Relatii and stuff-3

coraline a scris:

si daca te cunosc acum si ies scantei? ei pot sa te placa sau nu indiferent de situatie.
totusi nu inteleg de ce este atat de important pentru tine sa ii cunosti parintii, nu vad cum acest aspect poate defini o seriozitate a relatiei sau nu. asa cum nu inteleg de ce familiile trebuie sa se cunoasca intre ele. eu am avut relatie de 8 ani si parintii nostri nu s-au intalnit nici macar o data, in fiecare an am facut sarbatorile fiecare cu familia lui. si n-am considerat acest lucru ca o problema majora, ba chiar amf ost fericita ca nu se intalneau, nu ma interesa aceasta legatura intre ei.

parerea mea este ca intr-adevar cauti probleme unde nu sunt, spui ca totul este o cu relatia voastra, ca merge foarte bine si atunci de ce alegi sa crezi ca nu esti the one doar pentru ca refuza sa iti prezinte parintii lui? cu ce pot ei schimba cursul relatiei voastre? va poate apropia mai mult, poate aduce seninatate si fericire intre voi sau poate chiar consolidarea relatiei? nu cred...

am si eu pasaricile mele....
pt ca cu toti/toate cu care am vb dp asta,grupul meu de amici/prietene sustin ca nu este un lucru normal...si normal ca am devenit si eu frustrata...nu sh cat s-ar schimba relatia dc i as cunoaste dar as fi fericita sa spuna si el la telefon macar o data sunt cu iubita mea nu sunt cu x/sau sunt in nu sh ce loc si el sa fie la mine,,,nu mi se pare normal pt un om de 25 de ani

kathrynn a scris:

1. nu e vorba ca unul e mai presus si unul mai prejos. cel putin nu in situatia asta cu parintii.

2. bine a zis moska, tot zici de relatia serioasa in sus si-n jos, dar ma intreb ce intelegi tu prin relatie serioasa. sau ce intelege el.
faptul ca face referire la un viitor oarecare in care o sa fiti casatoriti si o sa aveti copii si casa cu gradulet si caine, nu inseamna neaparat ca are planuri serioase de viitor, ci poate ca le spune pt ca multi baieti cred ca asta vor fetele sa auda: maritis si copii. Am auzit destule cupluri care ziceau "cand o sa ne casatorim ... nu stiu ce va fi" sau "cand o sa fii sotia mea ... bla bla" si de fapt s-au despartit pt ca erau doar vorbe spuse ca sa fie spuse.
Dupa mine o relatie e serioasa cand:
- ori cei 2 se muta impreuna si incep sa capete aspect de familie
- ori cand el o cerere in casatorie, pe bune, cu inel si tot tacamul si se stabileste si o data a nuntii si mai stiu eu ce.
- ori ambele variante.
Dar seriozitatea relatiei nu o vad legata de numarul de ani de cand sunteti impreuna, nici de cati membrii ai familiei celuilalt ai cunoscut pana acum.

Nu vreau sa te supar sau sa te demoralizez, doar ca mi se pare din ce povestesti ca te cramponezi prea mult pe "seriozitate" si "normalitate". Iar normalitatea e foooooooarte relativa.

foarte adevarat!! eu dupa 8 ani uite ca nu mai sunt cu el. si am stat cu el mai mult decat prima casnicie a maicamii. relatie deloc serioasa daca ma intrebi acum.

eu zic sa vezi partea buna a relatiei, sunteti impreuna, sunteti ok, va intelegeti bine, de ce sa renunti la toate astea? nu mai incerca sa vezi viata intr-o singura nuanta, sunt mii si mii de nuante si nimeni nu it poate spune "da domne, asa e corect sa faci" pentru ca fiecare stie ce este mai bine pentru el. daca voua va este bine, de ce sa va cramponati intr-o prostie?
uite, eu de exemplu nu dau doi bani pe relatia cu "socrii" din partea mea nici sa nu ii cunosc vreodata, imi ajunge fiul lor. asta ca sa vezi ca orizonturile sunt ma largi decat grupul tau

coraline a scris:

kathrynn a scris:

1. nu e vorba ca unul e mai presus si unul mai prejos. cel putin nu in situatia asta cu parintii.

2. bine a zis moska, tot zici de relatia serioasa in sus si-n jos, dar ma intreb ce intelegi tu prin relatie serioasa. sau ce intelege el.
faptul ca face referire la un viitor oarecare in care o sa fiti casatoriti si o sa aveti copii si casa cu gradulet si caine, nu inseamna neaparat ca are planuri serioase de viitor, ci poate ca le spune pt ca multi baieti cred ca asta vor fetele sa auda: maritis si copii. Am auzit destule cupluri care ziceau "cand o sa ne casatorim ... nu stiu ce va fi" sau "cand o sa fii sotia mea ... bla bla" si de fapt s-au despartit pt ca erau doar vorbe spuse ca sa fie spuse.
Dupa mine o relatie e serioasa cand:
- ori cei 2 se muta impreuna si incep sa capete aspect de familie
- ori cand el o cerere in casatorie, pe bune, cu inel si tot tacamul si se stabileste si o data a nuntii si mai stiu eu ce.
- ori ambele variante.
Dar seriozitatea relatiei nu o vad legata de numarul de ani de cand sunteti impreuna, nici de cati membrii ai familiei celuilalt ai cunoscut pana acum.

Nu vreau sa te supar sau sa te demoralizez, doar ca mi se pare din ce povestesti ca te cramponezi prea mult pe "seriozitate" si "normalitate". Iar normalitatea e foooooooarte relativa.

foarte adevarat!! eu dupa 8 ani uite ca nu mai sunt cu el. si am stat cu el mai mult decat prima casnicie a maicamii. relatie deloc serioasa daca ma intrebi acum.

eu zic sa vezi partea buna a relatiei, sunteti impreuna, sunteti ok, va intelegeti bine, de ce sa renunti la toate astea? nu mai incerca sa vezi viata intr-o singura nuanta, sunt mii si mii de nuante si nimeni nu it poate spune "da domne, asa e corect sa faci" pentru ca fiecare stie ce este mai bine pentru el. daca voua va este bine, de ce sa va cramponati intr-o prostie?
uite, eu de exemplu nu dau doi bani pe relatia cu "socrii" din partea mea nici sa nu ii cunosc vreodata, imi ajunge fiul lor. asta ca sa vezi ca orizonturile sunt ma largi decat grupul tau

Asa eram pe vremuri si eu,insa na,,acum dupa o anumita varsta mai toti se pun la casele.lor si normal ca vin sin intrebarile prietenilor gen"cum nu ii cunosti pe ai lui"
sau"cum te duci la el acasa cand ei sunt plecati".Normal ca nu ma simt ok cand sunt bombardata cu atatea intrebari,si incep si eu sa devin maniaca...
stiu ca pana la urma si dc i as cunoaste la urma urmei nu traiesti cu socrii ci cu el/ea...

eva_an a scris:

sau"cum te duci la el acasa cand ei sunt plecati"...

ca facem sex zgomotos si nu putem cand sunt parintii acasa. 

asa le-as spune curiosilor.
a doua oara nu cred ca te mai intreaba.

Eva, o sa iti raspund din punctul meu de vedere. Tine cont ca eu spun omului verde in fata ce ma deranjeaza si ce astept de la viitor.

Nu as accepta niciodata sa nu ii cunosc parintii timp de 2 ani. Punct, nici o scuza din partea lui nu ar fi acceptabila, decat daca ar fi morti. De ce? Pentru ca mie mi se pare importanta o relatie cu familia lui. E bine sa stii de unde vine omul ca sa il intelegi mai bine.

Eu de ex m-am mutat repede cu prietenul, dar i-am si spus dupa o perioada ca eu nu vreau sa stam impreuna ani de zile fara sa fim casatoriti. Verde in fata, asta vreau de la o relatie, daca el poate sa imi ofere bine, daca nu, nu e relatia pe care o vreau.

SI stiu ca o sa spuneti ca si ce vrea celalalt conteaza, dar mie mi se pare important ca in lucrurile mari (cand te muti impreuna, o relatie cu familia celuilalt, casatorie, copii, planuri de cariera) doua persoane sa vrea aceleasi lucruri.

Eu zic asa, daca pentru tine e important sa ii cunosti familia, nu numai de curiozitate, ci pentru ca asa ti se pare TIE normal, da-i un ultimatum. Daca TU nu vrei ca prima data sa iti vezi mama soacra la nunta sau cand iese copilul si il prezinti bunicii, atunci spune-i. Nu-i convine gaseste oeprsoana care are aceleasi dorinte ca si tine.

Evident ca argumentele fetelor sunt valide. Pentru unii nu sunt importanti parintii partenerului, dar daca pentru TINE sunt atunci ai puterea sa admiti asta si sa actionezi cum se cuvine.
PS: Daca el s-a despartit de tine doar ca sa nu iti prezinte parintii lui, si daca la 25 de ani o minte pe mamica lui legat de locul unde e mi se pare dubios.

Eu nu l-as mai primi la mine acasa Ne vedem in oras, afara, in parc, in bar oriunde, dar nu mai la mine acasa
Pe mine nu m-ar deranja atat de tare faptul in sine ci mai degraba motivele pentru care nu vrea sub nicio forma sa te duca acasa si isi mai si minte mama cand il intreaba unde e Nicio familie nu e perfecta, peste tot exista neintelegeri si tensiuni dar 15 minute cred ca te-ar fi putut primi la el acasa Ceva e dubios in povestea asta...

Toriana a scris:

Si mie mi se pare dubios ca nu le spune parintilor cand e cu tine. Oare ei stiu ca baiatul lor are prietena de doi ani?

el mi a zis k stiu
iar eu mereu ma intreb ce mama e aia (mai ales ca stiu cum sunt mamele de baieti)care nu vrea sa cunoasca fata cu care sta baiatul ei mai tot timpul...stiu ca multe se bat cap in cap.el imi zice ca nu se intelege cu ea (mama lui)dar mereu il suna sa ii zica ca ce mancare sa ii mai gateasca ma depaseste situatia...

Eu zic ca ceva e putrd in danemarca.

Heim, nu stiu daca ai observat ca ea a spus ca el o minte pe mama lui cand e cu ea, si spune ca e in alta parte. Mi se pare mai mult decat dubios la 25 de ani ditamai omu sa minta pe mamica ca nu e la prietena. Mai ales o mama cu care se presupune ca nu se intelege (atunci de ce il suna?)

Monica, daca e asa revenim la ipoteza ca el ar avea o nevasta acasa, pe care eva a infirmat-o parca... asta chiar trebuie verificat, fiindca au fost destule cazuri

dar pur si simplu intr-o simpla relatie mie nu mi se pare neaparat necesar sa stam claie peste gramada cu parintii, ba chiar mi se pare incomod uneori si ca trebuie sa-mi petrec sarbatorile cu parintii, de exemplu, fiindca asa s-au obisnuit, cand poate as vrea sa stau acasa si sa dorm