Relatii and stuff

pai daca stii deja ce o sa spunem..
eu i-as explica frumos, si i-as spune ca asa naspa, aiurea si cum mai sunt parintii lui, EU VREAU sa ii cunosc.

explica-i ce ne-ai spus noua ca pentru tine ca relatia sa mearga e necesar sa ii cunosti. atat. nu sa stai pe capul lor toata ziua si sincer, daca nu pricepe sau tot refuza, eu zic ca se joaca de-a relatia, din pacate. spune-i ca nu o sa-i judeci.

Ultima oara a fost editat de frankie (2012-01-10 20:41:53)

parerea mea e ca daca ai ajuns la concluzia ca nu ai cu cine sa vorbesti, poti sa alegi sa pleci din relatia asta cu aspectul asta important nerezolvat, daca decizi ca este atat de important, sau poti sa alegi sa accepti ca nu ii vei cunoaste parintii, poate nici nu este asa de important pentru tine, dar tot mi se pare problematic ca va certati pe tema asta, in loc sa aiba o conversatie normala cu tine pentru ca tu ai cerut-o. mai aveti probleme de comunicare si pe alte teme? vezi poate ii mai gasesti subiecte super-sensibile ca acesta, si sa nu te trezesti peste ani si ani ca nu ai cu cine sa vorbesti pe ce capitole nu vrea el...

aaa, nu stiu daca ma intrebi pe mine daca as avea un baiat, sau ai inteles ca eu sunt mamica pentru ca nu sunt, am 23 de ani abia impliniti dar normal ca daca as fii mama as vrea sa o cunosc, si as vrea sa ma placa si sa se simta fata ca la ea acasa la el/ noi. cred ca o sa fiu cea mai buna mama de baiat mai daca totul e ok si doar aici va blocati, cred ca se poate sa aiba el un stress maxim pe tema asta, si sa fie mai mult decat cum sunt sau nu sunt parintii. ii este teama ca poate nu te accepta, eu stiu... sau problemele lui cu parintii, nu vrea sa intri si tu acolo, sau ii detesta asa de mult (ma rog, pe tatal lui). ti-am spus poti sa accepti ca nu se poate sau nu acum cel putin (nu vreau totusi sa speri degeaba). dar eu as face o ultima incercare sa vorbesc. atat. sa-i explic ca nu tin sa-i cunosc, am inteles ca nu vrea, dar sa inteleg si eu exact ce-i asa de stresat. cred ca trebuie sa puteti sa discutati fara sa va certati si sa hotarati impreuna, nu sa stabileasca el singur ceva si tu sa accepti ca un catelus. plus ca mie mi-ar fii rusine sa vin 'pe ascuns' la el, cand nu sunt ai lui acasa... mereu.

Ultima oara a fost editat de frankie (2012-01-10 21:14:59)

frankie a scris:

aaa, nu stiu daca ma intrebi pe mine daca as avea un baiat, sau ai inteles ca eu sunt mamica pentru ca nu sunt, am 23 de ani abia impliniti dar normal ca daca as fii mama as vrea sa o cunosc, si as vrea sa ma placa si sa se simta fata ca la ea acasa la el/ noi. cred ca o sa fiu cea mai buna mama de baiat mai daca totul e ok si doar aici va blocati, cred ca se poate sa aiba el un stress maxim pe tema asta, si sa fie mai mult decat cum sunt sau nu sunt parintii. ii este teama ca poate nu te accepta, eu stiu... sau problemele lui cu parintii, nu vrea sa intri si tu acolo, sau ii detesta asa de mult (ma rog, pe tatal lui). ti-am spus poti sa accepti ca nu se poate sau nu acum cel putin (nu vreau totusi sa speri degeaba). dar eu as face o ultima incercare sa vorbesc. atat. sa-i explic ca nu tin sa-i cunosc, am inteles ca nu vrea, dar sa inteleg si eu exact ce-i asa de stresat. cred ca trebuie sa puteti sa discutati fara sa va certati si sa hotarati impreuna, nu sa stabileasca el singur ceva si tu sa accepti ca un catelus. plus ca mie mi-ar fii rusine sa vin 'pe ascuns' la el, cand nu sunt ai lui acasa... mereu.

iti dai seama,ca nici eu nu ma simt confortabil sa vin asa la el...dar ce sa fac totusi avem doi ani si.... sincer nu sj ce ce nu m-ar accepta nici nu mi a dat sansa sa ii cunosc,sa imi spuna macar"eu nu vreau sa o mai vad pe fata asta"nu stiu dc cer prea mult....si pur si simplu lucrul asta nu imi da pace.ca doar nu e insurat sau alte lucruri
de vb,o sa vb si asa nu mai am nimic de pierdut

Ultima oara a fost editat de eva_an (2012-01-10 21:37:58)

noi la inceput eram intr-o relatie la distanta si tot el venea la mine si eu il intrebam cand pot sa ma duc la el. doar ca eu nu eram neaparat curioasa de ai lui, ci doar asa per ansamblu ca sa vad cum e la el acasa. si ulterior am aflat ca nu se simtea in largul lui sa ma duc la el pt ca nu avea o situatia materiala asa buna fata de ai mei si s-a gandit ca nu o sa-mi placa (ceea ce nu-i adevarat, ca nu sunt genul sa faca mofturi de astea).
i-am cunoscut pe ai lui intamplator, dar iti spun ca niciodata nu m-am stresat prea tare de aspectul asta. stiam ca odata s-odata tot o sa-i cunosc.
in general, nu sunt adepta petrecutului de timp in cuplu cu parintii celuilalt decat in cantitati foarte reduse. fiecare cu ale lui.

eu zic sa nu te mai stresezi, o sa-i cunosti cand va fi cazul, dar clar nu mi se pare motiv de despartire. certuri ocazionale, da (te inteleg ca vrei sa-i cunosti), dar despartire nici vorba. si daca ii cunosti doar la o eventuala nunta (a voastra), tot nu o sa fie mare paguba. voi sa fiti fericiti!

kathrynn a scris:

noi la inceput eram intr-o relatie la distanta si tot el venea la mine si eu il intrebam cand pot sa ma duc la el. doar ca eu nu eram neaparat curioasa de ai lui, ci doar asa per ansamblu ca sa vad cum e la el acasa. si ulterior am aflat ca nu se simtea in largul lui sa ma duc la el pt ca nu avea o situatia materiala asa buna fata de ai mei si s-a gandit ca nu o sa-mi placa (ceea ce nu-i adevarat, ca nu sunt genul sa faca mofturi de astea).
i-am cunoscut pe ai lui intamplator, dar iti spun ca niciodata nu m-am stresat prea tare de aspectul asta. stiam ca odata s-odata tot o sa-i cunosc.
in general, nu sunt adepta petrecutului de timp in cuplu cu parintii celuilalt decat in cantitati foarte reduse. fiecare cu ale lui.

eu zic sa nu te mai stresezi, o sa-i cunosti cand va fi cazul, dar clar nu mi se pare motiv de despartire. certuri ocazionale, da (te inteleg ca vrei sa-i cunosti), dar despartire nici vorba. si daca ii cunosti doar la o eventuala nunta (a voastra), tot nu o sa fie mare paguba. voi sa fiti fericiti!

E ok cum gandesti tu.insa toti prieteni mei isi pun semne de intrebare la fel ca si mine,Nici eu nu vreau sa imi petrec timpul cu ai lui.ci pur si simplu sa ii cunosc si sa stiu ca usa casei lui poate fi deschisa la orice ora pt mine,asa cum reciproca este valabila in cazul meu.Cand nu vrei o relatie serioasa.sau cand e vb de o aventura sau na  unul din membri unui cuplu sta singur e altceva si poate nici atunci...pur si simplu nu ma simt confortabila cu ideea asta

De ce tii cu dintii de obsesia asta de a-i cunoaste parintii? Fara raspunsuri de genu': asa fac toate cuplurile ( ai si zis cu regret in suflet ca mai toti si-au petrecut Sarbatorile acasa, la parintii lor) , asa trebuie intr-o relatie, asa nu stiu ce. Gandindu-te bine, bine, poti sa spui ca vrei sa-i cunosti cu atata ardoare, c-altfel relatia ta e incompleta?

Io zic sa traiesti prezentu' cu actualul. Daca o sa ajungeti sa aveti, in spate, un numar semnificativ de ani petrecuti impreuna, atunci cu siguranta se va ivi momentul cand nu numai ca ii vei cunoaste, ci, probabil, te vei si satura de ei.

kathrynn a scris:

da stii macar teoretic unde locuieste? adica ai adresa?
s-ar supara tare daca ai aparea intr-o zi la el acasa?

da stiu
asa am fost la el acasa cand ai lui erau la  tara ...ma rog de mai multe ori..
da asta imi zic si prieteni sa ma prezint la el la usa insa nu sunt genul asta de persoana nu vreau sa ma injosesc atat de mult pt un lucru care ar trebui sa vina de la sine