Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-57

de fapt tot ce trebuie sa iti amintesti este ca furia vine de fapt de la tine . Nu ati observat ca maimutele se impieliteaza atunci cand avem noi un nerv ascuns ?
Nimic nu le scapa .Sunt ca niste cameleoni, doar ca in loc sa preia culori preiau starile noastre sufletesti . sau sunt ca niste .. catei   latra ca sa primeasca atentie , chiar daca atentia este negativa .

pe mine nu ma enerveza niciodata greselile neintentionate . Dar cand vad dorinta de a strica / enerva .. simt cum imi cresc colti . Exemplu : nati avea vreo doi asi si opt luni .. faceam placinta in bucatarie , amandoua.la un mom dat ta-su o roaga sa se stearga pe maini ca sa nu umple toate alea de ulei .. ea cica nu are chef . ta-su insista. ea imi ia foile de placinta la scarmanat . o invit afara din bucatarie, daca nu mai are chef de gatit . pleaca . dupa 5 -7 min bag placinta in cuptor si ma duc sa vad ce face . ea - in sufragerie reusise in timpul asta sa faca muci un perete mangalindu-l cu pixul si husa de pe un fotoliu. Eram mutati in casa noua , cu toate alea noi  de vreo ... 4-5 luni. deci da . nu.. nu s-a razbunat .  Idea este ca eram bine pana cand ea nu s-a simtit "marginalizata" ... si de unde credeam ca m-am ascuns foarte bine si uite ce frumos am gestionat eu situatia invitand-o afara din bucatarie, elegant, ea a perceput de fapt nervii mei si a luat cu ea toata frustrarea mea (ca mi-a festelit placinta ) si .. a scos-o sub forma de pictura murala . Acum rad , la mom respectiv am iesit din camera pentru ca sincer mi-a venit sa o ciufulesc .. si nu imi placea deloc ce simteam .

like ai mare dreptate, si eu ca si tine resimt frustarile din copilarie si desi stiu tot mai imi scapa si mie cate un tipat si apoi imi pare rau, de dat in ea, nu voi da niciodata nici macat in joaca, eu am primit bataie destula si mi-am jurat sa nu dau in copilul meu..sper sa ma pot tine de cuvant

Si eu plec atunci cand imi pune grav rabdarea la incercare.. De ex azi, 2 ore fara exagerare am umblat dupa el sa ii fac aerosolul. L-am rugat cu vorba buna, i-am promis luna de pe cer, i-am dat o tona de bomboane si degeaba.. Este f important sa isi faca aerosolul ca oricum siropuri nu ia, si este intr-o plina criza ce seamana perfect cu una de astm. Dar fiind prima raceala de gen, nu e diagnosticat, dar trebuie tratata ci sfintenie. Asa ca am facut tot ce mi-a stat in putina. Si n-a vrut. Dupa 2 ore n-am mai putut efectiv, si am coborat in bucatarie sa-mi revin. Fiind doar noi doi acasa, el a ramas in dormitor. La un moment dat a coborat sa ma caute, dar nu a venit pana in bucatarie, si de la mijlocul scarilor s-a intors inapoi si a inceput sa planga si sa spuna ff trist "pecat mani" -a plecat mami am zis ca-mi dau pumni, m-am dus repede la el sa ma vada, desi intentia nu a fost asta, i-am dat sentimentul de abandon cred. Ce bucurie pe el cand m-a vazut..

Si faza cu plecatul din vizorul lui nu mai tine la noi.
Azi dupa o ora de incercare efectiv m-am pus pe marginea patului si-am inceput sa plang, simteam ca ini cedeaza toti nervii. Am inspirat adanc si am luat-o de la capat.

In rest face tare multe nazdravanii, dar nu ma iau nervii din cauza asta. Dar cand ceva e obligatoriu si el nu si nu cu orele, orice i-as face si zice si da, nu stiu cine poate rezista..

A de la o vreme are niste "obiceiuri" si habar nu am cum sa le interpretez..Sunt curioasa daca mai fac si altii asa:
1. El pornesta masina de spalat, el seteaza programul. Il ajut doar uneori cu indicatii fara sa pun mana. Daca il strig sa vina sa o porneasca si e prins cu altceva si ma tot amana o pornesc eu. Buuun... doar ca atunci se supara si o opreste de tot ca sa reia el tot procesul, chiar daca sa zicem eu am apasat doar un buton. Si asa cu altele. Musai sa faca el totul de la inceput. Seara el stinge lumina: intr-o seara nu a vrut sa o stinga pe motiv ca nu vrea sa se culce. ok..m-am dus eu si am stins-o..s-a suparat    si m-a pus sa o aprind din nou (EU sa o aprind) ca sa o poata stinge el. Adica sa aduc totul in pozitia 0 ..si asa am multe expemple ...

2. cand plecam dimineata musai el coboare el primul scarile..daca coboara altcineva, acea persoana trebuie sa urce inapoi si sa astepte. la fel cu deschisul usilor... daca deschid eu, trb s ao inchid ca sa o deschida el.. si tot asa....
Mai are si scapari, daca nu are chef de lucrul ala nu il mai intereseaza, sau uneori nu baga de seama. Dar de multe ori respecta niste tipare.
Eu imi amintesc ca in "tinerete" faceam la fel... adica musai sa fac eu lucrul respectiv de la 0 sa nu ma a jute nimeni, s aam eu satisfactia ca e munca mea si nu s-a bagat nimeni...acum mi s-a cam luat de oboseala, stres etc..dar eram ff tipicara... Oare si la el sa fie asa? personalitate? sau 

daca si tu faceai la fel, nu vad motive de ingrijorare. probabil te mosteneste. eu vad acelasi tipar in ambele situatii expuse.

eu recent nu m-am mai lovit de prima situatie pt ca iesim mai rar in parc. in trecut, i-am zis mamicii darnice "nu, multumim" iar copilului "mami, noi nu papam asta ca ne doare burtica" - era vorba de prostii, nu de mancare sanatoasa. a inteles, dar era mai mic. poate la varsta nataliei nu va mai functiona . presupun ca nici sa iei niste gustari sanatoase la tine si sa i le oferi in schimb nu merge, pt ca e curioasa ce mananca celalalt copil.

eu i-as lua ce a vazut la alti copii, daca observ ca se repeta preferinta, deci clar isi doreste. nu as astepta o ocazie speciala, mai ales daca mai sunt luni bune pana atunci - poate la momentul acela nu va mai fi interesata de asta, va avea alte dorinte. am auzit insa ca n-ar fi bine sa-i faci copilului cadouri fara un prilej anume, nu stiu ce psiholog spunea asta. dar, ca in reclama cu oreo, eu nu ma pot abtine sa-i fac o bucurie cat mai repede.

ketey ia-i o bici fara pedale...

la faza cu manarea 

Voua nu vi se intampla sa fiti plecate 3-4-5 ore cu ei de acasa? Eu zilnic. Cum as putea sa ii tin nemancati? Le duc diverse dupa ei, uneori si tocanita. Ca mergem la piata, apoi la banca, ne oprim prin parc, distantele sunt lungi, bat pe putin 5-6 km pe zi pe jos cu amandoi, si se fac minim 4 ore. Le duc cu mine ce se poate fara sa ma intereseze de restul copiilor. Nu ofer niciodata fara sa intreb parintii, si dau oricand vor copiii, mai mult de atat nu pot face.
Cat despre balitul/uitatul in punga si gura altuia, yannick stie f serios ca asa ceva nu poate sa faca, pt ca nu ii permit. Nu l-am lasat niciodata si nici nu incearca, ignora pe cine mananca sau imi spune ca vrea si el si mergem si cumparam.

Cu vehiculele si jucariile la fel, el stie ca nu are voie sa se atinga de nimic din ce-i al lui si nu o face niciodata.

Inca nu am intampinat astfel de dificultati, dar alti copii vin mereu la el si atubci avem oarece probleme ca restul copiilor pleaca plangand

La noi in casa se invatat tot mai multe reguli de bun simt/siguranta, bune maniere, prin explicatii si exemple.
In seara asta m-a pufnit rasul ca eram in madina cu masina oprita si i-am zis sa imi dea un pupic si a zis ca nu se poate ca e in scaun si daca vine politia ii da amenda, numai acasa e voie sa imi dea pupic.
Si in felul asta stie toate regulile de care ne-am batut pana acum. Stie regula si consecintele.

Ultima oara a fost editat de denorah00 (2015-08-06 23:26:06)

Nu stiu ce sa zic.. nu ma duc in tufe ca sa-i dau un biscuite, ii dau pe banca pe care ne-am proptit.
Ieri de ex i-a apucat in kaufland, ne aflam la 3 km de casa, eram pe jos cu y si cu i in carucior, le-am luat iaurturi si le-am dat la usa ca nu mai rabda niciun minut. Au trecut si copii si adulti care se holbau dar ce era sa le fac? Plangeau amandoi.
Eu nu-i las sa se uite cand altii mananca. Regula e simpla, ori te joci, ori acasa. Prefera sa se joace, uita de orice chips. Dar nu toti parintii au reguli, bun simt si altele. Vad in parc muuuuulte specimene. Si de copii si de parinti.