Sotia nu mai are chef-4

Si eu sunt de aceeasi parere: daca lucrurile nu merg, mai bine divort. Eu as fi preferat ca ai mei sa divorteze de ani de zile, decat sa le aud certurile si injuraturile non stop. Si stii asupra cui se revarsa nervii si frustrarile? Asupra copiilor. Eu ma consider relativ normala, dar altii pasesc in viata cu teama de relatii, de esec, pt ca vad modelul parintilor.

www20 a scris:

eu mi-am pus intrebarea...de ce tata face casa cu o femeie si copiii Ei   si nu cu mama si copilul LOR ??? ..si- mi pun intrebarea si acum dar fara sa astept raspuns..nu sunt adepta divortului dar daca chiar altfel nu se poate.. cred ca nu-i corect sa se casatoreasca cu altcineva..

Nu am inteles clar? Dar esti de parere ca partile sa nu se mai recasatoreasca dupa divort? Sau doar tatal?

www20, nu e vorba de maritat, e vorba de faptul ca singuratatea e grea. Copii or sa termmine si ei scoala, or sa se angajeze, or sa aiba familiile lor si o sa ramai singur, doar tu si singuratatea si o sa vezi ca e greu. nimenialtu vroiam sa-ti mai spun un lucru, atunci cand in familie micile certuri, nu conteaza motivul pt care sunt, se transforma in probleme e mai greu sa incerci sa cauti o solutie sa treci peste. Cu trecerea timpului o sa-i gaseti persoanei in cauza numai defecte si asa o sa se ajunga la o viata plina de scandaluri. Acum nah... fiecare face ce crede ca e mai bine

sleeping_beauty a scris:

nimenialtu a scris:

Cred ca unii nu inteleg ce responsabilitati isi asuma cand fac copii (ca daca la casatorie poti sa dai undo, cand nasti un plod nu prea mai poti)

din pacate sunt multi care nu ar trebui sa se inmulteasca si totusi o fac...fara sa se gandeasca macar o secunda ce implica aducerea pe lume a unei fiinte

     


eu nu sunt de acord....pana la urma nu copiii sunt telul suprem in viata (cel putin pentru unii, penttru mine) daca am divortat si am copii nu inseamna ca mi-am pus viata-n bat, adio lume, acum sunt casnica.
poate ai avut ghinion o data, dar nu inseamna ca nu ai voie sa reincerci, sa te indragostesti din nou, sa iti incerci fericirea. sa te plafonesi cu ideea ca ai copii nu mi se pare corect in primul rand fata de tine

vorba lui kae, copiii pleaca,isi fac viata lor si tu ramai singura.

nici eu nu sunt de acord cu abandonarea propriei persoane de dragul copilului, copilul are nevoie de o mama echilibrata dpdv emotional nu de una frustrata ( si orice ati zice absenta vietii sexuale determina niste dezechilibre....nu cred ca vreo femeie pe lumea asta isi doreste singuratatea)

La mama se vede diferenta in anii cand a stat singura, si decand e cu cel de acum. E schimbata in bine, e fericita si asta se vede.

LE: Ww, strainul ala il integrezi usor cu copiii. Crede-ma in 6 ani, cel cu care e mama s-a ocupat de mii de ori mai mult de noi ca tata. Nu il consider tatal meu, si nici nu il voi considera. El va fi mereu o persoana pe care pot conta si o persoana minunata care se ocupa de noi si de mama.

Ultima oara a fost editat de QueenOfRoses (2011-04-23 13:42:23)

nimeni....cand o sa ajungi  intr-o casatorie si vei vedea ca oricat ai incerca,nu merge si pace...nu stiu daca ai mai vorbi asa,cu tot egoismul tau.
nu sunteti trecuti prin viata si ar trebui sa fiti mai maleabili,pentru ca nu se stie niciodata ce iti rezerva tie viata...
1-mama mea traieste si acum impreuna cu tata,dupa 35 de ani de casnicie...si sincera sa fiu,as fi preferat sa nu fie asa...toata viata a trait cu frica si in violenta verbala si fizica.
acum este bolnava,are atacuri de panica si este anxioasa,are mari probleme,traieste cu tratamente.
as fi preferat sa nu stea cu el pentru noi copii si i-am spus asta,insa i-a fost frica.

2-eu am ales sa divortez,cu un copil..oricat am incercat sa imi tin sotul alaturi de mine.
nu s-a putut,a ales sa lase o alta femeie gravida,in timpul casniciei noastre si sa imi spuna ca nu este musulman ca sa aiba doua neveste.
un asemenea om nu-mi trebuia pentru copilul meu si i-am zis adio.
3-prietena mea cea mai buna,a divortat dupa 14 ani de sotul ei.are un copil de 12 ani.
l-a iubit pe omul acela foarte mult si de dragul lui si al copilului ,sa aiba un tata,a acceptat toate mojiciile..ca sa fie bine la copil.
insa cand a jignit-o f f mult si i-a zis sa stea cu el si sa accepte aceasta situatie,in care el sa faca ce vrea ,iar ea sa fie doar sluga...a zis nu.

asa ca nimeni_altul...inainte sa spui ca pentru copil,ai incerca orice...mai intai traieste asa ceva...ca sa vezi ca uneori nu merge sa faci compromisuri fara sa o patesti rau apoi....

wild_wind a scris:

nimeni....cand o sa ajungi  intr-o casatorie si vei vedea ca oricat ai incerca,nu merge si pace...nu stiu daca ai mai vorbi asa,cu tot egoismul tau.
nu sunteti trecuti prin viata si ar trebui sa fiti mai maleabili,pentru ca nu se stie niciodata ce iti rezerva tie viata...
1-mama mea traieste si acum impreuna cu tata,dupa 35 de ani de casnicie...si sincera sa fiu,as fi preferat sa nu fie asa...toata viata a trait cu frica si in violenta verbala si fizica.
acum este bolnava,are atacuri de panica si este anxioasa,are mari probleme,traieste cu tratamente.
as fi preferat sa nu stea cu el pentru noi copii si i-am spus asta,insa i-a fost frica.

2-eu am ales sa divortez,cu un copil..oricat am incercat sa imi tin sotul alaturi de mine.
nu s-a putut,a ales sa lase o alta femeie gravida,in timpul casniciei noastre si sa imi spuna ca nu este musulman ca sa aiba doua neveste.
un asemenea om nu-mi trebuia pentru copilul meu si i-am zis adio.
3-prietena mea cea mai buna,a divortat dupa 14 ani de sotul ei.are un copil de 12 ani.
l-a iubit pe omul acela foarte mult si de dragul lui si al copilului ,sa aiba un tata,a acceptat toate mojiciile..ca sa fie bine la copil.
insa cand a jignit-o f f mult si i-a zis sa stea cu el si sa accepte aceasta situatie,in care el sa faca ce vrea ,iar ea sa fie doar sluga...a zis nu.

asa ca nimeni_altul...inainte sa spui ca pentru copil,ai incerca orice...mai intai traieste asa ceva...ca sa vezi ca uneori nu merge sa faci compromisuri fara sa o patesti rau apoi....

Nu am zis ca in orice situatie trebuie sa stai, si ca orice ar fii induri oricat. Stiu bine ca fiecare are limitele sale. Si nu am zis ca nu sunt barbati cretini care isi abandoneaza copiii (chiar daca ei considera ca o pensie alimentara le e deajuns) pentru alta. Sincer nu inteleg cu ce e mai breaza cealata ca i-a fatat un plod, dpdv al naturii cam toate femeile (pana-n anumite varste) capabile de asta.
Eu ma gandesc (sau ma rog, eu asa planuiesc) ca nu te castaoresti cu primul bula care-ti face himenul praf si sera de fluturi in stomac. Stai si traiesti cu el. Convietuiesti mai multi ani cu el. Si abia apoi faci un copil (personal nu dau 2 bani pe casatorie din moement ce se poate divorta la fel de usor). Daca in toti acei ani nu ai reusit sa afli cu cine ai de a face si nu ai reusit sa legi niste punti. Sa aveti o baza sufleteasca care sa va permita sa comunicati, sa stiti ce e important pt fiecare si cand e cazul sa cedezi. Acelasi lucru e valabil si pentru barbati, doar pentru ca aia e buna-n pat si mai stie sa si gateasca nu e motiv deajuns sa o iei de nevasta.

Cat despre faptul ca ar trbeui sa traiesc ceva. Deja traiesc. Deja am o relatie de cativa ani si lucrez la ea. Nu ma jenez sa-i spun partenerei al ce sa se astepte. Fie ca asta inseamna ca intentionez sa am harem acasa (si eventual si copii cu toate alea), fie ca presupune ca nu o sa prestez sexual daca nu am chef si ca in cel mai rau caz o sa prestez regulat de nevoie (frecventa fiind stabilita ulterior), fie de obiceiurile pe care am sa le am (care or fii alea, ca sunt masturbare, betie, limbaj licentios la adresa ei (cu sau fara pers de fata), acte de violenta daca sunt scos in halul ala din sarite si mai bagati voi ce orori puteti sa ganditi ca poate avea o relatie). Macar in 10 ani o sa stie ce fel de drac sunt si cum poate sa evite anumite chestii, sau la ce sa se astepte si apoi sa calculeze de pe acum daca merit sau nu sa o am si daca ea considera ca merita sa stea cu mine si sa rabde piticii de pe creierul meu pentru ceea ce-i ofer. Nu incerc prin nimic sa-i fac viata mai usoara in ceea ce priveste persoana mea. Vreau sa stiu ca e capabila sa infrunte aceste dificultati pe perioade lungi si sa invete sa comunice cu mine. Merg pe deviza ca conflictele de acum vor fii fundatia fericirii de mai tarziu, si ca nu strica sa fie o fundatie sanatoasa ca sa putem construi ca 2 tembeli care detin fabrica de LEGO.

PS: Defectele enumerate nu-mi reprezinta caracterul si sunt doar exemple.

Sper sa fie relativ clar ce am vrut sa spun.

LE: Si in caz ca nu e. Ideea ar fii ca atunci cand ai copii nu mai ai aceleasi libertati ca inainte si anumite chestii devin mofturi. Asa cum exista repercusiuni pt orice faci asa exista si pentru facutul copiiilor. Schimbi prioritatile si cam treci in planul 2. Sau ma rog... Asta e mentalitatea mea, nu va oblig sa o imbratisati sau sa o aplaudati. It's just my 2 cents.

Ultima oara a fost editat de nimenialtu (2011-04-23 16:29:19)

Ai mare dreptate cu facutul copiilor Dar mai sunt si cazurile cele mai stupide, precum copiii facuti pt a salva o relatie, sau cei facuti ca sa umple golul lasat de "soti", cum am fost eu. Si ei au cel mai mult de suferit.

Ultima oara a fost editat de yoyolina (2011-04-23 21:00:49)