Intrebari si raspunsuri pt viitoarele mamici-42-79

    Ioana. Sa ai o ..ceza usoara
Sper sa va descurcati cu A si sa treaca usor peste despartirea temporara.

Deno nu reuseste tati, il trage se nas urechi etc si cand se ingroase gluma si vede ca nu merge joaca vrea la mine    dar am fost mereu acasa, acum poate cand voi lipsi va adormi, sper doar sa nu planga 
Tu cand ai termenul?

Ioana sa ai o nastere usoara si sa te refaci rapid

Lista asa scurta de gravidute n-am mai vazut pe aici. Acum nasc 4 mamici si ramaneti putine rau Poate mai vin burtici.

Burtici

Am citit discutiile din ultimele zile si am tot zis ca nu ma bag dar...
Deno, eu te inteleg perfect. Ma gandesc uneori cum ar fi sa am un bebe mic, momentele alea de inceput cand sunt doar mami si bebe, "the bonding" etc. Si parca aud o voce care intreaba "Si Nati?". Sunt convinsa ca, daca vom mai avea un copil, il voi iubi la fel de mult ca pe Nati, dar ea va ramane mereu primul meu copil, cel caruia i-am acordat intreaga atentie si grija. Al doilea copil nu are cum sa se bucure de asta, prin definitie .
Si eu am facut tot posibilul sa alaptez si am avut o perioada cand Natalia nu dormea decat cu sanul in gurita, practic imi petreceam jumatate de zi langa ea in pat. Pai daca povestea s-ar repeta de bebe 2, cu Natalia ce fac?

Si sa stii, Em, ca gelozia si sentimentul de "dat la o parte" e prezent la orice varsta, eu cred, din contra, ca un copil mai mare il va simti mai acut pentru ca a fost in centrul atentiei mai mult timp. In teorie va intelege de ce bebe primeste mai multa atentie, dar in sufletul lui tot va exista o samanta de gelozie.

Deno

Cand am zis de copil mai mare, eu ma gandeam la mine si la ce am simtit cand s-a nascut fratele meu care e cu aproape 8 ani mai mic. Pana sa se nasca imi doream enorm o sora sau un frate, mangaiam burtica si lipeam urechea ca sa-l / s-o aud (nu am stiut ce e decat la nastere). Mama a nascut in alt oras si a stat acolo cam 2 saptamani inainte de nastere si doua dupa, cand au ajuns in sfarsit acasa bebe era putin racit, urla, erau toti in jurul lui, mama s-a simtit rau, a facut o complicatie dupa nastere si avea febra mare, deci statea mai mult in pat. Si, desi erau ambele bunici la noi eu tot ma simteam in plus, parca incurcam pe toata lumea.
Am vorbit cu tati despre perioada aia o data si mi-a zis ca isi aminteste ca plangea Andrei si l-a luat in brate si a zis "Of, manca-l-ar tata de pui bolnavior!" si eu am zis "Da, manca-l-ar tata... Pe el acuma" si am plecat din camera. Iti dai seama ca a fost ceva ce a facut din instinct, fara sa se gandeasca cum ma afecteaza pe mine.
Ei ii imi spuneau mereu ca ne iubesc pe amandoi la fel, ca, daca a venit bebe, nu inseamna ca eu nu mai contez. Si intelegeam, dar cand plangea de colici sau era bolnav si erau amandoi pe langa el tot in plus ma simteam.
Toate astea au tinut putin, cam pana a inceput sa se tarasca pe jos, sa interactioneze si era clar ca atunci cand era vorba de joaca ma prefera pe mine. Se mirau ai mei ca nu se juca la fel si nu radea cu ei cum radea cu mine.
Cam de la 5 ani ai lui (pana atunci a stat la bunici si ne vedeam doar in week-end) si pana am plecat eu la facultate am fost nedespartiti, nici la bunici nu ramaneam unul fara celalalt, iar ai nostri nu au facut niciodata diferente intre noi.
Il iubesc enorm, as face orice pentru el si nu-mi imaginez viata fara el, dar, dupa cum vezi, mi-au ramas adanc intiparite trairile de la nasterea lui...

Ultima oara a fost editat de Katey (2014-11-02 00:02:05)

Uf kate... Eu sunt convinsa ca aceleasi trairi le are si un copil mai mic si cu atat mai rau cu cat nu intelege toate lucrurile, cred ca e tare greu sa fi confuz si sa nici nu poti comunica asta.
Fosta mea diriginta care are fetite cu 2 ani diferenta intre ele mi-a povestit ca si-a dorit surioara fff mult, dar dupa ce a venit, a inceput sa nu mai vorbeasca, scapasera de pampers de la 1 an si s-au intors la pampers in totalitate, nu mai accepta sa manance, a zis ca oricarui musafir venea in casa, ii aducea jucariile ei si ii zicea ca il plateste, numa s-o duca pe bebe cu ei.
Nu stiu, mintea mea bolnava ma face sa ma pun in toate situatiile aiurea pe care le aud, si doar imaginandu-mi-l pe Y retras, suparat, ca s-ar simti in plus, mi se rupe inima, nu vreau, nu vreau asa ceva. Nu vreau sa sufere copilul meu, nu din cauza mea, nu la 2 ani... Si asa ma invinovatesc f tare ca nu am fost mai precauti si ca ii rapesc multe lucruri aducand-o pe sora lui acasa, pe de alta parte abia astept sa-mi vad printesa, sa fie cu mine, s-o stiu in siguranta si sanatoasa cu noi.
Ma intreaba toata lumea daca astept sa nasc si nu stiu ce sa raspund. Da, astept enorm, o visez cu ochii inchisi si deschisi si o doresc ca pe o comoara, si pe de alta parte as mai tine-o 10 ani in burta sa mai fiu doar eu si yannick.
Ciudate sentimente si trairi, ma uit in ochii copilului meu si incerc sa mi-l imaginez doar in ipostaze dulci, imbratisand-o si pupand-o, si daca va fi altfel, cred ca am sa mor langa ei. De mila ei ca e respinsa, de mila lui ca se simte in plus.
Hai ca m-am apucat de plans, oricat as fi de nepasatoare la afirmatii aiurea, n-are cum sa nu ma doara cand vine nime'n drum sa-mi zica ca aduc sentimente urate cand e vorba de copiii mei

Blue
Si noi am patit multe nu scriu, ca-s tare multe binevoitoare pe-aici..
Poti edita ca m-am amuzat

Blue, sti de ce am frica asta? Pentru ca de f multe ori atunci cand e intr-un mediu cu mai multi copii, sau mai mici decat el, sau care se joaca impreuna, se retrage intr-un colt singur si se joaca cu cate-o masinuta. Doar daca il atrag copiii la joaca merge, si nici atunci nu intotdeauna. Dar atunci cand atentia nu este indreptata inspre el, merge si sta singur. Si mie mi se rupe sufletul. Ba uneori se mai si uita trist spre ei, nu stiu cum sa explic, de departe asa, parca nu ar vrea sa deranjeze.

Mai sunt niste faze care ma dor tare. Cand e printre copii mai mari, peste 4-5 ani, daca ei fug, fuge si el dupa ei, e mereu ultimul, dar el se distreaza, nu alizeaza ca fug de el pentru ca este mic. Daca cei mari ii fac farse el rade si crede ca se joaca, dar eu vad de fapt ce se intampla si mor de mila, este atat de nevinovat si neajutorat puiul mic..

Ultima oara a fost editat de denorah00 (2014-11-02 00:36:18)

Deno, va fii fratele mi mare, va fii altfel situatia si sigur ii va da mai multa incredere in el si fata ce ceilalti copii, cat despre cealalta faza, lasa-l e normal, sunt jocuri de-ale copiilor. La randul lui va face la fel si nu din rautate, ci tot din amuzament Gandeste pozitiv, vei vede ca va fii totul asa cum ai visat.

Kate buna faza Un antiinflamator si un antibiotic ar fi bune, dar trebuie desfacuta" plomba de acolo.
Nu prea intru la mamici si pe aici ma simt in plus   De cate ori vreau sa spun ceva in discutii despre copii nu prea ma simt inca mama. Stiu ca suna ciudat, dar voi aveti mai multa experienta, aveti copii mari. Deci nici pe cal, nici in caruta ma simt eu acum

Denooo , ce explicatietare ai dat Mie sincer, in perioada asta mi-e lene sa gandesc la dinti

Recent, acum un an jumate.

La mine a ?nceput cu sensibilitate la cald, rece iar de vineri mă doare c?nd o ating cu maseaua de sus.

?n partea cealaltă mereu mi se inflameaza dacă ?mi intră ceva ?ntre dinţi sau mă lovesc / zgarai cu ceva gen coaja de p?ine, chestii crocante.

Blue, ce antiinflamator? Antibiotic nu iau p?nă luni c?nd merg la dentist.