Topic pentru aspirantele la titlul de mamica-94-61

Eleny, stiu...asa ma gandeam si eu altadata. Trebuie sa vina si la tine, trebuie!!

Eleny si eu m-am resemnat...nu ma mai intreb de ce eu...uite eu ....eu am pierdut un copil....si este posibil sa nu mai pot ramane insarcinata vreodata..cu un amh de 0,1 nici nu vreau sa ma mai stresez ca nu are rost...aici chiar e nevoie de o minune..o minune   care chiar ma lasa rece....mi-e teama sa mai sper sau sa nu mai sper...sunt pietrificata..in capul meu si adancul sufletului meu eu cred ca voi avea un copil...dar cand vad ca timpul trece...deja....ce sa mai spun...e crunt...e crunt pentru ca eu acum trebuia sa tin copilul in brate...e foarte crunt...trebuia  sa aiba 4 luni fetita mea de viata....nu noua luni de moarte..si pe cine sa ma supar?pe cine sa ma enervez?In afara de mine pe nimeni...am ajuns sa nu mai vreau sa ies din casa...nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni si sa vad pe nimeni.. nu am puterea sa vad pe nimeni ...cand ma intalnesc cu cineva parca ar fi o oglinda care imi arata ca am pirdut copilul...si o iau razna...tot echilibrul meu pe care cu greu l-am construit se duce naibii...singurele persoane cu care pot da ochii sunt copiii si colegii..cu ei sunt nevoita sa dau ochii
NU mai suport sa fiu tandra cu sotul meu...orice imbratisare imi aminteste ca am pierdut copilul...si daca se apropie de mine simt ca ma prabusesc atat pssihic cat si fizic...simt efectiv in prima faza ca lesin, nu mai stiu de mine si nu as putea in acele momente sa rspund pentru faptele mele , apoi simt ca daca nu ma controloze in clipa aia as plange de  as exploda ..de aceea refuz sa fiu magaiata sau imbratisata , pana si imbratisearea ma doare fizic, sufleteste.Daca stau singura sunt cea mai fericita ...nu imi zice nimeni nimic...si sunt linistita
Si sunt constienta ca nu fac altceva decat sa ascund gunoiul sub pres, dar altfel nu stiu sa gestionez situatia
Cam cu aceste sentimente traiesc eu zi de zi...m-am obisnuit cu ele, sunt ale mele si astea sunt...sunt zile cand sunt aparent bine, zile in care ma revolt...dar ma lupt sa trec peste toate astea..cum, cand...cum...habar nu am

Rozi te imbratisez ... altceva nu stiu ce sa spun sa te incurajez. offff...

CRis multumesc, acum sunt bine Om mai vedea ce vom mai face....acuma asa ca haz de necaz..bine ca pot sa fac seecs:))
Kris nu sunt disperata...doar resemnata...atat ...

Kris, Ionela, Eleny, Rozi, va multumesc pentru urari  
Ionela, nici la mine n.a contat sexul, desi uneori spuneam ba fetita ba baietel , in sinea mea nu conta decat sa fie sanatos. Si noi tot 2 copilasi ne.am dori, cat mai apropiati de varsta, daca ne va ajuta Dumnezeu.
Rozi, cata durere, am citit cu lacrimi in ochi mesajul tau, mi se rupe inima nimic din ce as zice nu te.ar ajuta acum, durerea e mult prea mare... offf

Ultima oara a fost editat de Lil' Star (2014-04-01 16:32:55)

Rozi, si eu sunt daramata, dar ii dau dreptate lui Kris. Sa fiu sincera, nu prea mai sper eu sa am copil. Mai bravez pe aici cateodata, ca ce sa fac...E in sufletul meu o durere uriasa, simt o frustrare imensa, ca eu nu sunt in stare, nu pot face ceea ce altora nu le creeaza nici cea mai mica problema.   
Dar incerc sa inteleg ca daca cedez, nu-i deloc mai bine, ca daca ma afund in cea mai graoaznica si adanca tristete si singuratate nu rezolv nimic, doar o depresie - ca boala, nu ca stare de spirit (e o mare dif intre boala in sine si o stare trecatoare de apatie) - din care greu se iese si care iti da peste cap toata viata. Am zis si eu de multe ori ca divortez. Dar imi dau seama ca sotul meu e singura raza de soare din viata mea. Fara el ar fi un intuneric de nerazbatut.

Eu n-am trecut prin experienta tragica de a pierde un copil. O singura data mi-a zis una la o ecografie ca ar vedea ceva care ar semana cu o sarcina. Dar nici atunci nu m-am putut bucura f tare, tocmai eram in per de convalescenta dupa o varicela. Ba dimpotriva, eram speriata c-as fi gravida si ca n-as sti ce sa fac, sa pastrez sau nu copilul. Dar n-a fost sarcina.
Intr-un fel insa, eu mi-am facut-o cu mana mea. Am ales sa fac acea interventie nenorocita de la care mi se trag toate. Evident ca si eu as da timpul inapoi sa aleg altceva. Dar in conditiile date, atunci am crezut ca asa e mai bine.

Am momente in care imi vine sa urlu, momente de o disperare cumplita, cand ma gandesc ca toata viata mea voi trai cu aceasta suferinta in suflet. Si atunci mi se pare ca mai am atat de mult de trait...si ca timpul trece atat de greu...Pentru cei care sufera timpul nu trece nicium repede, asa cum li se pare multora.

Dar trebuie sa ne revenim, si mai ales sa credem ca putem sa ne revenim.  Nu cred ca cei care apropiati, care tin intr-adevar la noi, ar vrea sa ne vada doborati. Si un lucru e cert, cu cat te afunzi mai tare in depresie, cu atat mai greu e sa te ridici. Daca facem in fiecare zi efortul de a ne mentine cat de cat pe linia de plutire  e mai simplu decat daca cadem de tot in disperare.

Eleny am invatat sa traiesc cu durerea asta...repet in adancul inimii mele sper...cu un amh de 0,1....inca mai sper...desi nu sunt convinsa ca ovulez in fiecare luna....dar am ajuns sa nu ma mai gandesc la asta...nu mai vreau sa ma gandesc...
Cris...in fiecare luna iau de la gura sa  : ma duc la dr, sa fac analize, sa iau teste de ovulatie,, sa fac spermograma....trebuie sa aleg....niciodata nu ne ajungem cu banii ca tre sa ma duc la dr...m-am cam saturat...uite na...luna asta plec la munte si ma relaxez....am inceput sa aleg si altceva...in afara de medici, analize si altele...vreau si eu sa-mi iau concediu si sa nu ma mai gandesc...cam asta am in plan..daca nu ma mai gandesc nu mai sufar
Poate voi vedeti disperare..eu o vad resemnare...detasare....sictir...toate combinate...refuz sa mai sufar si sa ma mai agit....
Va pup.

Caty iti fac o propunere : mergem intr-o sambata la Mohamad sa nu fie asistenta si-l violam si asa ramanem gravide
Dar staiii..ne facem un co intai sa fim sigure ca suntem la ovulatie )DAca nu suntem....il tinem sechestrat pana luni ....om ovula noi in 36 de ore )

Ultima oara a fost editat de rozi2012 (2014-04-01 18:06:59)

nuuu rozi ca iese brunetel rau si intra sotii la idei )si brunetei si batuti in cap ca el asa