Intarcarea-24

JanisJoplin a scris:

Deci am diverse stari de vinovatie...imi trec usor usor..insa nu stiu cum sa ma mai situez in relatie cu el caci...eu eram maica-sa ca ii dadeam tzatza..acum care e diferenta intre mine si restul lumii? inutila ma simt....nu stiu cum sa explic...

Tu te simti vinovata pt. ca l-ai intarcat cand ai vrut tu, ca nu s-a intarcat singur. Asta nu te face mai putin mama, cum sa crezi asa ceva? Adica cele care alapteaza pana la 5 ani sunt mai mame decat noi care am intarcat la doi ani?! 

janis ,si eu sunt cam in aceeasi dilema ,chiar mai rau ca de frica asta nu pot s-o intarc de tot  !

Janis, inteleg ce zici si cred ca si eu mă voi simti la fel... Nici eu nu suport sa fiu o prezenta ca oricare alta in viata baiatului meu, am nevoie sa fac pentru el ceva ce nimeni altcineva nu (poate) face. Nu mai  faci un bebe?

Eeeeeh Deno

Anca cred ca o sa fac...da
Insa ce oi face cand il voi intarca si pe el? tb sa ma vindec eu...de dependenta

Mamici 

Eheee, ce fac hormonii din om  .

Janis, iti garantez ca ideile astea o sa-ti treaca a doua zi dupa ce R nu o sa mai ceara tzatza

Deno, eu nu am nici o treaba ... am avut cateva zile dupa ce am intarcat-o cand imi era dor de momentele impreuna si imi parea rau ca nu se mai poate alina cand o dor dintii, dar fetita mi-a "dovedit" ca am luat dezia corecta, asa ca sunt ok. Am trecut la o alta etapa cand isi manifesta dragostea prin pupat si mangaiat ....


Janis, Anca ... cred ca voi ATI facut deja pentru copiii vostri ceva ce altcineva nu va face ... i-ati purtat 9 luni in pantec, le-ati dat viata, iar acum rolul de mama inseamna sa-i pregatiti pentru viata, sa se poata descurca fara voi (nu ne convine, dar asta e, puii nostri cresc).
Cred ca alaptatul are efectul asta asupra mamicilor, le face sa creada ca sunt eroine (inclusiv eu am trecut prin asta), dar cred ca exageram tare ... asta ar insemna ca cele care nu au putut alapta din diferite motive (altul decat ca nu mai pot merge in club  ) nu isi iubesc copiii, sau ca la randul lor copiii nu le vor iubi la fel ... pe mine m-a alaptat mama 3 luni si sincer, acum o iubesc enorm pentru ceea ce a facut pt mine per total, nu pentru perioada de pana la 3 luni (pe care oricum nu mi-o amintesc).
Va inteleg sentimentele, am trecut si eu prin asta (la o intensitate mai mica), dar cu cat va "agatati" mai mult de alaptat cu atat o sa suferiti mai mult ...fara motiv. Abia astept sa va "vad" linistite si fericite ca aveti alte activitati impreuna cu copiii vostri si nu va mai ganditi la alaptat.

va pup si sper ca nu v-am suparat 

Deno, nici eu nu simt asa.
Sentimente de vinovatie am avut si eu, dar niciodata nu mi-a trecut prin cap ca, din momentul intarcarii, pt. copilul meu sunt egala cu restul lumii.
Nu stiu ai vostri, dar a mea in continuare nu vrea sa doarma decat cu mine (cand sunt acasa, ca daca nu sunt n-are incotro), cand e suparata / obosita vrea numai la mine, etc.

manu nu stiu daca te-ai referit la mine sau la adrri (ca ea se confrunta efectiv cu intarcarea), insa eu n-am de ce sa ma supar. ai dreptate si stiu ca gandirea noastra e defecta, asa cum si janis a recunoscut. noi trebuie sa lucram cu noi insene. in cazul meu (probabil si al lui janis), cred ca acord o asa mare importanta alaptarii pt ca mi-am dorit ft mult sa o fac si m-am si chinuit pana am reusit.
eu nu pot sa pun egal intre o mama ce a alaptat si una care nu, cel putin din urmatoarele considerente: 1- cea care a alaptat a facut niste sacrificii pe care cealalta nu a fost dispusa sa le faca (ideea de eroina ) si 2 - la san, se creeaza sentimente, legaturi, care nu cred ca se regasesc intr-o relatie in care copilul nu se mai si alin(t)a la sanul mamei.
ma gandesc cat a plans copilul meu in primele luni, cand nu stiam ca sanul e calmant pt un bebe asa mic. incercam sa-l linistesc cu glas domol, cu cantat, plimbat in brate si nimic nu functiona. copilul urla in bratele mele. de cand am descoperit alinarea la san, ma intreb cum se descurca mamicile ce nu alapteaza? cum isi linistesc ele puii cand eu am incercat toate variantele la care m-am putut gandi si nimic nu a mers? atunci, daca acei copii plang mai mult decat cei alaptati, nu sunt ei oare mai putin fericiti? ma refer la perioada de sugar; chiar daca nu si-o amintesc mai tarziu, e si ea parte din viata lor si mamele sunt direct raspunzatoare de bunastarea copiilor.
sper sa nu deschid polemici.

hormonii fetelor, hormonii, vor trece ,plus ca voi o sa mai aveti ocazia sa alaptati

Ultima oara a fost editat de angel_sweety (2014-05-26 11:20:04)

dar de ce considerati voi ca cele care nu au alaptat nu au facut sacrificii pt copilul lor?
nu inteleg de ce desconsiderarea asta fata de unele mame.
sunt mai putin mame pt ca au hranit cu biberonul? poate lor le-a fost mai greu decat voua (nu vreau sa spun noua, pt ca pt R sanul nu a  fost niciodata calmant) sa isi linisteasca bbii, sa le fie aproape. poate e mai greu sa linistesti un todler vorbindu-i, decat sarind cu tzatza la el in gura.
vorbim de dependenta, mie nu mi se pare normal acest grad de dependenta...nu mi se pare ca e ok sa tii mortis sa fii persoana cea mai cea din viata copilului.
eu sunt fericita cand il vad pe R ca se duce la altcineva in brate, sunt fericita cand il vad ca poate pleca de langa mine si poate fi fericit si cu altcineva. pt ca ma gandesc mereu ca va veni un moment cand eu nu voi mai fi, e devreme, sper, sa ma gandesc la asta, dar atunci nu as vrea sa se simta singur pe lume pt ca eu nu mai sunt.
sunt si voi fi mama lui, iar el pt mine va fi pt totdeauna NR 1. insa nu am in niciun fel pretentia, ca e sa fiu nr 1 in viata lui. am fost si voi mai fi o perioada....dar la un mom. dat va trebui sa accept ca nu mai sunt si e sanatos sa fie asa.
la un moment dat in viata, am invatat ceva...ca poti sa iubesti fara sa fii dependent. si nu conteaza pe cine iubesti, dar sa fii dependent de o persoana nu e sanatos.

Poke, eu ma simt "mai mama" pentru ca am facut sacrificii sa-mi alaptez copilul, ma simt "mai mama" decat una care nu a vrut sa alapteze pentru ca "o sa manance mai mult si o sa se ingrase" sau una care nu a alaptat ca sa nu-si strice sanii, sau una care a ales sa-i dea biberon ca sa poata iesi noaptea in club si in vacante fara copil, sau sa poata dormi toata noaptea etc.

Stiu cazuri in care intradevar mama s-a straduit sa alapteze, dar din cauza ca a avut probleme la nastere nu si-a vazut copilul 5 zile. Chiar si asa si-a pus copilul la san si l-a alaptat mixt pina la 3 luni, cand copilul nu a mai vrut sa suga. Statea noptile cu pompa si mulgea ca sa ii dea lapte de-al ei in biberon, si ca sa produca. Da, pentru o astfel de mama, jos palaria si tot respectul. Nu sunt eu "mai mama" decat ea.

Si eu sunt fericita cand il vad ca sta si cu altii dar ma si doare cand il vad crescand si stiu ca nu voi mai fi la fel de importanta pentru el ca si acum. E un grad mare de egoism... stiu. Lucrez la chestia asta.

L.E. foarte bine punctat Deno, mai sunt cele care nu se informeaza si nici nu accepta sfaturi. Cele care dau suc de mar sau portocala de la 2 luni, si cand le zici ceva te injura in gand.

Ultima oara a fost editat de timean86 (2014-05-27 15:45:08)