Intrebari si raspunsuri pentru viitoarele mamici - 20-138

Any multam, e taman buna

deno neata

burtici am fugit ca am treaba , sa fiti cuminti

laura

time sa iti fie de bine
as papa si eu o pizza

fete hai sa lasam naibi munca sa stam la capuccino

Ultima oara a fost editat de alesandra (2012-04-05 13:13:45)

sunt aici, am lasat totul si am fugit
deci numai noi 3 bem capuccino?
time pizza aia a fost buna?
eu l-am sunat acuma pe iubi sa-i zic ca mi-e pofta de o broscuta   a zis ca imi cumpara


LE: ati fugit cu capuccino?

Ultima oara a fost editat de mucoasa (2012-04-05 14:08:27)

ales acuma cand pot sa mai stau si eu un pic pe forum s voi ati disparut
cred ca time a fugit cu pizza cu tot

Sunt aiciiii

Au auzit dimineata un banc fain la radio:

Cica povestesc 2 barbati:

- Bai tu ai poze cu nevasta-ta dezbracata ?

- Nu

- Vrei ?

Ultima oara a fost editat de timean86 (2012-04-05 14:17:35)

Numai o felie Ca nu era a mea

time trebuia sa te infigi in ea ca doar esti cu burta
iulia ce mai faci?

denorah00 a scris:

kata, daaaaaaaaaa, exact ala e je porte mon bebe deci avea dreptate fata, ca nu stiam pe care sa va cred ce-mi place de tine, oare exista vreun secret de-al wrap-ului sa nu-l sti tu ?

ms, da' is... destule

referitor la "scapatul de copil" se referea la faptul ca il inveti in brate si mamos si va deveni un copil care cere in brate mereu. adevarul este ca si eu imi doresc un copil care sa fie foarte independent, urasc copiii care se ascund printre picioarele parintilor cand vine vreun strain in casa, sau se tot madaresc si se alinta si se freaca de parinti ca o pisica.

sunt convinsa ca, daca asa gandesti acum, e total prematur sa vorbim ACUM despre normalitatea atasamentului copil-parinte, a manifestarilor lui fizice si a limitelor normale, prefer sa o lasam pt dupa ce nasti singura chestie pe care ti-o spun de pe acum e ca a construi independenta unui om (chiar si a unu copil) NECESITA TIMP. Mult timp. Si FOARTE multe investitii afective. Unii considera, in mod total eronat, ca privand un copil de NECESITATILE LUI FIRESTI (printre care si statul in brate.... de la anatomie - vezi picioarele flexate si reflexul de a se "agata" de purtator al nou nacscutilor - la psihologie, specia umana e facuta sa fie purtata ANI), il vor scoate "independent". Nimic mai gresit... si, in mod ironic, rezultatul e fix pe dos. Practica, bat-o vina, a cam dovedit ca acei copii tinuti in brate cat au vrut si cand au vrut, alinati, mangaiati (nu, nu doar cand dorm, cum mai zis babele ), acei copii pt care disponibilitatea afectiva aproape totala a parintilor a reprezentat o constanta in macar primii 3 ani de viata, acei copii care au crescut cu SIGURANTA, CONFIORMATA IN TIMP SI PRIN EXPERIENTA, ca cineva "il vegheaza" mereu si nu-l lasa la greu... pai... aia au ajuns indivizi independenti Nooo, la un an erau clar agatati "de fusta mamei". La 2, de asemenea. Dar viata nu se opreste la 2 ani Mai sunt inca vreo 70, in care omu' ala iese intreg la minte, intreg afectiv, capabil sa se exprime si sa isi exprime emotiile pozitive sau negative.
Cu copilasii "invatati independenti" la o varsta in care indeendenta e CEVA NEFIRESC se intampla contrariul. Sunt lasati sa planga pana la epuizare "ca sa nu se rasfete", nu li se ofera ce au nevoie "ca sa nu se rasfete", nu sunt luati in brate "ca sa nu se obisnuiasca" etc. Ce pricepe copilul? Ca NU MERITA sa mai semnaleze pb sale prin plans, pt ca, si asa, NIMENI S-O SA-L BAGE IN SEAMA. Lumea vazuta prin ochii unui astfel de bebelacus e cumplit de nedrepata Si singura lectie pe care o invata e ca nu se poate baza niciodata pe nimeni, nici pe parintii sai. Da, posibil ca la 2 ani sa sara fericit in bratele educatoarei si nici sa nu se uite in urma dupa mama. DAR ESTE ASTA BINE SI NORMAL? Sau semnaleaza o pb? Sau isi cauta copilul ala sustinere IN ALTA PARTE? Iar adultii tratati asa ajung.. ca multi din generatia noastra: niste inchisi afectiv, incapabili sa SE exprime, sa SE afirme in lume, persoane care au crescut si au trait cu impresia ca "EI NU MERITA NIMIC".

Nah, is ulte de zis, dar, cum scriam mai sus, NU ma astept sa "te conving" cu ceva. Ar fi bine, totusi, sa citesti cate una alta despre nevoile afective ale copilului, asta ca sa nu regreti vreodata vreo alegere facuta. Si as mai recomanda io si cate ceva despre anxietatile de separare si depasirea lor (asta apropo de "ascuns dupa mama", care, INDIFERENT cata siguranta afectiva ii oferi unui copil, este o FAZA normala - de fapt, is mai multe - care vin si trec Sau nu trec DEPINDE DE TINE. )

cat depre mersul la scoala, anul acesta cred ca este pierdut pentru ca ma simt tot rau si imediat vine sesiunea. nu stiu nici pana la examene daca imi revin cat de cat si nu le voi putea da daca nu am macar cateva prezente. si parca mi-e asa sa mai stau un an acasa, e vorba totusi de viitorul familiei pana la urma.
clar e mai important bebe, dar as vrea sa le impac pe toate

io NU ziceam nici ca nu-i importanta, nici sa nu te duci, nici ca nu vei putea sa le impaci. Ziceam, doar SA NU-TI FACI PLANURI PRESTABILITE. E posibil sa le impaci, e posibil sa nu... accepta ambele variante, atata tot

hello, burtici!

any, ce broscuta? ce-i aia?