Citate-9

?n ad?ncul oricărei frumuseţi zace ceva inuman. [Albert Camus - Mitul lui Sisif]

"Mi-a scris scrisoarea asta acum opt ani. Am pastrat-o de atunci intr-o agenda (tot timpul, la serviciu sau acasa), intotdeauna la mine. Sint trei foi ingalbenite, acoperite cu cerneala neagra si cu un scris pe care l-as recunoaste oriunde, oricind. Da, e patetica, aproape adolescentina, dar e ceva la care tin mai mult decit orice. Am recitit-o rar, doar de citeva ori, in toti anii astia. O public acum; am taiat numele (in paranteze) si am precizat locul in care nu inteleg grafia (la fel). Atit, nu e nevoie de mai mult. Sau cel putin asa sper.


…ma indoiesc ca exista pe lumea asta un lucru care sa nu ma uimeasca adinc si irepetabil. Sint ferestre pe care nu le deschid de teama sa nu scirtiie, sint fiinte pe care nu le imbratisez de teama sa nu ma doara. In fata unei astfel de temeri profunde si lase, dar si a unei pofte nebune sa razvratesc uneori ordinea calma si imbatrinita a vremilor, ma regasesc ca un fel de drum fara tinta de al carui inceput ma tintuieste o coarda elastica nevazuta. Eu cred ca fiecare dintre noi a inceput de undeva, a fost o vreme materie prima a cuiva… Ceea ce ne face pe fiecare mai altfel e poate forta interioara de a continua sa devenim din noi insine, (taiat in original)

As vrea sa ma dezbrac de teama de a nu calca cu toata talpa atunci cind ma indrept spre ceva anume, de a nu uita pe drum incotro si cu ce sens…. Si pasind aproape (ilizibil), mi se incarca sufletul cu alte si alte figuri de oameni pe care nu le pot lasa in urma fiindca se agata cu totii de miinile si de picioarele mele, fara sens, si eu ii duc cu mine mai departe, din ce in ce mai multi, spre moarte. O sa imbatrinesc odata cu toti iubitii mei si nu va fi unul singur caruia sa nu-i cunosc ridurile, crestatura din ce in ce mai adinca dintre sprincene, privirea din ce in ce mai ratacitoare.

Si in plus, pe mine ma tine in loc acea coarda elastica prinsa de inceput cu un piron de fier. Imi taie carnea cu fiecare pas pe care reusesc sa-l fac inainte.

Si simt ca iubesc inapoi, in trecut, toata viata voi iubi in trecut, voi fi cu un pas inaintea dragostei mele de fiecare data cind imi voi aminti de ea.

Nu sper, nu voi fi niciodata deznadajduita, nu voi avea ce cere… doar imi voi aminti frinturi de imagini fara consistenta, silabe, mirosuri indefinite pe care n-am sa stiu cui sa le atribui… Voi fi o ingramadeala de deja-vu-uri limpezi ca gheata si aspre ca focul… “O sabie stralucind in departare”: eu pentru amintirile mele… ele pentru mine.

Acuma sint intr-una din clipele alea cind simt ca as putea face orice. Am baut o cafea si e doua noaptea si nu pot dormi. (Deleted) o sa inceapa curind sa sforaie. Telefonul meu e mut. La radio cinta Paula Seling, “Ploaie in luna lui Marte”. Mi-e indiferent. Picioarele-mi sint reci ca gheata. Cit de mult mi-as dori sa ma culc cu capul pe pieptul cald si adormit al unui barbat… Oricare…

Cit de mult mi-as dori sa calc pe ape cu tristetea mea cu tot, ca o rochie lunga si neagra atirnind uda pe pulpele mele, cu ochii inchisi, cu visul in palme… Mi-as lua cu mine toate saruturile pe care le-am pricinuit pina azi si mi-as face din ele cercei si agrafe de par, bratari si dresuri fine… mult, mult prea fine pentru pielea mea de piele. Spre larg… Cu degetele in urechi ca sa nu aud ca nu e nimeni la mal sa ma strige cu adevarat.

Cred ca as fi foarte frumoasa asa, cu talpile goale calcand peste mare fara sa ma grabesc, fara sa stiu ca eu sint aceea… eu.

Poate ca vreodata tot am sa plec de tot. Nu stiu acum de unde sa-mi string fortele pentru a face primul pas, nu stiu nici macar daca exist cu adevarat sau sint o plasmuire fantezista sau artificioasa a mintii mele. Ma vad ca un fel de epopee sinistra fara cuvinte, larga, imensa si fara sens. Ma vad apoi ca o secunda nefericita, nevazuta, de a carei trecere nimeni nu se sinchiseste.

Am miinile intepenite de frig si abia mai pot scrie. Imi dau seama ca (incomplete)

M-a intrerupt (deleted). Vroia sa vada daca dorm. Mi-a spus ca i-a spus altcineva ca sint frumoasa. Atunci am vrut sa-mi aprind o tigara. Mi-am dat seama ca n-am bricheta. Am fumat-o asa, neaprinsa. Cind am terminat-o as fi vrut sa-ti pot cere sa mi-o fi aprins la focul inimii tale. Mi-am notat fraza asta pe palma stinga ca sa n-o uit si sa ti-o scriu acum aici. Dar intre timp am facut un dus si s-a sters.

Ce tare mi-e dor de cind stateam cu sinii goi pe nisip la mare, cu rimelul sters de apa sarata, dupa ce te convinsesem cu greu sa-ti cumperi o pereche de slipi si sa ma iubesti. Tin minte cum imi vorbeai de complexele tale fizice si eu abia atunci te observam, abia atunci te-am vazut pentru prima oara urit si ti-am spus asta in timp ce incercam sa-mi scutur de pe talpi nisipul ud. Niciodata nu te-am vazut mai urit decit atunci cind mi-am dat seama ca nu te iubesti pe tine insuti.

Iar acum, cind te iubesti, nu mai esti tu insuti, ci tu insami… Si iar nu te pot iubi asa. Abia cind ai sa pleci fara cuvinte si ai s-o parasesti pe (deleted) din tine pentru totdeauna, (deleted) care sint va incepe sa te iubeasca si te va urma oriunde si cu iubirea ei iti va mingiia pielea fina a pantofilor si cu respiratia ei de oriunde iti va ravasi parul, iar iarna cu trupul gol si cald se va rostogoli prin zapada ca sa-ti faca tie drum uscat si varatic… M-a cuprins poezia de glezne ca niste catuse si nu-mi da drumul. Si sufletul meu te mai roaga sa ma uiti, dar sa ma uiti greu… si intre timp, eu am sa cred tot timpul ca tu stii sa zbori. Tu, cu slipii tai negri, cu trupul tau firav, tu stii sa zbori nevazut printre visele mele. Nu-mi dau seama niciodata ca esti tu, dar cu siguranta ca altcineva nu poate fi, pentru ca tot inaltindu-ma pe virfuri sa te urmaresc cu privirea departe, mi-am lungit coloana pina la nori si-acum sta sa se fringa. Doar de n-ai mai trece cu filfiitul tau de aripi pe linga mine… O sa ma fringi, iar eu am sa ma risipesc in respiratiile oamenilor din jur, iar tu o sa filfii si o sa filfii din aripi pina n-o sa mai ramina din mine decit ideea de mine, ca un curent de aer rece de dimineata care-ti intra in camera cind deschizi fereastra pe jumatate adormit.

Tu nu esti om, tu esti un fel de pasare nemaivazuta caruia i-am prins in spate perechea mea de aripi albe… Tu ai grija, ai grija de mlastini… si de iubirea mea ai grija.

Te dispretuiesc putin… Tu nu stii sa ma cuprinzi, stii doar sa ma respiri. Ca pe oxigenul care-ti hraneste creierii… Ce putin imi dau seama ca-ti sint!
Vreau sa-mi spui ceva: de ce vrei de la mine atit de putin, cind ti-am dat si as putea sa-ti dau mult mai mult? Chiar nu intelegi, chiar nu vezi ca atit cit ti-am daruit tie ar fi fost pentru altii totul… Nu-ti dai seama ca tu ai avut deja secunda dementa in care te-am iubit cu toata dragostea pe care tu o vrei acum sub forma unei succesiuni infinite de secunde… N-ai simtit ca mine ca mai mult de-atit nu exista… doar mai putin… Putinul asta mi-l ceri acum.

Nu te-am iubit inainte si nici dupa secunda aia si tot ce-a urmat a fost pentru ca vroiam sa te fac sa intelegi ca eu sint una dintre acele fiinte care prefera intensitatea completa a unei instante plictiselii eternitatii…
Asa ca-mi tin respiratia si ma-nchin…

te voi fi iubit mereu
(deleted)



Au trecut sapte ani. Noua de cind ne-am cunoscut, opt de cind mi-ai scris scrisoarea asta si sapte de cind ai plecat si nu ti-am mai vazut nici macar fotografia. Stiu ca te-ai casatorit, stiu ca ai un copil; mai stiu ca te-am iubit, tot timpul asta, cu un amestec de disperare si speranta care nu m-a mai parasit de atunci. Mi-ai spus o data ca m-ai iubit doar o clipa; am strins, ca furnicile, fiecare moment alaturi de tine de care mi-am adus aminte, ca si cum as fi putut sa rascumpar, cumva, o viata alaturi de tine care mi-a scapat printre degete. Dupa toti anii astia, inca te iubesc – si o sa te iubesc pina la capat, fie si ca fantasma sau ca amintire; tin minte, cu precizia unui condamnat care isi aminteste sentinta, acel moment in care m-ai privit in tacere, pe plaja, cu umerii plini de nisip, ca si cum mi-ai fi cerut permisiunea sa iei ceva din mine. Nu era nevoie sa ceri.
Al tau, Bogdan"



amazing, isn't it?

John F. Kennedy - Iarta-ti dusmanii, dar niciodata nu le uita numele - mi se pare ideala pentru lumea din ziua de azi 
Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! nu stiu de cine este ...dar sunta destul de bine

"Decat grasa si frumoasa, mai bine slaba si urata" (din intelepciunea populara - citat amuzant auzit pe strada la o discutie intre 2 tipe de ~40 de ani)

Ultima oara a fost editat de Iasmina15 (2011-08-29 22:58:18)

O relatie tine exact atat cat trebuie - nu stiu cine a zis dar pt mine are inteles.

Psychology fact: Never base life decisions on advice from people who don't have to deal with the results of your decisions.

Durerea nu trece niciodataaaaaa.... doar te obisnuiesti cu ea

Happiness is not a destination, it?s a way of life

I am only one, but I am one. I cannot do everything, but I can do something. And I will not let what I cannot do interfere with what I can do. Edward Everett Hale

Daca nu esti fericit, atunci supravietuirea nu inseamna nimic; respiri dar nu traiesti cu-adevarat

E greu sa faci alegeri...dar mai greu e dupa ce le-ai facut si nu-s cele mai potrivite!

A fi fericit nu ?nseamna ca totul este perfect. Ci faptul ca ai decis sa vezi dincolo de imperfectiuni.

Iubeste-ma sau uraste-ma. Ambele sunt ?n favoarea mea... Daca ma iubesti voi fi mereu ?n inima ta. Daca ma urasti voi fi mereu ?n mintea ta.

http://www.irinab.com/2015/12/ai-dreptu … sa-te.html

http://www.irinab.com/2014/02/daca-va-iubiti.html

"Inima de gheata...
Inima unei femei ce s-a prefacut Intr-un sloi de gheata. Sculptat atat de fin si migalos in baierele trecutului. Femeia care a suferit atat de mult incat nu se mai poate recunoaste in oglinda. Chipul ei zambeste pe strazile aglomerate si ticsite cu alte chipuri ce zambesc inapoi. Trupul isi ascunde atat de bine vanataile simbolice cu care s-a obisnuit deja. Inima e franta. In mii de bucati si in zeci de povesti cu acelasi final, parca invocat.
Un final trist si ipotecat Intr-un colt uitat de suflet. O datorie a inimii ce trebuie platita inzecit. O dobanda a fiintei pe care o asteapta in serile in care-si plange singuratatea. Femeia care a suferit enorm... plange! Atat de mult pe interior."

"Multi vad in verigheta o bucata de metal care ocupa un loc pe deget, pastreaza sapunul la spalatul pe maini sau lasa urme cand se pune bronzul. E ceea ce alegem sa vedem. E ceea ce alegem sa traim. Ochii de carne percep atat. Am optiunea sa vad in verigheta cum sufletul meu a devenit unul si acelasi cu sufletul celuilalt . Si nu sta pe degetul de carne. Sta pe degetul Tau. Cand iti pui verigheta celuilalt, ii primesti in grija sufletul. "