Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-56

neata! 
eu nu vreau obedienta pe termen scurt cu orice cost.
copiii mei nu sunt roboti iar eu nu ii controlez. nu ii subestimez in halul asta.
imi place sa ii vad cum se formeaza frumos, cum isi cladesc temperamentul fara sa fie constransi in niciun fel, nici de teama , nici de rusine, nici de dorinta de a primi o bomboana sau un iphone. vreau sa ma respecte, dar nu pt ca le cer eu. respectul se castiga.
imi place sa le urmaresc felul de a fi, sa le vad incapatanarea, refuzul, vehementa cu care isi apara ceea ce cred si vor. e greu pt mine de multe ori dar e ideal pt ei sa fie asa.
eu vreau ceva cladit bine, pe termen lung. pe o fundatie buna si sanatoasa. stiu ca teoria e asa iar practica nu se pupa mereu, asa cum zice Be sunt atatea situatii cand salvam timp dar eu pt alea fix 5 minute nu vreau sa imi mint baietii si sa le dau informatii gresite despre lume. am alea 5...10 hai 15 minute pt negocieri. le iau din alta parte, din timpul meu, vad eu cum, si tot imi ajunge timpul.
be, citeam atat de mult cand eram gravida cu B si S dormea, la pranz sau seara cand era la tzatza era cel mai simplu. acum nu am nici eu timp. desi si la 1-2 noaptea, cand ma bag in pat, tot pun lanterna de pe telefon ca sa nu ii deranjez pe copii si citesc macar un paragraf, mi se pare ca si cu alea 2 randuri tot suntem mai castigati un pic, eu ca ma informez si stiu iar ei ca ma au pe mine comportandu-ma corect cu ei. de multe ori toata teoria o stiu atat de bine dar simt nevoia sa recitesc, sa ma inarmez din nou cu rabdare si sa nu uit ce am de facut. \Nu vreau sa risc sa gresesc pt ca noi spunem iarta-ma dar rana lor ramane mult timp acolo si desi nu ne arata pe moment, iese la iveala in alte circumstante si situatii. dar mai mult ca mine a citit taica-su, si seara discutam despre ce citim e bine ca ne ajutam unul pe altul cand simtim ce cedam
si ma bucur ca suntem doar noi doi si copiii. nimeni altcineva nu isi pune amprenta in vreun fel, nimeni nu isi expune teoriile cu "e rusine sa faci asa""nue frumos" "nu mai plange"  si alte replici din astea docte, "traditionale"..   


deno,.  si eu ii duc undeva mereu si ii las sa-si aleaga ceva... for no reason. 
si le spun si eu ca sunt mandra de ei. de ce crezi ca nu o fac?
doar ca nu sunt mandra de ei pt ca au facut ceva ce am vrut eu iar ei nu au vrut neaparat, si au facut-o doar sa ma multumeasca. eu sunt mandra de ei mereu.

ma grabesc si am scris dejA un kilometru ce vreau sa zic e ca e bine sa citim. ca altfel vom zice ca nu am stiut. si sa incercam putin cate putin sa aplicam.

Ultima oara a fost editat de passenger (2015-02-01 10:52:28)

stai, ai scris mai sus ca e mai usor sa recompenseszi decat sa stai "la curul lui sa ii explici" nu am scos din burta si nu imi inchipui lucruri pe care le scriu altii. si eu la fel am scris, ca e mai usor ca economisesti timp, uneori, in situatii limita, dar la fel tot eu am scris ca eu nu vreau asa.
si unde am dat eu de inteles ca eu sunt fara de pacat? pfooooai!!  cand eu insami am spus cat de mult am muncit cu S sa repar niste greseli, cand eu spun ca gresim toti, e firesc pt ca oameni suntem. 
atitudinea asta nu e cea mai  fericita, asa gandste si sora-mea, ca nu ii trebe carti, ca ea "stie".    pai de unde sa stie? ea a studiat cu totul altceva in facultate, si nu despre psihologia infantila. doar cand citim vedem cat de mult gresim.. asa si eu, le vad si le bifez, mi le asum! si nu ma mandresc cu ele ci incerc sa ,le repar. desi e mai comod pt psihicul meu sa ma ascund sub "fac instinctiv" ca nu ma iau eu dupa carti. sau "om sunt si ma infurii si gresesc". da, nu imi permit sa gresesc pt ca nu vreau sa gresesc, nu zic ca nu gresesc. ai citit pe fuga, poate, si de asta ai zis asa.
dar nu ne luam numai dupa instinct tocmai pt ca ratiunea ne deosebeste de animale. instinctiv ne vine uneori sa ii luam de perciuni 
si mai e ceva: e important si cum rezonam cu unele carti. eu personal cu super nanny desi nu stiam cat de nocive sunt metodele ei, nu am rezonat in veci. insa cu toata teoria AP , da.    simt, cand citesc, ca asa e bine si frumos. repet, e si in fct de cum percepem ce citim si de cum alegem sa aplicam la noi sau nu.
sormea de ex cand i-am povestit o idee utila de a indeparta frica de monstri a copiilor, era o discutie vizavi de fiu-meu cel mare care a avut per. scurta de timp teama de niste monstruleti, a ras de mine si a zis ca "astia care au scris cartile astea sunt tampiti si dusi cu pluta"    doar pt ca ea nu a putut sa rezoneze cu ideea aia. ca parantezA, e vb de un spray pe care i-l faci copilului si el da prin camera si isi inchipuie cum monstri aia dispar. era o teroie f interesanta cum ca ii dai copilului un instrument cu care sa lupte singur cu temerile lui, il ajuti dar il si lasi sa incerce singur sa se incurajeze.
Bun, si pt ca ea nu a rezonat cu asta, desi repet, evb de ANI de studii in domeniul psihanalizei, si toate teoriile stau in spatele unor idei simple si care chiar sunt universal valabile (cum zici tu ca nu exista universal valabil, ba da, exista in fiecare domeniu teorii care sunt universal valabile, ca nu ne plac noua si nu le imbratisam, asta e altceva)
e universal valabil ca ne iubim toate copiii, gresim in fata lor mereu, dar incercam toate la fel de mult sa ii facem fericiti asa cum stim si cum credem noi.
DAR nu e rau sa ne ajutam de unele instrumente care sunt foaaarte la indemana in ziua de azi, e-books si carti, articole etc, de la cei care stiu mai mult ca noi inmiit in domeniul lor, ca sa gresim mai putin.
 


behappy

uite poti citi aici despre frati

http://www.ahaparenting.com/Default.asp … jectType=1

aici

http://www.ahaparenting.com/ask-the-doc … ectType=35

http://www.ahaparenting.com/BlogRetriev … ectType=55

si aici

http://www.askdrsears.com/topics/parent … -quibbling

si aici

http://www.askdrsears.com/topics/parent … ew-sibling

Ultima oara a fost editat de passenger (2015-02-01 12:06:20)

Pass, tocami asta zic, ca nu recompensez ca nu am chef sa stau in curul lui sa ii explic, ai inteles pe dos ce zic eu. Recompensez doar cand e urgenta, si nu mi se pare deloc un lucru rau. In rest, eu sunt mama explicatiilor, ajung uneori la sfarsitul zilei cu usturime in gat de cat vorbesc. Dar nu functioneaza de multe ori, nu am un copil docil si mai ales unul usor de prostit.
La Yannick n-ar tine faza cu sprayul de monstrii nici in 10 ani. Pai el daca stie ca ceva exista, exista. Daca nu, nu. Nu ai cum sa ascunzi nimic de el.

Din ce spui, dai asa un aer de mama perfecta, desi stim cu totii ca nu exista asa ceva, si eu nu ma dau deloc o mama de urmat, dar copilul meu mi-l cresc frumos si perfect pentru el, mi-o dovedeste in fiecare zi prin comportament fata de toti in jurul lui si mai ales fata de mine. Ne iubim enorm
Mi-l lauda lumea cat de educat este, cat de empatic si daruitor, ce sa mai..oi fi eu cioara, dar el mi-a intrecut orice asteptare.

Eu il mituiesc. Si il si conditionez. Adica nah, vin seara acasa, in cel mai fericiti caz la 19, si cand insist pe-un lucru si nu-l face, recurg la astea. n-o fi bine, dar ce sa fac mai repede> Copilul trebuie sa manance, trebuie sa aiba hainele curate, trebuie sa stea si in curatenie, trebuie spalat, etc. Cand sa le faci pe toate in 3 ore?

Asa a fost si la noi mai mereu, Anca. foarte rar se conformeaza, daca vrea sa faca, face, chiar daca ii explic mereu. uite, stie ca daca pune mana pe usa de la cuptor se ardesi mereu o face. Face o gramada de prostii intentionat, habar n-am cum sa ma comport cu el: baga si trage dinverse din priza, are o faza de cateva saptamana sa culeaga toate perinile de la canapele si sa faca pisu pe ele, se urca pe televizor si vrea sa sara de acolo, etc. Ii explic pe toate tonurile posibile, dar nu merge. El vrea sa faca. Foarte rar reusesc sa-l determin sa nu faca si asta numai cu amenintari: daca faci lucrul asta, astazi nu ai voie la desene. Nu bate cu teoria, dar eu una am epuizat toate metodele pe care le aveam in cap.

Acum nu zic, poate la altii merge, poate copilul tau in ceva timp, va intelege si va veti dezvolta armonios. La noi insa, teoriile astea zen nu merg si n-au mers niciodata. Si ma mai las si pagubasa, mai si tip, ma mai duc prin baie si jelesc putin , mai si cedez si-l las in boii lui, i-am si ars una in dos cand m-a innebunit cu trantitul masinilor in ecranul tv (nu intelege gresit, ars una mai mult mimat. e copilul caruia daca ii dai una in spate cand se inneaca, crede ca l-ai batut). Asta e! Oi fi dat gres daca nu sunt capabila sa-l educ dupa ultimul trend.

vaai, smart, ce ma asteapta . pe mine ma amuza ce povestesti tu, dar imi dau seama ca sa fiu in situatia ta, as plange, nu mi-ar arde de ras. si eu simt ca teoria asta cu explicatii nu functioneaza la noi. eu recunosc ca nu sunt diplomata, nu ma pricep sa-l manipulez cu vorbe. ii explic de ce nu e bine, mai mult nu stiu sa fac. ma mai si milogesc de el, nici asa nu merge. inca n-am tipat la el, dar de ciuda ca nu ma asculta am plans si eu . am facut si "greseala" de a-i lua obiectul interzis din mana daca dupa a n-spea explicatie el insista sa roada la el... de cele mai multe ori insa, ii zic sa inceteze, ii spun de ce nu e bine, apoi il las in legea lui. numai rau imi fac incercand la nesfarsit sa-i explic si vazandu-l cum imi rade in fata si face tot ce vrea el.

la noi a inceput etapa nervilor si a tipetelor cand nu primeste ceva. si ce plamani are
Sambata dadea ta-su cu aspiratorul si imi zice "Ia-o de aici ca trage de cablu, se urca pe aspirator, nu pot cu ea". Am luat-o de manuta sa iesim din camera. S-a smuncit, s-a proptit in fata mea si mi-a tras un tipat de sa cad din picioare
E foarte greu sa te autoeduci sa actionezi intr-un fel, cand instinctul iti spune altceva. Daca ar fi sa ma iau dupa ce imi vine sa fac pe moment, Maia ar fi luat doua la fund de multa vreme. Mai ridic uneori vocea la ea, e adevarat. Incerc sa ma vindec pentru ca ma surprind reactionand exact cum o faceau parintii mei cu mine. Cand ai un trecut "curat" e mult mai usor sa fii un parinte asa cum iti doresti, dar cand cari un bagaj dupa tine iti trebuie foarte multa vointa sa iti infranezi pornirile

da anca pentru ca e un reflex, un automatism, care vine din subconstient

La 1,9 ani am simtit eu pt prima oara ca imi vine sa-i dau o palma la fund. Pana atunci, niciodata. Desi facea multe chestii gen cea cu aspiratorul, dar il vedeam clar ca exploreaza. De cand a inceput sa faca lucruri dinadins, e greu... E ft greu, chiar. Si eu am in spate acelasi trecut cu parintii si dupa ce tip, plang pe la colturi. Nu merita tipatul meu
Cel mai rau ma apuca vinovatia cand doarme stau si ma uit ca proasta la el si-mi cer iertare, e asa nevinovat in momentele alea, dar si atat de impielitat uneori