Prieteni, prietene...

pf, sum, ce oameni. eu n-am trecut prin asa ceva pana acum. am 2 prietene bune. ambele fecioara si una din ele ma mai critica asa, dar nu din rautate, ci pt ca asa e zodia ei in rest poate au mai fost rautati, dar mici asa. dar care n-au continuat. eu cred ca exista relatii sincere de prietenie. totul pana la proba contrarie. insa eu una as suferi sa ma injunghie cineva pe la spate.

oricum, daca eram din acelasi oras, a mea erai la ce scumpa esti si tot fecioara, ca numai prietene fecioara am

cata.cata a scris:

Eu zic ca e foarte relativa intotdeauna chestia cu cine ce a gresit.. sau cine ce a facut rau/urat. Pt ca fiecare are o justificare. E ca aia cu "daca asculti ambele variante ale unei povesti , o sa ajungi sa dai dreptate si sa intelegi fiecare persoana in parte."

mda, eu nu-s de aceeasi parere, sunt momente in care chiar nu exista un semn de intrebare

eu sunt mai rece la capitolul asta, mai singuratica, de cand m-a dezamagit cea mai buna prietena din copilarie. si eu imi primesc comentarii de genul de la colege si culmea ca nu sunt apropiata de ele, nu ma cunosc bine si putin imi pasa de parerea lor. cu o singura persoana mai vorbesc si in afara orelor si ne intelegem, dar si in ea am avut incredere abia dupa 2 ani pt ca am vazut-o ca e cam la fel ca mine si ne-am imprietenit
sunt persoane cu care simt ca ma inteleg f bine de cand le cunosc dar incerc sa nu ma entuziasmez de la inceput. mai bine asa mai precauta din punctul meu de vedere, chiar daca de multe ori ma gandesc cu tristete cum ar fi sa am alaturi niste prieteni adevarati.

Mi-a fost pus sufletul pe jos si calcat in picioare de N ori si tot nu m-am invatat minte, pana recent! Am reusit cu greu sa dau la o parte acele persoane ce-mi faceau mai mult rau decat bine si m-au dezamagit si am ramas cu o mana de oameni. Incredere oarba nu mai am in nimeni, nu-mi mai permit, prin urmare... prietenie grozava, adevarata in realul sens al cuvantul pentru mine nu (mai) exista! Am fost o fecioara mult prea naiva, m-am implicat si am asteptat sa primesc ce ofer insa am primit.... mult prea putin/e. Perfecta nu mi-s, gresesc si eu destul dar cert e faptul ca nu am mintit si nu am abandonat pe nimeni!

sunt singura fecioara de pe aici care-si baga picioarele in "prieteni"? n-am crezut in asa ceva nici cand aveam fete cu care ma intelegeam excelent, in care aveam incredere 100%. si stiti de ce nu credeam? pt ca ma surprindeam fiind invidioasa, chiar daca extrem de putin, pe ele. pt ca aveam momente in care nu aveam chef sa le fiu alaturi si reciproca era si ea valabila.

iar acum la facultate am de-a face numai cu nerecunoscatoare, care sunt ingerasi cand au nevoie de tine si nemernice cand nu mai au, invidioase care repeta pana la epuizare "nu se va rezolva", "nu cred ca vei face ceva cu asta" sperand ca poate-poate oi renunta si multe altele. de nerecunoscatoare am scapat. inca putin, ca mult nu mai rezist, si scap si de "nu cred ca vei rezolva". urasc certurile, conflictele, dar nici calcata pe coada nu ma las prea mult. si nu stau mult pe ganduri pana sa-mi bag picioarele, chiar daca asta inseamna sa raman singura. asa am fost tot liceul si uite ca n-am murit.

deci, dupa parerea mea, nu exista prietenii adevarate, mai ales intre fete.

wild, tu esti o fericita din punctul asta de vedere. stiu ca ai mai spus de prietena ta esti norocoasa ca ai gasit pe cineva cu care esti pe aceeasi lungime de unda. mie, de ex, nu cred ca mi-ar placea sa "dea cineva cu mine de pamant", chiar daca n-ar facea-o din rautate. pai dupa ce ca m-as simti aiurea ca am gresit, sa mai vina cineva sa-mi scoata ochii pt asta, l-as trimite in ma-sa de nu s-ar vedea dar eu sunt dificila si cateodata si alui meu ii e cam greu sa ma suporte dar tinand cont ca o face cu brio de 4 ani, tind sa cred ca mai am sanse

no poti trai o viata izolat, ajungi la nebuni mai devreme sau mai tarziu



on topic: summ, asa se intampla in viata, detaseaza-te si tu de prietenele respective in sensul de a le limita un pic, nu este nevoie sa tai legaturile, doar sa le faci cunostinte cu care iesi din cand in cand si cam atat...vei vedea in viata ca vei descoperi alti prieteni la acelasi nivel cu tine care nu vor avea de ce sa fie invidiosi, eu nu mai am nici o prietena din copliarie.....prieteniile astea din copilarie sunt ca si relatiile incepute in adolescenta...in momentul in care fiecare evolueaza/alege un drum propriu  si descopera ca nu mai are cam nimic in comun cu acele persoane se sparg legaturile respective si este cazul sa caute un anturaj nou cu aceleasi aspiratii si interese

stii tu april ca dormi cum iti asterni, e treaba ta daca preferi sa stai in casa in loc sa iesi la un suc sau la o plimbare cu "niste cunostinte", eu iti zic sincer ca turbez cand se intampla sa fiu libera si sa nu am cu cine iesi macar la un suc amarat seara tarziu...noroc ca se intampla ft rar


eu te-as intreba ce vei face la locul de munca ca vei fi nevoita sa iti pui a smiling face si sa inghiti destule...iti dai demisia ca sa nu mai interactionezi cu acele persoane?

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2012-05-02 13:26:21)

dar cine spune ca stau in casa? am spus doar ca daca am niste "prietene" care numai asta nu sunt, nu le vreau nici macar cunostinte. asta nu inseamna ca nu exista persoane cu care nu ma inteleg. am cunostinte care nu-mi sunt prietene din simplul motiv ca nu simt nevoia de mai mult. am incredere sa le spun multe, putem vorbi ore in sir fara pauza, fara sa ne saturam. nu le numesc prietene pt ca ne intalnim din an in pasti (orase diferite) si pt ca nici nu simt nevoia sa stiu mereu ce fac, cum o duc etc. as fi ipocrita sa le numesc prietene cand pe mine singurul lucru ce ma intereseaza e sa am cu cine vorbi din cand in cand.

legat de locul de munca, de ce sa fiu nevoita sa fac ceva? mor pe asta cu "trebuie", "n-ai incotro" etc. n-o sa afisez niciodata o mutra zambitoare daca in adancul sufletului imi vine sa rup parul din cap cuiva. si nu, n-o sa-mi dau demisia din cauza nimanui. daca trebuie sa am de-a face cu nemernici, am incredere ca sunt in stare sa ii pun la locul lor.