Avort-5

cine vrea sa inteleaga ce am de spus intelege oricare ar fi scrisul. atunci knd mi-ai spus sa scriu normal am scris. asa sunt invatata sa scriu de la mess. imi cer scuze ca nu ati inteles ce am vrut sa spun. m-as apuca sa editez ce am scris dar sunt sigura ca-i in zadar.

imi vine sa plang la ce tot scrieti aici,scrieti adevaruri dureroase si in adancul sufletului te ranesc pt ca trebuie sa iei o decizie importanta

smart lady a scris:

mio25 a scris:

smart lady a scris:

Nu ma bag in discutia " a face sa a nu face avort" ci am o anumita uimire : vi se pare mai uman sa omoram copii prin avort decat sa-i dam in adoptie?

scuza ca te contrazic smart lady dar ti se pare mai uman sa-l dau de langa mine?dupa cel porti in pantec 9 luni de zile ,dupa ce vorbesti cu el timp de 9 luni ,dupa atata timp de asteptare sa-l strangi la piept si sa-i vezi fata mai poti sa-l dai???
doamne nici nu vreau sa ma gandesc ca dupa atata timp de asteptare sa-l dau unei alte fam,sa-i zica unei alte femei "mama" si dupa cati va ani sa vina sa m-a intrebe "pe mine de ce nu m-ai pastrat langa tine"?de asta spun ca prefer avortul,ptr ca intr-o luna nu poti sa te atasezi atat de tare cat te atatsezi pe durata celor 9 luni de sarcina.eu nuna nu mi-as da copilul de langa mine ,de as stii ca as manca pamant.
scuzati-mi greselile.

ok , poate nu am eu notiunea cuvintelor !
Deci ce-am inteles eu: ca sa putem trai fara spaima ca uneori cineva ne va arata cu degetul pe strada ca l-am dat de langa noi si nu ne va bate obrazul pentru asta , preferam sa ucidem???     

Si deci : suport mai usor ca l-am ucis decat ca l-am dat?     

Pai ...

1. E posibil ca unele persoane sa se simta "rusinate" (pe acelasi principiu ca si daca fac sex si nu sunt maritata se va uita lumea ciudat la mine) pentru ca l-au dat.

2. Inca este in dezbatere la nivel mondial daca se numeste "ucidere" sau nu avortul. Unii oameni considera ca fatul este o persoana si atunci vorbim de ucidere, altii considera ca fatul devine o persoana abia in momentul in care este nascut si atunci nu se pune in discutie uciderea. Dar este o discutie care tine strict de etica.

3. Cum am zis mai sus, in Romania principiul de "avort" este pus sub semnul moralitatii si al religiei. Inclusiv ideea ca eu ii rapesc lui o sansa intra in moralitate. Probabil ca vor dura ani buni pana cand lumea va fi in stare sa ia o decizie lasand aceste domenii "primitive" in spate. Inexistenta unor decizii rationale este si motivul pentru care exista "parinti", pentru care unii copii ajung sa cerseasca, sa moara de foame, sa devina delincventi sau sa moara prin spitale din lipsa banilor care sa le ofere o gama de servicii medicale buna.

Dar vad ca exista ideea ca "unde mananca 3 guri poate manca si a 4a" si "un copil nu e atat de greu de intretinut", sau "iti da Dumnezeu". Totusi, vad ca prea putini isi pun problema ca nu vor avea cu ce sa-l creasca la modul de sa ii ofere un trai decent (iar prin decent eu nu inteleg ca ii dam ceva de mancare), nimeni nu isi pune problema ca, dat fiind ca nu exista bani suficienti cat sa cresti un copil cum trebuie, ce se va intampla in momentul in care se va imbolnavi (ca mai exista si cazuri).

Prea putina lume se gandeste la situatia in care in ziua de azi, daca nu iti termini tu facultatea cum trebuie (particularele sunt excluse), nu prea ai sanse sa te angajezi pe undeva - iar cu un copil nu prea poti face fata la nivelul care este intr-o facultate.

Am si un caz mai concret: o fata de 20 de ani a nascut in februarie un baietel foarte frumos. E casatorita, tot tacamul. Primul an la Drept, la stat. Ea face fata facultatii pentru simplul motiv ca nu ea creste copilul, ci parintii ei. Si au o situatie materiala foarte buna, nu s-ar pune problema vreodata de bani, iar ea oricum isi vede de facultate ca si pana atunci. L-a trecut pe lapte praf, ca sa nu se trezeasca din 4 in 4 ore sa ii dea de mancare, iar parintii il cresc. In asemenea cazuri, da.

Dar si ea a recunoscut ca daca nu ar fi avut bani si parinti disponibili, ar fi trebuit sa abandoneze facultatea. Si i-ar fi fost extrem de greu.


Prin alte tari ... in afara de fetele care raman ele insarcinate oarecum "inconstient" (nu iau AC, nu folosesc prezervativ, le doare undeva), o mare parte din ceilalti oameni incearca sa asigure un viitor copilului. Intr-adevar, sunt cu totul alte conditii: alte salarii, alte asigurari medicale, dupa ce termini o facultate din primele 16 ai 97% sanse sa te angajezi, e cu totul altceva. Dar sunt putini aceia care merg pe ideea "lasa ca vad eu cum ma descurc". Daca isi dau seama ca e posibil sa nu ii poata asigura acelui copil un viitor cum trebuie, aleg sa nu il faca.



Eu am ramas socata de ce inseamna mentalitatea arhaica la noi in tara cand acea fata de ... 10 ani parca? fusese violata de unchiul ei si ramasese insarcinata. Si rahatul de comisie de la noi nu voia sa ii dea acceptul pentru avort, desi este un caz clar de avort. SI urmaream reactia oamenilor care spuneau ca "e pacat; daca asa s-a intamplat, e voia lui Dumnezeu" sau "daca au cu ce sa-l creasca, sa-l tina". Acei oameni sunt dobitoci in sensul de dictionar, adica nu gandesc, ci se ghideaza dupa principii arhetipale. Daca esti dobitoc si nu iti pui problema de consecinte, de faptul ca acel copil este posibil sa iasa cu malformatii datorita rudeniei de sange, ca acea fata va ramane cu sechele, ce poti cere de la tara asta?

mio25 a scris:

smart lady a scris:

mio25 a scris:

scuza ca te contrazic smart lady dar ti se pare mai uman sa-l dau de langa mine?dupa cel porti in pantec 9 luni de zile ,dupa ce vorbesti cu el timp de 9 luni ,dupa atata timp de asteptare sa-l strangi la piept si sa-i vezi fata mai poti sa-l dai???
doamne nici nu vreau sa ma gandesc ca dupa atata timp de asteptare sa-l dau unei alte fam,sa-i zica unei alte femei "mama" si dupa cati va ani sa vina sa m-a intrebe "pe mine de ce nu m-ai pastrat langa tine"?de asta spun ca prefer avortul,ptr ca intr-o luna nu poti sa te atasezi atat de tare cat te atatsezi pe durata celor 9 luni de sarcina.eu nuna nu mi-as da copilul de langa mine ,de as stii ca as manca pamant.
scuzati-mi greselile.

ok , poate nu am eu notiunea cuvintelor !
Deci ce-am inteles eu: ca sa putem trai fara spaima ca uneori cineva ne va arata cu degetul pe strada ca l-am dat de langa noi si nu ne va bate obrazul pentru asta , preferam sa ucidem???     

Si deci : suport mai usor ca l-am ucis decat ca l-am dat?     

draga mea mie nu-mi este teama de lume ci de faptul ca daca l-as dat spre adoptie in nici 24 de ore l-as cere innapoi la asta ma refer.ptr ca nu as putea sta fara el nici macar o secunda .

si daca-l avortezi esti sigura ca nu-l mai poti cere inapoi peste 24 h... asta e diferenta, nu?

AyraBlack a scris:

smart lady a scris:

mio25 a scris:

scuza ca te contrazic smart lady dar ti se pare mai uman sa-l dau de langa mine?dupa cel porti in pantec 9 luni de zile ,dupa ce vorbesti cu el timp de 9 luni ,dupa atata timp de asteptare sa-l strangi la piept si sa-i vezi fata mai poti sa-l dai???
doamne nici nu vreau sa ma gandesc ca dupa atata timp de asteptare sa-l dau unei alte fam,sa-i zica unei alte femei "mama" si dupa cati va ani sa vina sa m-a intrebe "pe mine de ce nu m-ai pastrat langa tine"?de asta spun ca prefer avortul,ptr ca intr-o luna nu poti sa te atasezi atat de tare cat te atatsezi pe durata celor 9 luni de sarcina.eu nuna nu mi-as da copilul de langa mine ,de as stii ca as manca pamant.
scuzati-mi greselile.

ok , poate nu am eu notiunea cuvintelor !
Deci ce-am inteles eu: ca sa putem trai fara spaima ca uneori cineva ne va arata cu degetul pe strada ca l-am dat de langa noi si nu ne va bate obrazul pentru asta , preferam sa ucidem???     

Si deci : suport mai usor ca l-am ucis decat ca l-am dat?     

Pai ...

1. E posibil ca unele persoane sa se simta "rusinate" (pe acelasi principiu ca si daca fac sex si nu sunt maritata se va uita lumea ciudat la mine) pentru ca l-au dat.

2. Inca este in dezbatere la nivel mondial daca se numeste "ucidere" sau nu avortul. Unii oameni considera ca fatul este o persoana si atunci vorbim de ucidere, altii considera ca fatul devine o persoana abia in momentul in care este nascut si atunci nu se pune in discutie uciderea. Dar este o discutie care tine strict de etica.

3. Cum am zis mai sus, in Romania principiul de "avort" este pus sub semnul moralitatii si al religiei. Inclusiv ideea ca eu ii rapesc lui o sansa intra in moralitate. Probabil ca vor dura ani buni pana cand lumea va fi in stare sa ia o decizie lasand aceste domenii "primitive" in spate. Inexistenta unor decizii rationale este si motivul pentru care exista "parinti", pentru care unii copii ajung sa cerseasca, sa moara de foame, sa devina delincventi sau sa moara prin spitale din lipsa banilor care sa le ofere o gama de servicii medicale buna.

Dar vad ca exista ideea ca "unde mananca 3 guri poate manca si a 4a" si "un copil nu e atat de greu de intretinut", sau "iti da Dumnezeu". Totusi, vad ca prea putini isi pun problema ca nu vor avea cu ce sa-l creasca la modul de sa ii ofere un trai decent (iar prin decent eu nu inteleg ca ii dam ceva de mancare), nimeni nu isi pune problema ca, dat fiind ca nu exista bani suficienti cat sa cresti un copil cum trebuie, ce se va intampla in momentul in care se va imbolnavi (ca mai exista si cazuri).

Prea putina lume se gandeste la situatia in care in ziua de azi, daca nu iti termini tu facultatea cum trebuie (particularele sunt excluse), nu prea ai sanse sa te angajezi pe undeva - iar cu un copil nu prea poti face fata la nivelul care este intr-o facultate.

Am si un caz mai concret: o fata de 20 de ani a nascut in februarie un baietel foarte frumos. E casatorita, tot tacamul. Primul an la Drept, la stat. Ea face fata facultatii pentru simplul motiv ca nu ea creste copilul, ci parintii ei. Si au o situatie materiala foarte buna, nu s-ar pune problema vreodata de bani, iar ea oricum isi vede de facultate ca si pana atunci. L-a trecut pe lapte praf, ca sa nu se trezeasca din 4 in 4 ore sa ii dea de mancare, iar parintii il cresc. In asemenea cazuri, da.

Dar si ea a recunoscut ca daca nu ar fi avut bani si parinti disponibili, ar fi trebuit sa abandoneze facultatea. Si i-ar fi fost extrem de greu.


Prin alte tari ... in afara de fetele care raman ele insarcinate oarecum "inconstient" (nu iau AC, nu folosesc prezervativ, le doare undeva), o mare parte din ceilalti oameni incearca sa asigure un viitor copilului. Intr-adevar, sunt cu totul alte conditii: alte salarii, alte asigurari medicale, dupa ce termini o facultate din primele 16 ai 97% sanse sa te angajezi, e cu totul altceva. Dar sunt putini aceia care merg pe ideea "lasa ca vad eu cum ma descurc". Daca isi dau seama ca e posibil sa nu ii poata asigura acelui copil un viitor cum trebuie, aleg sa nu il faca.





Eu am ramas socata de ce inseamna mentalitatea arhaica la noi in tara cand acea fata de ... 10 ani parca? fusese violata de unchiul ei si ramasese insarcinata. Si rahatul de comisie de la noi nu voia sa ii dea acceptul pentru avort, desi este un caz clar de avort. SI urmaream reactia oamenilor care spuneau ca "e pacat; daca asa s-a intamplat, e voia lui Dumnezeu" sau "daca au cu ce sa-l creasca, sa-l tina". Acei oameni sunt dobitoci in sensul de dictionar, adica nu gandesc, ci se ghideaza dupa principii arhetipale. Daca esti dobitoc si nu iti pui problema de consecinte, de faptul ca acel copil este posibil sa iasa cu malformatii datorita rudeniei de sange, ca acea fata va ramane cu sechele, ce poti cere de la tara asta?

bv

Pe principiile enumerate de tine  nu voi face un copil niciodata. Pentru ca cel putin in urmatorii 5 ani nu imi voi permite nici macar o garsoniera, ci doar un apartament cu chirie. Si nici cele cateva mii de euro puse deoparte. Si din pacate ca mine sunt destule familii. Si nu iti imagina ca sunt vai de capul meu sau mai stiu eu cum. Am terminat o facultate amandoi, ne sustin si familiile, el are un job, etc. Dar prea putine persoane reusesc pana la o varsta ok cele pe care le-ai spus tu.

...si uite asa, bifand rand pe rand din lista de "prioritati" si "conditii", intr-o tara in care trebuie sa muncesti pe branci ca sa razbati undeva, asta in cazul in care refuzi sa stai cu mana intinsa la usa parintilor, am ajuns sa fac un copil numai la 36 de ani...
Sincer, este cel mai mare regret al meu si anume faptul ca am asteptat pana acum.

be_happy a scris:

Normal, si eu imi doresc sa ii ofer copilului meu tot ce e mai bun, si aici ma refer la educatie, acces la servicii medicale bune, camera lui, etc...Dar cred cu tarie ca un copil poate fi fericit si fara cele mai scumpe sau de firma haine sau fara cele mai scumpe jucarii...

Da, nimeni nu isi doreste sa isi creasca copilul in chirie, de altfel, eu cred ca atat astept, sa imi permit un apartament cu macar doua camere fie el si prin credit. Dar ca unul dintre parinti poate ramane fara job asta se poate intampla oricand si peste 10-15 ani...

Si ma intreb , oare daca un copil ar putea avea capacitatea de a alege, ce ar prefera? Sa fie ucis, sau o viata decenta dar sa stie ca e iubit?

Si sa nu ma intelegeti gresit: nici eu nu stiu ce as face in situatia in care nici unul dintre noi nu am avea job si nu ne-am permite nici chiria ( desi probabil stiu ca m-as proteja cu exagerata atentie) pentru ca sunt constienta ca un copil nu creste doar cu iubire.... Ma refeream doar la situatia in care avem un job relativ ok si ne permitem un trai decent.

deacord cu tine

Dreamgirl a scris:

este foarte interesanta discutia voastra.ce vreau eu sa spun este ca fiecare are motivele sale pentru a face avort.nu e cum spune be_happy.asha spuneam si eu.indiferent de ce s-ar intampla nu as face avort.asta spui cand inca nu ai ajuns in situatia respectiva.cand ramai gravida desi tu nu ti-ai fi dorit acest lucru incepi sa te gandesti la mai multe.spre exemplu,eu nu am stiut ca sunt gravida,si ghinionul a fost sa ma imbolnavesc.proasta functionare a spitalelor din Romania m-a facut sa ma plimb de la un spital la altul fara sa se stie ce am,spitale in care am facut cate doua trei raze.in final,dupa ce m-am vindecat si cand am aflat ca sunt si insarcinata in doua luni si am fost in particular la controale am aflat ca din cauza razelor repetate copilul meu va supravietui maxim pana la 5 luni si este indicat sa fac avort.ce trebuia eu sa aleg atunci?sa aleg sa-l tin pt ca e pacat si sa raman traumatizata pe viata de moartea copilului care deja ar fi fost mare sau daca totusi traia sa aiba malformatii si sa se chinuie?asha un copil ar gi avut nevoie de multe ingrijiri si daca eu as fi patit ceva,cine ar fi avut grija de el?imi pare rau de circumstantele care au fost si nu am stiut ca sunt gravida,dar nu-mi pare rau ca am decis sa fac avort.am fapta pe constiinta dar in asemenea conditii nu as fi putut face altceva.

n-are legatura cu ce-a sups happy , la tine nu se pune pt ca din motive medicale n-ai putut tine sarcina ..e alta treaba