Casatoria cu un barbat misogin (ca sa nu zic altfel)-2

Si eu credeam ca tot in general se vorbeste. Adica eu cel putin nu m-am referit la un caz anume, ci am vorbit in general.

Nu stiu daca se pot vedea tendintele spre violenta mereu. Poate sa fie o persoana impulsiva, spre exemplu, dar care niciodata sa nu ajunga la violenta. Sa urle doar, nu sa iti si tranteasca un pumn. Dar daca il vezi ca spre exemplu te bruscheaza, atunci poate poti sa incepi sa te gandesti daca asta nu va degenera in timp.
Ce ma enerveaza cel mai tare e ca in multe din cazurile astea cu batai, pumnii si loviturile nu se impart pornind neaparat de la o chestie serioasa si grava (ma rog, ce ar putea fi asa de grav incat sa justifice bataia conjugala n-am descoperit inca), ci de la prostii cotiedene de genul "te-am rugat sa imi speli si mie camasa aia albastra" sau "parca ti-am zis sa imi si mie ziarul X"...

Incep de la chestii cotidiene, dar ascund alte motive, pe care de multe ori nici cel care agreseaza verbal sau fizic nu le stie. La fel se intampla si in cazul celei care are rolul de victima.

Ultima oara a fost editat de my_aa (2010-01-26 15:41:18)

nici eu nu zic ca impulsivitate=agresivitate.
si chiar mi-as dori sa existe o metoda sa ii 'depistam' de la inceput, dar
la fel ca si in cazul alcoolismului. cand l-ai cunoscut (acum 25 de ani) nu punea gura pe bautura, peste 10 ani a inceput sa se imbete o data la 2-3 luni, iar in prezent, bea in fiecare zi pana face pe el.
dupa parerea mea, e vorba de evolutia, de caracterul, de taria fiecaruia.

eu cred ca acel om care e violent la 50 de ani a fost si la 40 si la 30 si la 10. iar motivul pt care uneori nu realizam de la bun inceput ce avem langa noi (nu ma refer neaparat la partener, ci si la un coleg de serviciu, un prieten, chiar o ruda) este acela ca persoana respectiva s-a ascuns foarte bine. e ca un simplu angajat care se purta exemplar cu toti pana cand ajunge director si incepe sa se poarte ca un tiran cu oricine, de la femeia de serviciu care mereu l-a respectat pana la colegul care l-a ajutat sa avanseze in functie.
sunt oameni care se abtin si incearca pe cat posibil sa se controleze pana cand simt ca e momentul sa-si arate adevarata fata. si odata ce au facut asta s-a zis cu vremurile "bune" de dinainte cand se prefaceau.
legat de schimbare, cred ca se intelege din prima propozitie parerea mea. e adevarat ca oamenii se schimba, dar ma indoiesc ca o persoana calma, la locul ei poate deveni peste noapte un monstru pus pe impartit palme si pumni. nu! oamenii se nasc cu violenta, iar cei mai periculosi sunt aceia de care am spus mai sus, aceia care au abilitatea de a-si asunde aceasta fata

eu cred ca sunt anumite semne de care iti poti da seama de la inceput...
uite de ex, sunt multi baieti care isi agreseaza verbal iubitele. poate ca nu vor da niciodata in ele, dar eu nu m-as casatori cu unul care ma face proasta, imi spune ca nu ma duce capul si ca nu sunt in stare de nimic (chiar daca astea ar fi vorbe la nervi)
sau un barbat care are tendinte de superioritate- ma rog, asta poate fi un lucru normal, sunt multe relatii in care domina el, nu ea. dar nu mai e ok cand vezi ca incearca sa te modeleze dupa principiile lui si te trateaza cu inferioritate (chiar daca ai impresia ca face asta doar uneori, nu de fiecare data).
saau barbatii care se enerveaza din orice si reactioneaza agresiv, fie si numai prin vorbe. de ex sa spunem ca se intampla ceva ce nu ii convine intr-un restaurant si el incepe sa faca crize si i se umfla venele in cap in timp ce zbiara la un biet chelner.

eu cam asta urmaresc (de acum incolo) la baieti. nu cred ca as mai putea sa stau cu un om care se infurie repede si caruia ii lipseste diplomatia fie chiar si fata de straini.

acum, eu nu zic ca daca se enerveaza un om, gata o sa isi bata nevasta, dar cred ca semnele astea de mai sus ar trebui sa le dea de gandit fetelor 

Wendy a scris:

Sa inteleg ca nu putem sa ne ferim de acesti oameni de la bun inceput? Nu putem decat sa ne calcam pe sentimente atunci cand apare prima palma si sa plecam indiferent cat tinem la persoana respectiva? Este imposibil sa ii observam inca de la primele intalniri cand ne-ar fi mai usor sa renuntam?!

Parerea mea este un clar si mare NU. Cunosc foarte multe cazuri in care s-au intamplat astfel de lucruri. Inclusiv la mine in familie, tata, la inceput era altfel, acum s-a schimbat 360 grade. Nu este cazul cu violenta domestica, la el sunt alte stoluri de pasarele; bunicul la fel si multe multe alte cazuri. Nu mai zic de cel al "mamitycai" care este dovada vie si nu vad de ce ne=ar minti.
Eu ma gandesc serios cum sa-mi acopar spatele daca peste 10 ani de casnicie patesc un caz similar. Momentan bag mana in foc ca iubitul meu nu este in stare sa ma atinga nici cu o floare si nu ar fi in stare sa ma dea afara din caza sau sa=mi faca vreun rau. Insa incerc sa-mi pazesc spatele, asta asa , ca sa nu am parte de un soc peste vreo 10-15 ani.

cel mai bine e ca si femeia sa fie independenta dpdv financiar. in felul asta, la prima palma poate sa isi ia cantrafusele si sa plece sa stea cu chirie, impreuna cu eventualii copii. daca femeia e intretinuta, nu mai e asa simplu sa isi ia bagajelul si sa plece unde vede cu ochii...
si bunicii mei s-au schimbat. dar pun pe seama batranetii... amandoi au devenit agresivi- nu fizic, ci verbal si morocanosi mai tot timpul.. dar ei pana la varsta de 65-70 de ani s-au inteles f bine si au creat un mediu f placut copiilor lor in tinerete. deci astea nu sunt din cauza caracterului.. ca nu cred ca s-au prefacut 70 de ani pur si simplu, multi oameni la batranete o iau razna.. poate pentru ca se simt neputinciosi, isi dau seama ca nu mai pot face anumite lucruri, etc

pink_martini a scris:

Wendy a scris:

Sa inteleg ca nu putem sa ne ferim de acesti oameni de la bun inceput? Nu putem decat sa ne calcam pe sentimente atunci cand apare prima palma si sa plecam indiferent cat tinem la persoana respectiva? Este imposibil sa ii observam inca de la primele intalniri cand ne-ar fi mai usor sa renuntam?!

Parerea mea este un clar si mare NU. Cunosc foarte multe cazuri in care s-au intamplat astfel de lucruri. Inclusiv la mine in familie, tata, la inceput era altfel, acum s-a schimbat 360 grade. Nu este cazul cu violenta domestica, la el sunt alte stoluri de pasarele; bunicul la fel si multe multe alte cazuri. Nu mai zic de cel al "mamitycai" care este dovada vie si nu vad de ce ne=ar minti.
Eu ma gandesc serios cum sa-mi acopar spatele daca peste 10 ani de casnicie patesc un caz similar. Momentan bag mana in foc ca iubitul meu nu este in stare sa ma atinga nici cu o floare si nu ar fi in stare sa ma dea afara din caza sau sa=mi faca vreun rau. Insa incerc sa-mi pazesc spatele, asta asa , ca sa nu am parte de un soc peste vreo 10-15 ani.

Si care ar fi solutiile sa iti acoperi spatele? Sa nu faci copii?(ca sa iti fie mai usor sa pleci?) Asta in afara de ce a zis Alex2 - independenta dpdv financiar.
Oricum nu stiu acum ce sa cred. De exemplu eu am dat in prietenul meu, lucru pe care nu l-am mai facut niciodata cu nimeni. Situatia a fost destul de ciudata, eu voiam sa ne despartim iar el ma tinea de maini, nu ma lasa sa plec si m-a enervat foarte tare. Asta inseamna ca o sa devin 'femeia misandrie' (ca sa nu zic altfel )?

doamne, cum sa nu mai faci copii ? nicidecum. la fel de natural precum nasterea unui copil este si munca. este natural sa muncesti ca sa poti sa traiesti. chiar si cu un salariu mic, important e ca el sa existe. nu de alta, dar sa nu te trezesti la 38 de ani de ex, batuta si umilita si in imposibilitatea de a-ti gasi un loc de munca pentru ca nu ai facut nimic toata viata si nu ai experienta. si cum a zis si poke, sa fii acoperita. ce e al tau sa ramana al tau.

Da asa e, ai foarte mare dreptate. Dar asta te poate tine de la a iubi cu adevarat. Frica sa nu se ajunga la anumite lucruri, sa nu inceapa sa se schimbe, te poate face sa nu ajungi sa iubesti la maxim si asa poti pierde mai mult.. nu?

Oricum, vad ca multe ati spus ca daca in tinerete e impulsiv, ridica tonul, etc. clar va ajunge la a-si bate sotia. Dar asa cum un om foarte calm se poate schimba complet, e posibil si invers nu? Dintr-un om fara stare si impulsiv la un om cu un caracter mare, la locul lui si calm.