Topic pentru aspirantele la titlul de MAMICA - 19-138

smart ... imi pare atat de rau ... suntem aici pt. tine. nu te invinovati pt ca nu e vina ta. mai stiu persoane care au fost atente, ca si tine, si au sarcina oprita din evolutie. nu stiu ce sa mai zic, dar nu incerca sa te invinovatesti pt ca nu e vina ta 

Ultima oara a fost editat de manu2007 (2010-03-08 11:41:37)

Smart, nici nu stiu ce sa iti spun, doar ca suntem aici alaturi de tine. Stiu ca nimic nu te alina, dar macar sa stii ca te poti baza pe noi

                             

        smart lady            

Ultima oara a fost editat de r.myrela (2010-03-08 11:46:36)

smart lady a scris:

stiam fetelor ca in voi pot gasi un sprijin. va multumesc pt asta.
incerca sa gasesc o explicatie. nu cred ca Dumnezeu m-a pedepsit pt nasabuinta mea de acum mult timp, pt ca se spune ca el nu e razbunator dar totusi cum poate sa lase sa se intample astfel de lucruri? de ce lasa copii unor nefericite care apoi ii omoara cand ii nasc sau ii abandoneaza in scari de bloc? de ce mi l=a luat? cat de fericita am fost vineri cand se implineau 12 saptamani!!! ma gandeam ca pericolul a trecut... dar de fapt cosmarul abia incepea. stiu ca inainte sa ma adoarma anestezista era atat de rece, atat de obisnuita cu astfel de chestii ca imi venea s-o omor : ei ce atata plans? faci altul si gata! apoi la reanimare o alta insensibila :incearca sa dormi, ca si-asa ai facut tensiune la chiretaj, de parca eu puteam sa dorm linistita ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. am refuzat sa stau acolo, am stat maxim o ora dupa care m-am ridicat si i-am spus sotului ca vreau acasa.
mama a fost prima care a simtit ca s-a intamplat ceva, nu stiu cum. a suferit mult ca n-am vrut sa vb cu ea si ca n-am vrut sa vina nimeni la mine. nu pot si nu vreau sa vad pe nimeni.

Smartule,
cand am citit mesajul tau pana la sfarsit am avut senzatia ca ne povesteai un vis devenit dintr-o data cosmar,.... nici acum nu stiu ce sa cred,... am vrut sa te intreb : da' unde e semnatura ta???!!!

Nu am cuvinte sa iti spun ce mult regret si cat de rau imi pare, nu imi vine sa cred,...
Doamne e de nedescris ce ai scris tu imi pare atat de rau pt tine,
te imbratisez si sant alaturi de tine cu tot ce pot eu, recuperare rapida iubita si mult,mult curaj    

smart lady a scris:

stiam fetelor ca in voi pot gasi un sprijin. va multumesc pt asta.
incerca sa gasesc o explicatie. nu cred ca Dumnezeu m-a pedepsit pt nasabuinta mea de acum mult timp, pt ca se spune ca el nu e razbunator dar totusi cum poate sa lase sa se intample astfel de lucruri? de ce lasa copii unor nefericite care apoi ii omoara cand ii nasc sau ii abandoneaza in scari de bloc? de ce mi l=a luat? cat de fericita am fost vineri cand se implineau 12 saptamani!!! ma gandeam ca pericolul a trecut... dar de fapt cosmarul abia incepea. stiu ca inainte sa ma adoarma anestezista era atat de rece, atat de obisnuita cu astfel de chestii ca imi venea s-o omor : ei ce atata plans? faci altul si gata! apoi la reanimare o alta insensibila :incearca sa dormi, ca si-asa ai facut tensiune la chiretaj, de parca eu puteam sa dorm linistita ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. am refuzat sa stau acolo, am stat maxim o ora dupa care m-am ridicat si i-am spus sotului ca vreau acasa.
mama a fost prima care a simtit ca s-a intamplat ceva, nu stiu cum. a suferit mult ca n-am vrut sa vb cu ea si ca n-am vrut sa vina nimeni la mine. nu pot si nu vreau sa vad pe nimeni.

nu te pedepseste D-zeu pt. nimic ... daca ar fi asa, cum iti explici sarcinile oprite din evolutie la pers. care nu au mai fost insarcinate? nu vreau sa te superi pe mine ca insist, dar daca te invinovatesti (fara motiv) nu o sa iti fie mai usor sa iti revi.
sunt sigura ca mama ta va intelege pana la urma ca ac. este modul tau de a face fata durerii. Noi suntem toate alaturi de tine 

off smart, cand am citit prima data m-am gandit ca e un cosmar pe care l-ai avut, nu vroiam sa cred ca e adevarat, abia cand am citit mai jos mi-am dat seama ca e real ce ti s-a intamplat...
poate ca ma crezi, poate ca nu, dar eu cred ca te inteleg cel mai bine pt ca dupa cum stii si eu am trecut prin asta...
plange, descarca-te, dar te rog sa nu-ti pierzi increderea, pana la urma o sa avem si noi cate un bebel sanatos, chiar daca n-a fost sa fie acum

mi-au dat si mie lacrimile cand citeam ce ai scris acolo, mi-am adus aminte fir cu fir prin ce am trecut eu si imi imaginez ce e in sufletul tau acum. Imi pare nespus de rau

Fetele, mi-am pus si eu poze in albumul vostru, ca o sa mai fiu si eu aspiranta candva... nu va suparati, nu?

Smart nu te pedepseste Dumnezeu, eu n-am renuntat la nicio sarcina si totusi am pierdut una mult dorita asa ca n-are legatura cu sarcina la care ai renuntat tu.
Imi pare rau pentru ce ti se intampla nu pot sa iti spun decat ca trebuie sa iti gasesti puterea in interiorul tau.Dupa ce iti trece socul o sa vezi ca dorinta o sa fie si mai mare