Intrebari si raspunsuri pentru viitoarele mamici - 31-13

Elena, m?ine fac 37 săpt

getuta am 24 de saptamani, in general totul bine doar ca am inceput deja sa ma misc cam greu si noptile mi se par dificile,sunt putin depresiva ca m-au luat starile asa devreme,mereu ma gandesc ce oi face mai incolo

ale suntem aproape de aceeasi varsta sa sarcinii

Burtici

Eu de pe la 8 luni ii dau hrisca lui yannick. Este f sanatoasa. Sub diverse forme, alternez in supa cu orez. I-am facut si biscuiti, chiftele.
Daca intarati la diversificare, o sa vedeti ca mai sunt mamici care folosesc

Ioana, si pe mine m-au mancat ieri degetele sa iti zic ceva, dar m-am abtinut. Va ca totusi au intervenit fetele.
Absolut nimic ce tine de copil nu trebuie zis sau facut la plesneala. Gandeste-te la urmatorul lucru: mie yannick de la 20 de sapt mi-a blocat un rinichi, pe cel drept, aveam niste dureri insuportabile, si a fost f lung(54cm) si ma lovea f f rau tot in rinichiul ala care si-asa era vai de el. De 2 ori m-a lovit atat de tare ca am lesinat.
Dar nu am indraznit o data sa spun/gandesc urat

Si, cum zice cris, astea nu-s motive sa te superi, daca acum nu ai rabdare, cand o sa se dea cu capul de gresie ca nu ii dai cutitul ce-o sa-I faci? D?j? yannick face asa.
Si multe altele...

Cris, tot problema ta o aveam si eu, nu-l puteam hrani, il lasam la cineva si ieseam in pijamale afara(era iarna) stateam 1 min, imi reveneam si cu mintea limpede mai incercam o data.

Iulia multumesc.Hai de tot la burtici!!Asteptam un test pozitiv de la tine!!  

Cris iti scriu cu mana pe inima.M-a marcat atat de mult vorba ta de azi dimineata: "e pacat sa ii spui asa mai ales la cat ai asteptat-o...si mai ales ca nu are nicio vina mititica, ca doar nu te loveste inadins...trebuie si ea sa se miste "
Am stat in baie si am plans ca sa nu ma vada sotul.Mergeam pe strada si ma gandeam la aceste cuvinte.Stii care e "problema la mine",or fi hormonii,nu stiu.Dar imi e greu sa-mi vad burta miscandu-se,ma jur pe ce vrei,imi e frica,am impresii ciudate,de asta ma exprim asa,sincer e o senzatie MULT CAUTATA,si acum nu o accept,nu stiu ce e in capul meu,imi e greu sa o accept,si asa vrand ne vrand ma supar si o cert pe ea,stiu ca e gresit.   Plang ca e al meu la baie,si trebuia sa ma deschid cu cineva,de asta scriu acum un roman aici,CER SCUZE FETELOR PT DERANJ.Eu de 8 luni,nu am stat sa-mi vad burta cum face valuri,NU POT,nu ma intreba motivul,am impresia ca ma sfasie in interior.O fi fost atat de mare dorinta pt acest copil,si inca e,dar sunt episoade care nu le pot accepta.S-o fi numi depresie nu stiu.Imi e frica ca-mi voi ura copilul dupa ce-l nasc,sincer,am niste trairi tampite,nu stiu ce se intampla cu mine.Ma gandesc oare voi putea,cu ea mica si cu el invalid?Am o suferinta interioara,nu imi urasc copilul sa ma bata Dumnezeu,dar totusi ceva e cu mine,si nu pot sa-mi dau seama ce.     Nu ma supar la ce imi zici,imi deschizi ochii,dar vina e numai si numai a mea.    

Va citesc dupa,fac pranzul si revin.

Ioana, dar nu asta a fost intentia mea nu mai plange, o sa o iubesti ca pe ochii din cap, iti spun eu!! Dar daca dupa nastere vei simti ca te afunzi intr-o depresie nasoala, sincer cauta ajutor specializat, ca nu e de gluma...dupa nastere vei fi fff vulnerabila, eu care nu am avut nicio stare aiurea toata sarcina, si daca ma vedeai cam plangeam la 3 zile dupa nastere...nu ma recunosteam nici eu... atunci va fi o perioada ff dificila, vei fi cu nervii la pamant, acum e floare la ureche.
Stai linistita, te vei descurca de minune, stiu ca e greu si cu sotul...dar bebelina va va lumina viata. Hai nu fii suparata, bucura-te ca e acolo si e sanatoasa.

Ioana, dar de ce nu vorbesti cu cineva specializat?
Din ce povestesti, ai sanse mari sa faci o depresie post Natala mai ales ca esti singura acolo.
Cere ajutor, nu e o rusine! De ce sa nu te vada sotul? E cea mai mare greseala, e singurul care te poate ajuta cand nu ai pe nimeni. El stie de starile tale? Toate mamele care se afunda in depresie incep prin a ascunde si a se preface.
Ai mare grija dar trebuie ca cineva de langa tine sa stie toata povestea, ca el nefiind hormonat si lauz, e lucid si te poate ajuta.
Si incurajarile de pe un forum conteaza, dar nu fac minuni.
Am trecut pe-acolo, stiu ce vorbesc, daca nu era sotul eram demult la nebuni. Eu eram in extrema cealalta, prea grijulie cu copilul, aveam mereu impresia ca pateste ceva.

Ioana nu s-a indoit nimeni ca iti iubesti puiul si cred ca e ceva instinctiv ceea ce spui, poate o spui la nervi cand te loveste si te doare dar sunt convinsa ca vei fi o mama buna si te vei descurca de minune. Si mie mi-e frica de depresia postnatala mai ales ca am si avut antecedente de depresie, sper totusi sa scap ...

Jacqui: felicitari! Casa de piatra! Sa fiti fericiti si sanatosi si inconjurati de copii.

Geta: bafta maine, sa fie sanatos si sa fie ce va doriti voi, fata ori baiat. Si eu simt ca ai baiat, nu stiu de ce

Ioana: comunica totul cu sotul tau, e si copilul sau si sarcina nu e doar responsabilitatea ta, e si a lui. Nu trebuie sa treci prin asta singura si mai ales, daca simti ca te afunzi, cauta ajutor specializat.