Ce salarii se mai dau in ziua de azi?-9

Smart, exact la asta ma refeream: ca daca vrei, poti. Asa cum parintii tau ai facut eforturi mari sa va creasca pe voi toti, se poate, cu ture suplimentare, cu ture de noapte si cate si mai cate.

Voiam sa scot in relief ideea preconceputa a omului care se complace in situatie si care nu vrea sa isi depaseasca el conditia neam. Eu, daca am nevoie de bani, muncesc, ca nu imi pica din cer, desi mi-ar placea.

Dar majoritatea se plang de serviciul lor si de banii pe care ii primesc dar nu fac nimic. Ascultam emisiunea lui Badea acum cateva zile la Radio si era o tipa care se plangea ca lucreaza la o firma de publicitate in Cluj si ca i se reduce salariul. Intrebata de ce, daca ea crede ca merita mai mult, nu pleaca de acolo, raspunsul ei a fost: "Pai ... pana imi depun preavizul aici, pana imi caut altceva, pana ma duc la interviuri ... e complicat". Si din pacate multi gandesc asa.

E adevarat ca exemplul cu 4 ore pe zi de somn este unul mai mult sau mai putin exagerat, pentru ca nu toti oamenii functioneaza in regimul asta. Dar ... dat fiind ca chestiile pe care le fac intru in contact mult cu oamenii, e frustrant sa ii vezi ca stau la o terasa si se plang ca nu au bani sa isi plateasca ratele, dar isi permit sa piarda 4 ore band o bere.

Nu a zis nimeni sa faci imposibilul si sa te privezi pe tine de odihna si de ceea ce iti este necesar ca individ. Dar cateodata mai trebuie sa faci si munca aia de teren, sa te duci, sa cauti, sa intrebi ... ca pana la urma, tu vrei un ban. Si trebuie sa il castigi cumva. Ca doar nu te suna nimeni sa te intrebe "auzi, nu vrei sa vii sa muncesti la mine?". Innebunesc cand aud o asemenea atitudine.

Totusi, din toate posturile pe care le-am scris nu cred ca reiese neaparat ca sunt o inculta care nu are de-a face cu realitatea si traieste intr-o lume paralela si idilica. Doar ca mi-a fost dat sa ajung si sa aprofundez domenii care iti schimba mentalitatea. In general se pare ca lucrul cu oamenii in general te schimba.

Spre exemplu ... un angajat la service la Ford la receptie are un salariu bun. Daca eu, ma duc ca si client si astept 40 de min sa ma bage in seama, in conditiile in care eu, cand am intrat, am dat buna ziua, si el sta si povestete cu colegul lui, sa nu imi bag p*la-n ma-sa? Exact in limbajul asta? Pentru ca ala nu merita nici macar un cent. Ca sa nu mai zic ca atunci cand ii atragi atentia se uita mirat la tine si iti raspunde cu vesnica intrebare: "Dar eu ce-am facut?"

LE: daenarys: sarumana, sper ... pacat ca nu tine numai de mine aici.

PillBlast: mereu vor fi diferente de ordin social. Una este sa pornesti de la zero, alta este sa ti se ofere o baza. Dar niciodata nu am pornit de la premisa ca trebuie sa port pica sau sa ma enervez pe mine insami ca unii au alte avantaje pe care eu nu le am. Oricum, toate astea, pe langa baza financiara, depind de modul in care esti crescut, ambitiile tale, educatia care ti se ofera si multe altele.

Pentru ca exista oameni cu buzunarele doldora de bani care nu isi pot iscali numele pe o foaie si nu stiu ce inseamna impozit pe venit, pe cand sunt oameni, mai putin "dotati" din punct de vedere financiar, care se descurca fara probleme. Ce-i drept, cei din urma vor fi marginalizati si mai putin bagati in seama, pentru ca traim intr-un sistem inechitabil, in care conteaza mai mult cum esti imbracat decat ceea ce scoti pe gura.

Ultima oara a fost editat de AyraBlack (2010-06-21 15:09:30)

Sa stii AyraBlack ca nu pari deloc inculta, ci dimpotriva. Sper ca nu pentru mine era paragraful ala.

Cat despre ex Ford corect

pill am gandit cam la fel 

Dar poate fata aia avea rate la banca, sau nu avea parinti pe care sa se poata baza, sau bani pusi de-oparte. Ca si daca esti singur ai nevoie de bani.

Eu am terminat fac in 2004 si am asteptat pana in nov 2005 sa ma angajez. Sub cuvant de onoare luam in fiecare luni  "Romania libera" si zilnic ziarul local pentru a gasi ceva. Si toate sperantele mele se naruiau odata cu intrebarea " Si unde ati mai lucrat pana acum? " . Am avut noroc cu al meu ca nu m-a lasat sa ma duc ospatarita pentru ca acolo ma angajasera fara prea multe intrabari .

Imi dau seama ca multa lume (chiar si din realitate, nu neaparat de forum) nu intelege de ce sunt eu dispusa sa-mi sacrific asa-zisul timp liber ca sa muncesc mai mult. O sa explic, in caz ca intereseaza pe cineva.
Am facut o data un calcul aproximativ a ceea ce am castigat intr-o luna muncind extra in unele dupa-mese si unele weekend-uri. Rezultatul? Aproape jumatate din ce-am facut, am facut in perioadele astea.
Si atunci am 2 alternative: am timp liber mai mult in care sa ma plimb prin oras, sa mi se scurga ochii prin vitrine dupa cutare pantofi pe care nu mi-i permit sau sa  ma uit in restaurante la oamenii care iau masa acolo si ma plang ca eu nu-mi permit si vad oferte turistice pe care nu mi le permit?

SAAAAUU, fac un efort (= niste sacrificii) pentru ca sa pot sa-mi permit acei pantofi, sa-mi permit o iesire la masa in oras odata pe saptamana sau macar o vacanta pe an, daca nu chiar 2 (una vara - una iarna).

Nu ma astept sa ma inteleaga cineva, mai ales persoanele care lucreaza pe salariu fix si stiu ca oricat s-ar zbate tot n-ar castiga mai mult. Asa, nici eu n-as fi motivata. Si nu mi-as sacrifica timpul liber si somnul pt niciun sef din lumea asta. Dar pentru mine, de ce nu?

Si inca o chestie: ca zicea cineva de vacante. Pai, eu pt un concediu in straintate as fi in stare sa mananc pita unsa o luna. (Exagerez pt a sublinia importanta). Pt asta muncesc in plus de multe ori. Ca strictul necesar l-as obtine lucrand 40 de ore pe saptamana. Dar marea mea dorinta in viata e sa vad lumea. Nu sa am pantofi Manolo, nici haine Versace, ci sa calatoresc. Si nici nu-mi trebuie sa stau la 5 stele, 3 sunt suficiente. Dar sa fie o vacanta. Sa merg, sa vad, sa cunosc. Asta ma relaxeaza si ma stimuleaza sa lucrez.

Dar noi, romanii, in general suntem o natie de oameni carora le place ostentatia. De ce sa dam banii pe o vacanta, cand ne putem lua Mertan sau BMW? Ca doar cu ala ne vad vecinii cand venim acasa si crapa de invidie ca ei n-au. Pe asta punem noi, ca popor, pret.

Ha deci nu sunt singura nebuna subscriu intru totul la ce a zis katrynn.

@ april sunset: da, exista si cazuri ca al tau in care oricat de mult ai vrea, nu se poate. Din pacate, sunt mult prea putine.

Hm ... sa raspund si eu la intrebarea cu vacanta: pai pot spune ca pentru o vacanta in Anglia nu am iesit o luna din casa ca sa nu cheltui, am mers cat mai putin cu masina, am fumat de la prieteni ... am baut numai apa de la chiuveta ca sa nu fiu nevoita sa imi cumpar apa/suc ... nu mi-am cumparat absolut nimic ... si am mai si muncit pe langa. Daca eram in oras si mi-era foame induram pana ajungeam acasa, chiar daca stateam in oras vreo 14 ore ...


Iar cand am ajuns acolo, desi aveam o suma frumusica pentru cheltui, am mancat cat mai putin, in general numai din supermarket si fara sa depasesc 5 lire/zi pe mancare doar ca sa reusesc sa vad tot ce aveam de vazut si sa imi iau ce voiam.

Ultima oara a fost editat de AyraBlack (2010-06-21 17:11:27)

cred ca majoritatea forumistilor si ayra nu inteleg acelasi lucru prin sacrificiu

Ultima oara a fost editat de Jeniffer (2010-06-21 17:19:34)

Jeniffer a scris:

cred ca majoritatea forumistilor si ayra nu inteleg acelasi lucru prin sacrificiu

Dar ce ai defini tu ca sacrificu?

Drept e ca nu mi-as vinde masina ca sa plec in vacanta dar e la fel de adevarat ca nici n-as schimba-o pe alta mai luxoasa, cand cu banii de rate pt aia mi-as permite vacante.

Eu, in exemplele pe care le-am dat, nu ma refeream ca ma "sacrific"  sa folosesc unele produse mai ieftine in detrimentul celor mai scumpe.
La mine sacrificiile sunt de alta natura: somnul si timpul liber.

Cred ca lucrurile enumerate de mine si de Ayra intra la categoria "de unde economisim / la ce renuntam", nu neaparat "ce sacrificii facem". E totusi o diferenta mare.

Ultima oara a fost editat de kathrynn (2010-06-21 17:29:05)

Nu, dar nu inteleg - eu prin orice sacrificiu inteleg ceva de care eu ma privez, lucru pe care il fac constant si de la o vreme nu il mai fac.

Ca in loc sa imi cumpar fond de ten Dior imi iau Vichy. Si in loc sa imi cumpar sandale YSL imi iau Enzo Bertini. Am exagerat ca naiba, dar ... asa e. Sau altfel zis, daca am 10 milioane in portofel pe care i-as cheltui, nu ii cheltui.

Ca in loc sa dorm 6 ore pe noapte, dorm 4. Este un sacrificiu. Imens. Pentru ca imi pun in joc sanatatea. La mine sacrificiu nu inseamna ca imi tai o mana si ma duc sa donez sange - ci pur si simplu inseamna ca ma privez de anumite chestii, de care altfel nu as face-o.

Am si eu un pitic pe creier si mi l-am exprimat mai sus: daca unii oameni au o situatie materiala mai buna decat altii sunt de blamat? Nu mi s-a parut niciodata normal sa ma oftic/enervez pe cineva ca sta mai bine ca mine si ca pentru ea "sacrificiu" inseamna sa nu se mai duca 2 zile la coafor.

Ultima oara a fost editat de AyraBlack (2010-06-21 17:34:54)