Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-51

Mamici sa ma ingrijorez ca Alex nu vorbeste? spune cuvinte din 2 silabe gen, mama, mami, apa, bang-bang (nu intrebati    ) si altele (miau, ham, pis pis, chit, chit ).... la un moment dat zicea pic, pic, prefect (pe pe) ... de alaturat doar o data a zis .. mama nene (adica mama lapte) ... cere cand vrea lapte (dar zice ne-ne, la suzeta tot nene) si tuturie toata ziua dar nu clar... face ce ii cerem, gen opreste apa la chiveta, inchide usa si cate si mai cate ... adica nu suspectez o alta problema pt ca se manifeta ff ok, chiar as zice ca e in urma cu vorbitul pt ca el si-a dezvoltat alte parti. Se joaca f frumos cu copii, ii place prezenta lor, intelege tot ce ii spunem, se fisca ff bine fizic, are dexteritate...adica e f ok mai putin partea cu vorbitul... cand  aud de Rares sau Alex a lui smart ma gandesc daca nu cumva nu trb sa merg cu el la un specialist ... Am facut cu el niste exercitii de logopedie (de pe net) si am sesizat modificare ....
Deci ce ziceti? Sa il chiui pe la medici sau sa mai astept? nu as vrea sa il oblig sa pronunte ca sa primeasca ceva, mi se pare groaznic...

cmin, si eu zic ca nu e cazul de medic

Nu cred ca e cazul de medic nici eu.cred ca si onopatopeele sunt de ajuns la 2ani. Fa exercitiile daca crezi ca e ok..
V-am zis ca stau intr-un cartier cu mii de copii.in afara de Rares si vecina blonda toti copiii de 2 -2.5 vorbesc cum zici tu cmin. Deci e normal.

Cmin, nepoata mea pana pe la 3 ani si ceva zicea fix ce zici tu de copilul tau. Ne pusese pe toti pe ganduri, stalcea f rau cuvintele. A dus-o mama la logoped doar cateva sedinte pt ca plangea mereu cand mergea acolo. Pe la 4 ani si un pic si-a dat drumul la vorba si-i turuia nene gura cu o viteza ametitoare.

Ultima oara a fost editat de smart lady (2013-12-09 15:33:49)

Eu mai am putin de tot si clachez
E extraordinar de greu, tot timpul vrea ceva interzis..si urla groaznic daca nu il iei. Sa il tii 1 ora pe bufet sa umble la microunde si ce mai e deasupra lui...sa umble la frigider..il las dar ii impun o limita (iei laptele si inchizi) de unde el ar sta o.ora..sa bage si sa scoata din priza aparate la infit..sa scoata toaaata vesela din dulapuri si sa o aranjeze. Il las si asta dar la un mom dat nu mai e asa funny. Plus ca nu am nicio autoritate in fatza lui.nu stiu sa fiu altfel decat permisiva. Nu reusesc sa ii impun limite...sanatoase! In masina pana la constanta a urlat sa il.scot din scan.i-am zis pana la urma ok dar sa stea cuminte in brate..de unde..in 5 min circul pamantului..ca vrea la ta-su in fatza nu va inchipiti apoi ce ora de cosmar..abia il tineam cu doua maini cum se zbatea...a urlat pana n-a mai avut coce ca vrea la taica-su. Nu stiu cum sa mai fac. Nu sunt genul dar doua la fund ii lipseau atunci in masina..altfel nu prea stiu ce solutie era....nu itelegea de regula, de politie; de amenda..
Absolut totul vrea sa faca ce nu e permis si eu cum sunt f permisiva si nu prea stie de nu e voie e grava..

Mamici cu copii mai mari, trece aceasta perioada? Sau e din ce in ce mai rau? Cum invata aia nu e voie,etc cu.metode blande?

Of fetelor
Eu nu sunt deloc adepta lui "nu e voie", copil are voie sa faca orice atata timp cat: nu face rau altcuiva, nu isi face rau singur si nu distruge lucruri (e vorba de lucrurile altuia, cu ale lui poate sa faca ce vrea, chiar e indicat sa nu-l oprim daca vrea sa strice o jucarie ca sa poata sa traga o concluzie din asta, o chestie cauza efect : am stricat jucaria efectul nu mai am cu ce sa ma mai joc)
Parerea me ca un copil are nevoie de niste reguli bine trasate si de un parinte care sa nu transforme regula in exceptie. De exemplu: mersul cu masina implica statul in scaun. Mama poarta centura de siguranta, tata poarte centura de siguranta si copilul sta in scaunul lui. Daca ne abatem de la regula ca o data a plans, a doua oara era bolnav si inca o data am zis sa nu-l mai punem in scaun ca mergem pe distante mici deja nu mai putem vorbi de o regula.

Unde cred eu ca gresiti voi: cedati la plansul lor. Si daca o data ati cedat, in mintea lor se face conexiunea plang = primesc ce vreau. La varsta asta va testeaza limitele, de asta vor numai ce e interzis, vor sa vada unde mama spune stop. Daca mama nu spune stop mergem si mai departe. Iau exemplul lui R. A tipat ca nu vrea in scaun. Mama l-a scos din scaun. Cand a vazut ca a depasit o limita a mers si mai departe, ca vrea in fata. Daca sa spunem ca era lasat in fata ar fi vrut la volan si asa mai departe, din ce in ce mai mult pentru a testa reactia parintilor.

Eu cred ca primul pas e sa nu mai cedati la urlete. In momentul in care va invata ca urletele nu ii aduc ceea ce vrea a doua oara nu va mai plange pentru motivul ala. Va gasi altul, dar asta e alta poveste    pentru ca sunt la varsta la care va testeaza in continuu sa vada pana unde poate merge. E o vorba, copiii au nevoie de o mana de fier intr-o manusa de catifea.  Secretul e sa nu va enervati, sa le vorbiti cu blandete dar regula sa fie regula.

Sigur, eu acuma vorbesc din carti si in teorie, nu stiu ce sa o sa fac cand o sa imi faca Maia faze din astea 

Deno era f intelegator, dar avea unele faze.acum m-am prins..la 1,6 ani era vara, stateam mult pe afara..isi consuma energia altfel cred. Acum e si plictisit probabil.
Si da..si.pe mine ma loveste e groaznic cand il stiam un copip f iubaret si.pupacios de mic.

Em..ai dreptate cu tot
dar cum fac sa transform la loc in regula..
Plus ca atunci cand e nervos..nu ma lasa nici alte alea sa fac..gen...azi m-am asezat sa iau o imbucatura de mancare si urla : nu mancaaa si se zbatea pe jos ca un peste la mal

Rose asa si Rares la un an...insa tampenia e la mine ca s-a mai adaugat un an de obosela
Deci eu in jurul varstei de un an am stat cateva luni.plimband la el in boba sa adoarma..si cate o ora cantand
Cred ca invatase sa si vorbeasca pt ca imi amintesc ca la un mom dat ma oprisem si taceam...el a ridicat ochii si ca un vizure s-a uitat in ochii mei si ingana: nanii naani
M-am topit

Am o prietena f buna cu 2 baietei apropiati de varsta, (3 ani si ceva si 5 ani) , stau in afara tarii, ne vedem rar dar atunci cand ne vedem constat cu uimire de fiecare data cat de bine se intelege cu ei. Nu le-a dat niciodata nicio palma, nici macar la fund, secretul e: cand fac vreo prostie sau vor ceva nu tipa la ei, le vorbeste ff cald si calm dar extrem de ferm, le spune ca nu e voie pt ca... si nu a cedat niciodata chiar daca lacrimile lor curgeau rauri.
Au avut cand erau mai mici ceva faze cu plans amarnic, acum ei stiu ca daca mama lor le spune "nu", pai nu ramane. E extrem de iubitoare cu ei dar am ramas uimita sa vad si cat de ferma poate fi in crizele lor. Chiar am intrebat-o cum reuseste...mi-a zis ca pt ei face asta, desi o doare sufletul cand plang, dar daca ai cedat o data e suficient sa stie ca se poate.

Fata mea nu are decat 1,2 ani dar deja a inceput sa faca mici crize cand nu ii dau ce vrea (se intampla rar, nu ii dau doar ceea ce o poate rani). Si desi aveam impresia ca nu ma intelege, de cate ori a inceput sa planga iar eu am inceput sa ii vorbesc calm, dar ferm, sa ii spun ca nu se poate pt ca e periculos, a incetat plansul brusc. Nu mi-a venit sa cred..
Vom vedea ce va mai fi pe masura ce creste...abia e inceputul

In legatura cu scaunul auto: va spun sincer, pt nimic in lume nu o voi tine in brate sau pe bancheta in masina. Plange nu plange, mai bine sa planga decat sa pateasca ceva la cel mai mic impact, e extrem de periculos. Am fost weekendul trecut la munte (drum de 3 ore) la fiecare ora dadea semne de plcitiseala si incepea sa planga, atunci ne opream si stateam putin afara, 10 -15 minute, am lasat-o sa mearga pe jos, apoi ne-am urcat din nou in masina si am pus-o in scaun.

Ultima oara a fost editat de cris8 (2014-04-05 23:24:18)