-am

si eu am fost peste tottttttttt   si analizele erau f buneeeeeeeee ...........  daca nu vrei antidep mergi la unn medic   naturist si poate functioneaza eu am fost la unul si daca esti din buc te pot indruma

alexa123 a scris:

Sunt din ploiesti..Nu stiu, o sa mai vb si cu medicul de familie, sa vad ce zice si el..n-as vrea sa iau antidepresive de la 19 ani totusi..

te inteleg perfect ............. eu m.am imbolnavit la 21  d ani      a trecut 1 an si deja m.am insanatosit    dak nu luam  eram terminata   +  k ajunsesem in faza nasoala dar nu are rost sa iti pov    inceraca cu prod naturiste(sedocalm, sunatoare tei ) fa ordine in alimentatie  fara abuz d cola  cafea ness  energizante

marlyn, ma regasesc perfect in cuvintele tale..eu tot am impresia ca am ceva, ca sufar de ceva concret; e greu sa crezi in ceva ce nu vezi..aka, anxietatea, care e doar o stare. Incerc sa ma conving ca sunt zdravana, sanatoasa, din moment ce analizele sunt bune...cel mai greu e sa te convingi pe tine, dar nu e imposibil. Incearca sa gandesti mai pozitiv, sa te relaxezi...pe ideea asta merg si eu zi de zi, in speranta ca imi va fi mai bine..

19 am. Nebunia a inceput din noiembrie 2008, dintr-o discoteca..am capatat o racea;a..m`am indopat de nurofen si panadol..si d`aici totul...senzatie permanenta de greata, nod in gat etc, analize peste analize, consultatii, etc. De prin mai-iunie am inceput insa sa simt mai mult lipsa asta de aer ,nodul in gat, ameteli, slabiciuni..numai am chef de nimic/nimeni...de multe ori ma tem chiar sa ies cu gandul ca o sa-mi fie rau. Sunt perfect constienta ca nu gandesc bine, dar nu stiu ce se intampla cu mine. Am avut o perioada mai dificila..bacul ( pe care slava Domnului, l-am trecut cu brio, am intrat la fa, deci..pe mine sincer nu m-a stresat asa rau, dar..cred ca organismul nu e de aceeasi parere).., despartirea de prieten (cu care fusesem 3 ani, desi eu am vrut sa ne despartim)...si cel mai rau faptul ca eu ma simteam rau si analizele imi ieseau bune...deci nu stiam si nu stiu ce se intampla cu mine.
M-am resemnat inca, dupa vizite la orl,cardio,gastro, etc ...sunt sanatoasa, dar am ramas cu aceasta stare, din care vreau din rasputeri sa ies singura...fara pastile, fara alte tratamente...eu m-am bagat, eu sa ma scot de aici...cred ca a devenit deja un joc al mintii, pe care vreau sa-l castig cu orice pret.

alexa123 a scris:

19 am. Nebunia a inceput din noiembrie 2008, dintr-o discoteca..am capatat o racea;a..m`am indopat de nurofen si panadol..si d`aici totul...senzatie permanenta de greata, nod in gat etc, analize peste analize, consultatii, etc. De prin mai-iunie am inceput insa sa simt mai mult lipsa asta de aer ,nodul in gat, ameteli, slabiciuni..numai am chef de nimic/nimeni...de multe ori ma tem chiar sa ies cu gandul ca o sa-mi fie rau. Sunt perfect constienta ca nu gandesc bine, dar nu stiu ce se intampla cu mine. Am avut o perioada mai dificila..bacul ( pe care slava Domnului, l-am trecut cu brio, am intrat la fa, deci..pe mine sincer nu m-a stresat asa rau, dar..cred ca organismul nu e de aceeasi parere).., despartirea de prieten (cu care fusesem 3 ani, desi eu am vrut sa ne despartim)...si cel mai rau faptul ca eu ma simteam rau si analizele imi ieseau bune...deci nu stiam si nu stiu ce se intampla cu mine.
M-am resemnat inca, dupa vizite la orl,cardio,gastro, etc ...sunt sanatoasa, dar am ramas cu aceasta stare, din care vreau din rasputeri sa ies singura...fara pastile, fara alte tratamente...eu m-am bagat, eu sa ma scot de aici...cred ca a devenit deja un joc al mintii, pe care vreau sa-l castig cu orice pret.

19 ani! Sa traiesti! Parca ieri avem si eu 19, si uite-ma de 34! Stii care e culmea? Si la mine a inceput cu o raceala, dar asta e coincidenta, fireste.... Am fost pe strand, pe la 25 de ani, si m-a prins o furtuna urata. E drept, mancam si cam putin in vremea aceea... Am tras o raceala urata, si dupa ea am inceput cu lipsa de aer. Stiu ca la inceput era asa, de cateva ori pe zi, pana am ajuns sa nu am aer o zi intreaga. Alta coincidenta e ca si eu incerc sa lupt fara pastile. Oricum, nu cu pastile antidepresive, ca pentru intestine am mai luat debridat... Am observat ca exista o evolutie a simptomelor, si mai ales ca cele de la inceput nu au mai revenit, dar au venit altele. Lipsa de aer a fost detronata de durerea in piept, durerea in piept de nodul in gat, nodul in gat de durerile de intestine...

Era sa uit de carceii nocturni, la gamba!

Adina, teama e fondata pe undeva...  O sarcina oprita in evolutie, moarte bunicilor, ultima sarcina cu iminenta de avort... Toate m-au adus cu picioarele pe pamant, mi-au aratat cat de trecatori suntem... Inainte nici nu ma gandeam la moarte. Imi amintesc ca la 22 de ani am avut apendicita. Nicio secunda nu m-am gandit la ceva sinistru. Chiar am mers relaxata la spital...

Ultima oara a fost editat de Marlyn (2009-08-25 18:43:21)

alexa123 a scris:

mda, sunt intr-o cotinua lupta cu mine si stiu ca am sa reusesc. Vorba ta marlyn, scap de una, dau de alta...parca s-au adunat toate pe mine..scap de intepaturi la inima, dau de dureri la stomac/masea, etc..si tot asa asta pare a fi semnul unui sistem imunitar scazut totusi.off

Nu am calificarea sa imi dau cu parerea, dar dupa experienta mea, ceva a declansat si la tine acea panica interioara. Eu abia de curand am realizat ca sunt anxioasa, pana acum nici macar nu imi dadeam seama, eram prea preocupata sa imi pun diagnostice.  Teama de moarte e paradoxala, si ascunde la mine de fapt dorinta de a evada dintr-o realitate care nu seamana cu ceea ce credeam eu la ... varsta ta ca va fi viata mea !

La tine, acea despartire posibil sa iti fi dat peste cap "realitatea". Lumea povestilor se naruie, si ai descoperit ca doar in povesti totul tine pentru totdeauna...    Asta ar fi o explicatie. Tu insa ai un as in maneca. Ai speranta. Iar experienta anterioara poate fi un mare avantaj, iti da experienta necesara pentru a alege mult mai potrivit tie. Cred ca trebuie sa invatam lectia din fiecare experienta, si poate asa nu vom mai simti povera ci invatatura.

Ultima oara a fost editat de Marlyn (2009-08-25 19:37:54)

alexa123 a scris:

Ce frumos le zici da, ai dreptate, despartirea mi-a zguduit putin lumea, dar eu am vrut sa o zguduie..findca aveam nevoie. Nu e usor deloc, dar ma bucur ca am putut pune punct. Incerc sa descopar din nou oamenii, sa am mai multa incredere in ei, si...da, ma mandesc cu o experienta bogata, din care, slava cerului, am invatat destule pana la varsta asta. Am primit palme destule, dar din toate am invatat cate ceva, si sunt mandra de asta

La tine totul a pornit de la 25 de ani?

Nu stiu ce sa spun. Inainte aveam probleme cu ... fierea. Adica nu puteam manca aproape nimic, ca imi era rau de la orice. Mie imi convenea, ca era cea mai sigura cura de slabire si mentinere. Acum ma gandesc ca era tot pe fond nervos.

Vestea buna e ca ai sa iti revii. Ai a toata viata inainte, important e sa nu lasi pe nimeni sa ti-o fure(viata!).


Tu ai doar 19 ani, si nu vreau sa te mai zgudui si eu... Cand mama imi spunea fraze de genul"toti barbatii sunt porci", imi spuneam ca a trait degeaba, ca e acra, searbada, lipsita de romantism... Bine, nu spun ca toti barbatii sunt porci.  Spun doar ca oamenii cand stau sub acelasi acoperis uita sa se comporte ca in exterior. Adica, barbatul care in viata de afara e plin de farmec, cu tine poate fi superficial, insensibil si chiar badaran. Ma uit la femeile maritate de la lucru, si nu cred ca exista una cu adevarat fericita! Ma refer la cele cu 5,10 ani de casatorie...