Topic pentru aspirantele la titlul de mamica-94-62

rozi dar unul saten cu tenul deschis nu ai
si eu visez la testul pozitiv de 2 ani si 3 luni deja dar cred ca asta va ramane doar un vis ....poate asa vrea Dumnezeu cu mine...ma rog doar daca nu mi l da sa mi dea resemnarea si sa accept fara sa ma revolt impotriva Lui

Rozi   asta e viata,cu urcusuri si coborasuri...
Gipsy e chiar o tiganca...acum nu mai vrea sa iese afara de tot...ii deschid usa si sta pe prima treapta la usa asa ca nu pot inchide usa mai ales ca am observat ca daca vede usa inchisa se sperie asa ca nu stiu cum sa procedez...o las cu usa deschisa pana seara da apoi nu pot si ea incepe sa tipe ca vrea afara
Ai noroc daca vine mama ta sa aiba grija de ei...noi in iulie mergem in concediu si nu stiu daca cumnata mea va vrea sa tina pisica la ea ca sa vina la mine are de facut 50 de km si sigur se exclude

Off, azi toata ziua ati fost triste.
Pe mine ma doare muschiul sternocleidomastoidian. Mi a amortit o mana, parca am furnici in ea. M a uns sotul cu niste sindolor si diclofenac dar inca nu vad vreo ameliorare.
Am facyt creier pane cu cartofiori la cuptot, am papat si acum astept master chef. Intr o pauza fac un dus si apoi la somn.
Hai, fiti mai vesele, Dumnezeu e mare si are grija de noi. Eu parca s o idee mai linistita de cand m am impartasit.

al meu este mai saten dar eu sunt bruneta 100% asa ca daca iese mai negru zic ca seamna cu mine
ce ne facem daca nu se prinde nici de la aia?    

ma duc sa imi fac tratamentul si in pat ,ne vedem maine

Rozi, nu radeeeeeee
N am facyt nimic cu gatul dar e o durere care se intinde si in muschii de pe umeri si acum vad ca se lasa in omoplati. Ce sa mai...is defecta rau.
Ce as bea si eu o bereee, valeu, dar al meu si a adus de lucru acasa si nu vreau sa l tentez. Asa ca rabd

Rozi, noapte buna si multi

Sa ai o noapte linistita si sa visezi ceva frumos, maine sa fii plina de incredere si optimism ca totul o sa fie asa cum iti doresti!

Off fetelor stiu cum e sa pui fiecare banut pt analize/doctori. Si noi ne-am sacrificat ani la rand concediile, ca sa putem continua lupta. Si dupa un calcul rapid va spun sincer ca m-a costat lejer cam 7000 de euro dati in 6 ani ca sa reusesc sa am un copil. Insa nu-i problema, ii multumesc lui Dumnezeu ca am putut da banii astia si ca am reusit.

A fost greu,cumplit de greu.. ne izolasem de prieteni pt ca eu nu mai suportam sa ii vad pe toti cu copiii dupa ei. Nu ne mai aniversam zilele de nastere pt ca nu mai voiam sa vad pe nimeni, nu mai voiam sa mi se ureze de ziua mea: sa vina bebe! Imi amintesc cum o data mi-a intarziat CM o zi (eu il am ceas, la 28 de zile) , mersesem cu niste prieteni la tenis si eu nu voiam sa joc, sa nu alerg, credeam ca sunt insarcinata si ma gandeam sa nu faca rau efortul fizic.. Iar apoi 2 inseminari esuate m-au daramat cumplit. Privesc in urma si parca totul a fost ieri...si acum ma uit la fata mea si o intreb: mami, tu chiar esti fetita mea? si plang de nu ma pot opri... Sunt fericita acum dar nu cred ca voi putea uita vreodata durerea pe care am trait-o, sentimentul cumplit de neputinta pe care il aveam. Eu de cate ori vorbesc cuiva de fata mea am lacrimi in ochi, efectiv nu ma pot abtine...de multe ori oamenii se uita cam ciudat, dar multi nu stiu cat mi-am dorit-o si ce inseamna pt mine acum faptul ca o am...
Sper din toata inima sa ajungeti toate sa scrieti aici la fel ca mine, sa scrieti ca a fost greu dar ati iesit invingatoare!

Rozi, stiu
ma bucur nespus daca ti-am dat macar o picatura de speranta
noapte buna!