Ganduri pozitive-3

Fericirea e ceva ce vine din interior se invata in timp si tine de noi, pentru ca daca asteptam de la altii dreptul sa fim fericiti, sau sa ne faca ei fericiti, riscam sa asteptam toaa viata si sa nu primim nimic.



Fiecare gresala are in ea o lectie importanta, daca dam la o parte interpretarile noastre, fiecare sut in fund e un pas inainte.

Loveable a scris:

Asta-i gandul tau pozitiv?

ma incurajez uneori cu fraza "ce poate fi mai rau ca azi?" sau "maine va fi o zi mai buna"........ pov mea e un pic complicata d asta au cam disparut gandurile pozitive

LadyPink a scris:

Adina, gandurile pozitive ar trebui sa te insoteasca no matter what! Sa te ridice mereu si sa te ajute sa mergi mai departe

cred k asta imi spune toata lumea , dar daca macar o zi ar fi trecut prin toate prob mele probabil k ar intelege mai bine......am o pritena care ma intreaba mereu "cum d mai poti ?"

hai sa iti spun p scurt pov............. am fost diagnosticata in graba d medici care erau satuli in ziua respectiva d pacienti am mers in alta parte, dar pt k era vara s.au gandit sa isi ia vacanta asa k am mers la un alt medic care m.a innebunit complet mergeam odata la 2 zile la el pt k pastilele nu isi faceau efectul drept pt kre mi.a recomandat sa merg sa fac o mica terapie(tipa lucra cu el erau cunostinte f bune) ...am ascultat sfatul iar tipa mi.a nenorocit visele si sperantele mi.a spus ca NICIODATA NU MA VOI MAI FACE BINE ...... am mers la un alt medic iar acesta mi.a capatat increderea usor usor a inceput sa mi se cladeasca din nou viata dar, pt k exista mereu un dar am inceput sa apara reactii adverse d la medicamente le.am schimbat iar knd eu eram linistita, pozitiva si impacata cu mine, viata s.a gandit sa ma mai trezeasca la viata si au aparut alte prob.. in scurt timp medicii devenisera cei mai buni priteni, iar pritenii de.o viata mi.au intors spatele si m.au judecat (numai eram buna pt ei un om cu prob nu poate tine pasul cu distractia si cu viata lor).....iar acum d 1 an si ceva ma confrunt cu alte prob (cele vechi rezolvandu.se intre timp).....dar cand am crezut k totul e spre bine din nou m.am confruntat cu reactii adverse d data asta severe ..........am cautat defiecare data sa caut optimism si speranta iar knd le.am gasit viata a avut grija sa imi spune cum este defapt ......... unde sa mai caut optimismul ?in cine? si cum?nu  caut prob se pare ca ele ma cauta ..daca m.ai cunoste ai zice ca nu am suferit niciodata la viata mea ...nimeni nu stie ce e in sufletul meu iar de fiecare data caut sa ma ascund si sa imi arat zambetul pt fiecare chiar daca imi vine sa pov cuiva sau sa fiu sustinuta moral nu o fac fie d teama fie de rusine fie sa nu mai fiu judecata din nou

adina, inteleg cum e sa iti pierzi prietenii, mai ales cand ai mai mare nvoie de ei. Nu stiu ce probleme de sanatate ai, sper sa nu fie prea grave, dar gandeste-te ca daca ai trecut peste o data, o sa treci peste ele iar, si iar, pana o sa se sature de tine. Oricum, optimismul vindeca boli. O stiu sigur pentru ca o prietena de familie a avut cancer, toti au zis ca e rau, si ea i-a contrazis. Acum e bine merci. Cred ca s-a vindecat doar ca sa le faca in ciuda doctorilor. E de un optimism incredibil. Mama o plangea deja cum a auzit ca e bolnava iar ea s-a luptat cu boala, si cu negativismul.

Chiar cred in puterea gandurilor bune. SIncer iti doresc sa o descoperi si tu. Oricum, macar gandeste-te ca decat sa te gandesti negativ, gandeste pozitiv, pana la urma acelasi efort il faci. You can will good things to happen.

Eu sunt o persoana foarte vesela de felul meu,deci eu gasesc frumuste si fericire in orice: azi m-am trezit,m-am uitat pe geam si am vazut copacii din fata blocului - verzi si plini de viata... lucrul asta mi-a dat instant o stare de bine ; am stat in statia de tramvai si a venit un batranel la mine sa imi spuna ca am ochi foarte frumosi si un zambet molipsitor... asa mi-am inceput eu cu dreptul ziua de azi. In opinia mea,fericirea se ascunde in gesturile marunte,in detaliile pe care multi nici nu le observa... Sa fim sinceri,cati dintre noi vad ca afara e frumos si se simt fericiti doar din cauza asta? Cati dintre noi se simt fericiti cand ajuta un batranel sa isi care sacosa in/din autobuz? Cati ne bucuram cand ne zambeste un om strain pe strada for no reason? Cati dintre noi zambim inapoi? O spun prin prisma unei persoane care stie: nu multi. Eu fac lucrurile de mai sus si most of the time primesc comentarii cum ca n-as fi normala sau ca sunt prea usor de multumit. Dar ce,trebuie sa fim atat de greu de multumit incat multumirea sa fie un sentiment rar inalnit in vietile noastre? Trebuie sa fim atat de pretentiosi cu tot ceea ce ne inconjoara incat starea de fericire sa nu fie una de ordin cotidian? Eu ma pot declara o persoana fericita,pentru simplul fapt ca ma bucur de fiecare lucru din jurul meu... mi-as dori sa fie mai multe persoane asa.

Ultima oara a fost editat de WildChild11009 (2010-04-16 18:45:27)

Daca renuntam si la fericire,adina,ce ne mai ramane? Prietenii,iubitii,familia,noi... de multe ori,niciunul din lucrurile astea nu e ceva permanent in vietile noastre. Familiile se duc,usor-usor,iubitii vin si pleaca,prietenii abandoneaza ...si toate lucrurile de genul celor mentionate rup cate o bucatica din noi,astfel incat nici pe noi nu ne mai avem la sfarsit... Atunci ne raman doar lucrurile marunte,pe care pana atunci le ignoram. Ne mai ramane doar fericirea simpla,'din topor' pe care din snobism obisnuim s-o evitam atunci cand avem alte lucruri in viata noastra. De ce sa nu ne bucuram de ea?