Ra fetelor...-6

Ti-am pus mai sus o intrebare da se pare ca esti atat de absorbita de situatie 

Atat! Asta ti-e problema tie ca ar afla tot liceu . Pai si ce te intereseaza pe tine gura lumii in primul rand ? Mai bine stai si suferi in halu asta? Iar in al doilea rand ce vorbesti acolo e confidential iar in al treilea rand psihologu nu e psihiatru deci liceul ala nu ar avea de ce sa rada de tine, daca de asta ti-e frica. Omg. Psihologul se ocupa cu consilierea si te-ar putea ajuta sa-ti rezolvi problemele astea emotionale.
Treaba ta, e foarte greu de lucrat /colaborat cu tine pentru ca tu nu vrei sa vezi numai ce vrei tu si numai inainte, ca si calu. 
Poti sa urli, sa plangi si sa ceri in continuare solutii pe forum dar un lucru e sigur: problemele nu o sa ti le rezolve nimeni, in afara de tine !
Bafta !`

Pai puiule, peste 5 ani daca o sa citesti aici sunt sigura ca o sa-mi dai dreptate.
Problema ta nu e el Problema ta esti tu ! Pana nu-ti rezolvi problemele care le ai cu tine insuti ,cu orice baiat ai fi mereu o sa disperi in halu asta la cea mai mica cearta, care de altfel e absolut normala in orice relatie. Daca tu ai fi altfel sunt sigura ca si el ar fi altfel si v-ati rezolva problemle rapid si eficient ori cand tu te crizezi in halu asta nu ma mira ca omu ala s-a saturat de toate fazele tale. La urma urmei e si el tanar, nu cred ca ii face placere toata drama asta care o faci tu cand in mod normal ar trebui sa va bucurati de adolescenta voastra nu sa v-o petreceti suferind si plangand pe la colturi.

Dar de ce nu profiti si tu de asta si te gandesti putin ?
Gandeste-te daca o prietena de-a ta ar fi in situatia asta ce ai sfatui-o ? Apoi pune in aplicare

alessya , baga un ochi la ce ai scris tu, cu litere ingrosate la "Dezvoltare personala". pai ce faci ? nu mai dispera. stai sa mai treci prin 2-3 relatii (imi pare rau sa te dezamagesc dar da, o sa mai treci prin multe relatii, nu o sa ramai cu baiatul asta toata viata, indiferent de cat de tare te lovesti cu capul de pereti in momentul asta) si o sa vezi atunci. o sa razi tu de cum ai putut sa disperi cand te vei uita in spate
calmeaza-te. crezi ca esti singura care se desparte de prieten ? crezi ca esti singura care sufera ? nu, nu esti. si nu a murit nimeni din cauza asta pana acum.
poti sa incerci sa te impaci cu el, poti sa te pui in genunchi, poti sa te injosesti in fel si chip, in final TOT AICI VEI AJUNGE.si anume-la despartire.

Deci, daca e sa va despartiti nu e pentru faza asta de acum. E pentru faza asta + restu si restu alea au un continut substantial. Poate asta e doar picatura care umple paharul.

sa te cunosti mai bine, in primul rand. sa stii ce vrei de la viata si de la un barbat, de la o relatie. daca te pune cineva sa scrii pe o hartie tot ce iti doresti tu intr`o relatie chiar nu cred ca o sa iti descrii relatia actuala, ci una cu totul diferita.
in al doilea rand, incearca sa te impaci cu tine, cu cine esti si sa nu te schimbi sau sa te invinuiesti pentru ca iti spun altii. cand o sa ai suficienta incredere in tine, ai sa imi dai dreptate la partea asta. nu o sa iti mai pese, ba chiar o sa ii dai un shut cu zambetul pe buze celui care va incerca sa te manipuleze sentimental, cum face actualul tau prieten.
fa lucruri care iti plac. iubeste-te pe tine si in felul asta, te vor iubi si cei din jur pentru ceea ce esti/

bun. pe urma vezi daca prietenul tau se incadreaza in descrierile tale. daca nu, nu merita. sunt atatia barbati care ar putea sa te trateze de 1000 de ori mai bine, care te-ar aprecia pentru ce esti, te-ar intelege si te-ar ajuta sa treci peste anumite greutati. asta ar trebui sa ii spui si lui. si cand vorbesti cu el- NU PLANGE, nu te injosi. arata-i ca esti foarte bine fara el.

alexia, eu am trecut prin ceva asemanator. nu eram disperata, dar eram dependenta. treceam peste orice. cred ca daca mi-as fi luat vreo palma, intr-un final as fi trecut pana si peste asta. deci stiu ce spun. oamenii din jurul meu au fost nepasatori. multi ziceau ca nu e bine ce fac, dar asa, cu juma` de gura. daca m-ar fi luat cineva mai "tare" poate m-as fi trezit. la mine a fost frumos in mare parte dar am trecut cu vederea jignirile si "nu te duce capul" si asa mai departe. acum nu as mai accepta asa ceva niciodata.
exact ca si tine, m-am detasat. ca sa spun altfel, mi-a ajuns. la fiecare cearta si despartire m-a mai pierdut putin, si inca putin, pana cand am ajuns sa nu mai simt nimic, sa nu mai simt nevoia sa il vad. am ajuns de la dependenta la nepasare. asta mi-a luat mai mult de 1 an si ceva.

alessya, ce intrebari ? poti sa le mai pui o data te rog ?

eu am "iubit" alexia....numai ca eu am luat brusc decizia de a ma desparti de respectivul si m-am tinut tare chiar daca eram varza si fizic si psihic! si intr-un fel m-a ajutat asta, ca dupa o saptamana de nemancat si nedormit am stiut ca TREBUIE sa imi revin dracului si mi-am revenit cu forta, m-am incapatanat sa-mi fie bine si mi-a iesit!!! nu am tinut cont de nimic, mi-am terorizat psihic parintii si prietenii, m-am aruncat in bratele altuia, pur si simplu eram in stare de orice numai sa mi-l scot din minte pe acel om care ajunsese sa imi faca mai mult rau decat bine! acum, dupa un an jumate de atunci, ma bufneste rasul cand imi amintesc in ce hal putusem sa ajung, dar intr-un fel ma si bucur ca experienta aceea m-a intarit f mult si m-a facut sa vad viata cu alti ochi! chiar acum vreo 2 saptamani m-am ciocnit intamplator pe strada cu respectivul si nu numai ca am stat de vorba si am iesit la un suc ca si cum am fi doi amici care niciodata nu s-au iubit si niciodata nu s-au ranit, ba chiar imi venea sa-i multumesc ca si-a adus o contributie importanta la maturizarea mea emotionala! asta e, uneori trebuie sa cazi foarte jos ca sa ai de unde sa te ridici!