Iubire interzuisa... ce trb sa fac???-8

pokemon a scris:

copilul e copil si va fi copilul amndurora indiferent ce s-ar intampla. dar tu, ca persoana, ai dreptul sa alegi ceea ce te face fericit.

Ganduri si ganduri...
Dar asta imi suna a egoism mai mult. De ce, daca o mama a fost atat de incapabila sa faca alegerea potrivita (adica a ales barbatul daca va fi bun la pat si nu daca va fi un parinte bun -caci asa fac majoritatea femeilor), sa sufere copilul din pricina ei? Si nu numai ca ea isi priveaza copilul de tatal natural, dar daca da si de un altul care ii va bate copilul... atunci cu greu as mai numi "mama" pe fiinta aceea. Un tata vitreg ff foarte greu va putea iubii copilul care nu l-a facut el. Mai bine ca femeia aceasta sa ramana singura decat sa se mai marite a 2-a oara...

Ultima oara a fost editat de extra (2009-10-06 21:28:11)

PillBlast a scris:

I'auzi, mai bine ar ramane vaduva! Nu mi se pare ca e cazul. Un copil se poate adapta foarte bine, iar unii oameni au capaciteatea de a iubi un copil chiar daca nu este a lor.

Cat despre alegerea potrivita, mai bine doua persoane frustrate sexual ca parinti? I think not!

plus ca nimeni nu discuta DOAR despre frustrari sexuale, nu stiu de unde a priceput extra asta. era vorba despre neimplinire intr-o relatie, pe mai multe planuri, nu doar sexual....

(ps: am extins discutia, nu vreau sa se inteleaga ca discutia are legatura cu andrei si parvaneh, lor le doresc tot binele din lume).

Hai sa fim seriosi ! Frustrare sexuala ... Pillblast, termenul asta nici nu se cunostea inainte de revolutie, cand am fost conceputi noi, toti cei care palavragim pe forumul asta vrute si nevrute !
Intr-adevar, discutia a pornit de la andrei si parveneh, dar a deviat mult.
Nu, nu pledez nici eu in favoarea statului impreuna doar de dragul copilului. Cu atat mai mult cu cat eu, una, nu as putea sa iert infidelitatea sotului nici avand un copil, nici 10 !
Dar alte motive, sa le zicem puerile, cum ar fi "frustrarea sexuala" mi se par gaselnite ale celor care nu si-au dorit de fapt niciodata sa fie casatoriti !

Am spus doar ca ar trebui ca oamenii, in general, sa fie muuuult mai seriosi si mai responsabili in TOT ce fac, cu atat mai mult atunci cand decid sa se casatoreasca.
Nu mi se pare o joaca, cu atat mai mult cu cat este si un copil la mijloc.

In fine, nu intru in polemici fara rost pe o tema despre care, oricum, fiecare are alta parere. Fiecare a crescut intr-un mediu anume, a fost educat intr-un anume fel ... a invatat de la viata diverse lucruri pana acum.
Eu asa sunt, mai drastica in ceea ce priveste familia, poate tocmai din cauza faptului ca ai mei nu s-au inteles niciodata si au sfarsit print-un divort inevitabil.
Stiu sigur, asa cum am mai spus deja, ca n-as putea ierta infidelitatea. Eu asa sunt constriuta. Poate sunt fabricata cu defect ...
De aceea am reactionat asa la povestea lui andrei care, sincer, la momentul asta, ma dezgusta complet.

sunt de acord cu alinda. daca parintii tai din diferite motive nu s au inteles nu e vina nimanui. incearca sa treci odata peste asta altfel o sa fii o nefericita.

Parveneh, sa inteleg ca la mine te referi si in primul si in al doilea post ?

In caz ca n-ai observat, alinda il cita pe extra, care, by the way, e un barbat. O sa ignor partea in care iti dai cu parerea despre parintii mei, ori despre faptul ca sunt eu sau nu nefericita (asta in cazul in care mi te adresai mie - oricum mesajele tale n-au nici cap, nici coada).
La al doilea post clar aveai o problema cu mine si ce-am scris eu mai devreme.
Observ ca n-ai nici o problema legata de ceea ce ai facut tu, dar te cam irita post-urile celor care nu aproba mica ta "distractie". Pana acum m-am ferit sa te "atac" in vreun fel, dar vad ca te legi de cam tot ce "imi permit" sa scriu eu pe aici.
Ei bine, nu, nu  sunt dezgustata de felul meu (si inteleg perfect unde vrei tu sa bati - de unde imi si dau seama de felul cum gandesti tu, ca sa nu folosesc alti termeni). De povestea voastra si de naivitatea sotului tau eram dezgustata, dar stai linistita- era doar o reactie de moment si mi-a trecut, n-am ramas asa dezgustata ... 

Dupa cum bine vezi, stiu sa si ripostez cand se trece o limita. Si, scuza-ma, voi sunteti aia care faceti publica viata voastra intima, nu a intrat nimeni cu forta pe-acolo. Cand intri pe un forum si ceri sfaturi ori pareri pe o anumita tema ar trebui sa te astepti si la oameni care nu aproba neaparat tot ce faci tu .

Orice om e difert de celalalt si fiecare exact cum s-a mai zis si sus e educat altfel si in alt mediu, dar asta nu inseamna ca nu se poate schimba cu timpul...
Cunosc oameni care sustin anumite chestii si zic in sus si in jos ca sunt asa... cu toate ca personal le-am si demonstrat ca ei nu sunt asa cum pretind, adica nu vor sa recunoasca unele lucruri...
Unii oameni invata si pot si schimba si altii raman mereu in acelasi stadiu care au fost mereu...
In general vorbind nu e nici obligatoriu sa traiesti alaturi de acelasi sot/sotie toate viata ca ai parerea ca asa e bine... si sa traiasca copilul in haos ca mama si tatai sa fiu impreuna, si eu vorbind de cazul meu poate doamne fereste dupa o perioada numai ma inteleg cu sotia mea si ne despartim(oricum cazul de fata a noastra nu era un caz ca nu ne intelegeam si fiecare vrea altceva sau decat sotia  mea vroia altceva... pot sa zic cu mana pe inima cu toate ca unii nu o pot intelege ca era o ratacire de moment al ei), astfel de probleme si problemele cu frustrari sexuale, si alte sute de probleme in familii exista si au existat intodeauna, doar ca fiecare priveste altfel o problema... sau poate ca nu e o problema si unii o fac 'problema'!!
Eu am reactionat la problema mea asa cum nu ma gandeam niciodata ca voi reactiona, defapt nici nu ma gandeam ca se poate sa mi se intampla mie, bineinteles ca daca era inselat in adevaratul sens al cuvantului probabil ca situatia era cu totul altfel... asa ca numai ziceti(pt care zic asa), ca eu fac asa si nu fac asa...
Pot sa fii si in varsta si anumite lucruri sa nu ti se fii intamplat...
Si sa mai adaug ceva, parerea mea, niciodata un tata/ o mama vitrega nu poate sa iubeasca alt copil ca pe copilul ei... poate sa faca multe pt copil dar de iubit nu poate sa fie ca al ei, si cazul de infiat copil e alta sa nu o confundam cu copilul sotului sau a sotiei...
Oricum trb sa recunosc ca ce se discute aici deja a luat pe alt drum, a luat cu totul alt sens

anne85 nu am nimic cu tine persnal si cu atat mai putin cu parintii tai . u esti singura care striga ca nu se intelegeau si ca au divortat. eu stiu foarte bine ce scriu. mi am dat seama ca alinda se referea la extra. am pus pct si dupa, am continuat pt tine.
   in alta ordine de idei sa facem rau prin vb e foarte usor, iar mica mea distractie m a ajutat sa vad lucrurile altfel in ceea ce priveste viata de familie si cuplu.
   iar faptul ca sotul meu a reactionat asa nu inseamna ca e naiv ci ca  ma iubeste si stie pentru ce lupta.

Nu, parveneh, nu STRIGAM  ca ai mei nu s-au inteles. Am spus-o tocmai pentru a pleda in favoarea ideii ca si copii ai caror parinti divorteaza, dintr-un motiv sau altul, sunt cat se poate de sanatosi, fizic si psihic, cresc la fel ca si ceilalti si NU raman traumatizati pe viata. Imi iubesc ambii parinti, ii respect si nu ii judec pentru ce au facut, fiindca nu am nici un drept sa fac asta.
Acestea fiind zise, cred ca am inlaturat orice dubiu ca as fi afectata in vreun fel de toata povestea asta.
Dar, in fine, nu vad de ce ar fi nevoie sa dau explicatii cuiva !

Tu doar ai fost putin agresiva fiindca am indraznit sa imi expun parerea despre povestea voastra, nimic mai mult. Si intr-un fel te inteleg ... E mult mai usor sa deviezi discutia pe tot felul de drumuri ocolitoare (cum ar fi parintii mei sau ai altcuiva), decat sa recunosti ca ai facut o tampenie mai mare ca tine !

In final, imi cer scuze daca te-am deranjat pe tine personal cu ceva. Eu doar am vrut sa imi expun punctul de vedere cu privire la o discutie aparuta relativ recent pe un forum pe care eu activez de ceva vreme.
Vina mea ca nu m-am putut abtine ...

Dienuk, si toate celelalte.. care ma criticati!

Ceea ce am scris a fost propria mea parere. Pe timpul comunismului nu mai aveai voie sa iti spui parerea. Poate ca s-a schimbat legea, dar firea omului tot asa a ramas; poate chiar mai rea s-a facut.
  Acu, va intreb: as putea sa vorbesc eu despre ceva cu care nu sunt deacord? De ce as spune eu ca painea alba imi place mai mult decat ce-a neagra, cand de fapt nu e asa? Nu trebuie catalogat niciodata omul in felul acesta.

Cat despre cuvintele acestea "aici ne spui ca ne maritam aproape toate cu cel care ne-o trage mai bine", nu am spus-o eu de la mine. A fost o discutie intr-un alt topic despre lucrul acesta; discutie, in care tu Dienuk nu ai fost deloc prezenta. Si 99% dintre fetele care au postat in acel topic m-au facut sa cred ca e asa. Deci, incaodata iti zic: nu am spus de la mine.

"femeile NU se casatoresc pentru asta si femeile chiar au moralitate". Am ajuns la concluzia ca 80% dintre femei se casatoresc exact in momentul cand cred ca nu le-ar mai lua nimeni daca ar inainta in varsta. O femeie pentru mine este total lipsita de moralitate daca isi incepe viata sexuala inainte de casatorie. Pentru ca aceasta nu are puterea morala sa se casatoreasca inainte. Si daca nu vrea sa se casatoreasca, atunci:
-ori vrea sa mai incerce si alti baieti.
-ori ii este teama ca cel pe care-l iubeste nu este bun la pat; mai bine si-ar sfasia inima despartindu-se de el decat sa ramana cu el si sa nu se bucure de o viata sexuala perfecta.
-ori cazul adolescentilor: se iubesc reciproc, si pentru ca sunt prieteni buni si isi inspira incredere, se culca impreuna. Care din cazurile de mai sus da dovada de moralitate?  Nici un caz.

Nu va uitati la mine ca va judec; nu, nu fac asta. Eu sunt acela care spune lucrurilor pe nume. Am fost si eu tanar, am fost si eu adolescent, dar niciodata nu am fost de acord cu asemenea lucruri. Intotdeuna imi spuneam, in mintea mea de adolescent, ca trebuie sa existe ceva mai bun. Nu stiam eu pe vremea aceea ce este moralitatea; vedeam doar lipsa ei, si imi spuneam ca trebuie sa existe o logica, ceva mai inalt decat faceau tinerii. Pe toti acestia eu ii vedeam ca pe o turma de vite care trebuiau sa fie insemnate cu fierul rosu. Erau prinse in lat, erau semnate, si apoi li se dadea drumul. "Chiar trebuie sa trec si eu prin lucrurile acestea?" imi spuneam eu. Iata ca astazi, tineretul isi continua drumul la fel cum l-am descris eu mai sus: fata se duce si incearca baiatul; daca e bun, bine; daca nu, trece mai departe la altul.
Nu va mirati de judecata aceasta; ea nu ar fi aparut in mintea mea de la sine; ea a aparut din spusele voastre, din multitudinea de de femei singure (si care mai au si cate un copil)  de care geme internet-ul, din multitudinea de divorturi pe care le auzim cu totii din toata massmedia -presa, tv... Nu le consider pe toate asa, si nici nu generalizez; dar 80% dintre femei asa fac. Si asta din lipsa educatiei.
  Iata ca mi-au fost descoperite lucrurile inalte pe care le cautam in adancul inimii inca din tineretea mea. Si unde se pot gasi lucurile acestea inalte decat la Acela care El Insus Se numeste Cel Prea Inalt? Legea Sa, Legea celor 10 porunci, este chiar Legea Morala -cel mai inalt standard pe care il poate ajunge omul. Atata timp cat acesta este indepartata, omul este slab, vulnerabil in fata vietii. Nu zic ca nu ar trece prin viata; dar trece prin ea ramanand cu multe intrebari fara sa gaseasca raspunsuri -raspunsuri care le-ar gasi numai la Dumnezeu, si care i-ar face viata mult mai usoara.
Va reamintesc ca toate cele de mai sus sunt propriile mele pareri; si daca nu sunteti de acord cu mine, eu cu ce sunt de vina? Nu trebuie sa-mi raspundeti: cunosc raspunsul vostru - modul vostru de gandire...