Din nou...CANCER!-10

eu te cred din tot sufletul ptr ca mami meu a trecut exact prin ceea ce treci si tu .......ea nu a gasit puterea de a merge mai departe ....tu trebuie sa o gasesti si sa infrunti boala asta nenorocita ptr ingerasii tai.......boala asta trebuie sa o accepti ca vrei ca nu vrei trebuie.....numai asa o sa poti sa o invingi.....
spune-ne cum te mai simti???........nu trebuie sa te superi ca poate multi dintre noi cei de pe forum nu iti inteleg durerea asa cum ai vrea tu sa iti fie inteleasa dar tu ,mai mult ca altii,ar trebui sa stii ca cine nu trece prin asa ceva nu cunoaste starile de neliniste si dezamagire.....eu te inteleg perfect crede-ma iti spun din tot sufletul ca mama mea atrecut prin asa ceva si stiu......si intr-adevar ai mare dreptate cand spui ca problemele altora sunt o nimica toata pe langa problema ta......ai perfecta dreptate.......probleme noastre sunt minore....noi sunbtem suparate ca ne certam cu iubitii sau ca nu avem un loc de munca sau ca nu avem bani sa mergem la mare....astea sunt problemele noastre majore.....
ma opresc aici ca deja m-am intristat si nu vreau...nu am de ce.....trebuie sa fiu vesela si sa ma bucur in fiecare zi de pers pe care le am langa mine si pe care le iubesc si ma iubesc si ele la randul lor.....trebuie sa ma bucur si ca astazi am venit la munca chiar daca sunt rupta de somn ........asa trebuie sa faci si tu sa te bucuri de orice lucru minor din viata ta.......
te pup si fii tare!

chiar daca nu stie....o sa se convinga singur cine iese invingator

Probabil ca multi dintre noi..nu inteleg ce inseamna sa fii in situatia asta..ai mare tarie si curaj ..eu una recunosc..nu te inteleg in totalitate..ca e usor sa dai sfaturi..numai tu stii prin ce treci si de cata putere e nevoie sa mergi mai departe..eu cred ca fac inca parte din categoria"nu mi se poate intampla mie" dar din nefericire mi se poate..si nu as vrea sa stiu cum e..deja am pierdut pe cineva drag..sper ca makar niste vorbe bune sa te ajute, sa te intareasca.Sanatate multa!

armand a scris:

Am fost la psihiatru, care mi- a prescris o reteta....efect are, pt ca s-au diminuat considerabil atacurile de panica. Din pacate, ghemul din stomac nu....se invarte acolo neincetat.
Am inceput si sedinte la bioenergetician, in speranta ca ma va echilibra.
Imi dau seama ca pt mine viata s-a transformat intr-o lupta.....e ca si cum plecau inainte oamenii la razboi si nu stiau daca se vor mai intoarce.
E greu de digerat, de obisnuit......e ca si cum esti la marginea unei paduri bantuite, ti-e frica, dar trebuie sa intri sa o traversezi. sper sa gasesc poteca miraculoasa!
still.....am citit prin ce treci. sunt convins ca ai scapat.
Daca nu ar fi frica asta irationala de moarte.....
Nu stiu daca am mai spus.....tipul de limfom pe care il am este f rar, reprezinta 5% din ramura principala, daca pot spune asa. frumos, nu? Si nu e mult de cand s-a descoperit ca e asa.  despre tratamentul optim nu se stie exact care da rezultate mai bune.
E si ceva bun aici, ca cica e un pronostic un pic mai bun decat restul de 95%.
mai vobim.papa

tinem pumnii....hai ca eu cred ca deja ai gasit intrarea pe poteca miraculoasa de care spuneai...trebuie doar sa nu te abati de la ea...nu te concentra la altceva....hai ne vdm la celelalt capat

Ultima oara a fost editat de deliav (2008-08-06 15:15:14)

multa sanatate...sper din toata inima sa te vindeci...intru pe site din cand in cand ca sa vad ce mai faci...sunt alaturi de tine, ma rog pentru tine...Dumnezeu sa te ajute !!!

Bafta multa

sa dea Dzeu sa te faci bine..trebuie!!! iti admir felul de a scrie si de a privi situatia..tare mult..eu sunt o pers f slaba..si ma plang din cele mai mici rahaturi..eu care imi stric ziua k nush ce reclama stupida am vazut la tv..si lumea trebuie sa-mi fie mie la picioare tot timpul..Doamne cat conteaza sa apreciezi cu adevarat ce ai ..sa stii sa te bucuri de viata..nu te mai gandi daka ai facut ceva sa meriti asta sau nu ..e inutil..e bine ca ai cat de cat posibilitati..altii..se imbolnavesc si n-au ce manca..daramite bani pe medicamente..ma rog asa mi-ai dat impresia..macar ai sansa asta si trebuie sa lupti pentru ea..repet iti admir modul de a gandi si de a privi lucrurile..foarte mult..Capu sus ..sa-ti dea Dzeu sanatate

Eu am un unchi care s-a dus la Milano sa-si "schimbe" ficatul....... a fost rau de tot. si o astfel de operatie e ff riscanta. A ales aceasta pentru ca nu mai voia sa se chinuie.... a zis ori una, ori alta......
acum e la casa lui...........
cred ca numai optimismul l-a facut sa treaca peste asa ceva.....
asa ca, fii optimist, ai pentru ce trai!

Buna seara! MAi am 3 zile aproape si plec....si nu stiu cand ma intorc acasa. Pot sa stau luni de zile plecat....
Incerc sa rup o bucatica din universul meu si sa il duc cu mine , sa am un loc unde sa ma refugiez cand sunt incoltit de frica, de dor.....
Am sufletul sfasiat in mii de bucatele, stau in fiaecare noapte pana pic de somn lipit cu obrajii de piciorusele fetelor mele....incerc sa imi imprim pe piele atingerea lor....
Mi-e frica, mi-e dor deja, desi ma uit la ele si imi umplu sufletul.....as vrea sa opresc timpul in loc, pe vecie. Ne-am jucat toate zilele astea....ne-am stropit cu apa. ne-am ascins de "baba".......dragile mele copile...ele nu stiu ce pericol planeaza peste mine si ele, indirect.
Dumnezeu  trebuie sa fie cu mine. Ma rog tot timpul sa ma ierte pt tot ce a fost gresit in viata mea si sa ma lase sa imi cresc copiii. Apoi nu imi pasa ce se va intampla cu mine.
Timpul pt mine a capatat dimensiuni ireale.....parca totul s-a comprimat si simt ca se precipita totul in jurul meu. Imi doresc ca dumneseu sa imi dea timp sa pot spune si altora schimbarile ce s-au produs in mine, sa ii ajut sa le deschid ochii si sa ii fac sa inteleaga ca ne trebuie asa putin sa fim fericiti!
Viata mi-a oferit multe pana acum.....doar de timp mai am nevoie.
In fiecare dimineata ma trezesc tremurand de spaima, de dor de puiii mei....de incertitudini. Am nevoie de certitudini, cum fiecare vrea in multe momente ale sale in viata. Singura certitudine este ca murim, la un moment dat. In evolutia omenirii, nu mai spun a universului.....timpul unui om pe pamant e aproape zero. Daca ne-am naste cu educatia asta nu am mai privi orice ce te apropie de final, ca in cazul meu, cand planeaza acest pericol de fapt, ca pe ceva asa de dramatic, de ingrozitor. Daca.....de nu ar fi atatia daca.......
Sper sa ma vindec. Insa fiind si varianta cealalta.....ma gandesc ce asputea face pt puiii mei acum, sa ii ajut pt viitor, pt daca....? Cum as putea sa fac ceva? In Spania fiind, o sa incep sa imi scriu viata, simt nevoia asta si oricum imi va ocupa timpul mai bine. Creierii imi sunt vraiste...incerc sa inteleg, sa caut calea.....incerc sa inteleg sensul nostru aici, pe pamant....Imi dau seama ca viata nu e asa cum o vedeam eu, nu e cum o palnificasem, cum o structurasem. Credeam ca am inteles totul, ca nimic nu ma va surprinde...
Surpriza.insa, nu?
Mi-am luat ramas bun de la prieteni, m-am intalnit cu ei separat. Dureros.....Plec la razboi.....Dumnezeu e cu mine, nu are cum sa ma lase. Daca nu pt mine, pt copiii mei dragi.
Cand ma gandesc....in trecut cati nu treceau prin dramele astea? Si nu din cauza bolii, chiar ma refer la cei ce plecau la razboaie.....
Omul, fara suferinta, cred ca nu ar stii ce frumoasa e viata. S-ar plictisi. Ar muri traind.
stau si incerc sa rup din imaginea cu copiii mei dormind sa o iau cu mine, sa fie vie...
Pe vremuri....fiind la mare, care a fost si va fi ceva de nespus, ceva de care voi fi pe viata indragostit.......obisnuiam sa stau seara, noaptea, singur, pe stabilopozi si ascultam ore in sir valurile, incercam sa ii cuprind nemarginirile. Si incercam sa rup o bucatica din ce simteam atunci sa am cu mine pt restul anului, can d o revedeam. Eram trist tot timpul cand plecam....
De asta am si spus ca atunci cand va fi finalul.....voi fi incinerat si cenusa mea va fi imprastiata in mare. Asa voi fi pe vecie acolo, in locul care m-a fermecat o viata intreaga. Marea pt mine e ceva special, am petrecut multe momente eu cu ea. Am vorbit cu ea, si cand eram suparat, si cand eram fericit....
Imi dau seama acum ca sunt lucruri pe care le-as face si nu le-am facut pt ca ma gandeam ca am atata timp......ce naiv am fost!
Acum plec cu sufletul greu, imi las lumea mea si plec sa imi salvez viata. Fericirea de a reusi va fi de nemasurat.....mi-e frica sa nu o iau razna. Sa fii nebun de fericire.....ce fericire!
Seara devin intelept, ma echilibrez, vad viata per ansamblul ei...si ma resemnez in a intelege ca suntem trecatori...dar dimineata imi trece si devin un om disperat, cuprins de panica........
DAca eram pe vremea dacilor sau daca eram in tibet........cred ca tare m-ati fi invidiat ca plec mai repede din lumea asta....
Va las acum....o sa mai scriu. Tot timpul. O sa va spun cum voi evolua.
Citeam ca gandurile bune atrage bine. Va multumesc pt ele pt ca o sa reprezinte o parte din vindecarea mea.
In ultimul timp nu m-am mai gandit ca ma voi vindeca doar prin medicamentele si autotransplant......cred ca puterea divina care a creat acest univers ma poate ajuta...si cred ca nu avem nevoie de palpabil ca sa credem in ea.
Incerc sa imi indepartez gandurile negre, pesimiste......ma lupt sa imi transmit ganduri pozitive, care sa ma ajute in vindecare. Simt si stiu ca psihicul e fabulos de important. Imi dau seama ca trebuie sa ma ridic si sa lupt si din mine cu boala...ma lupt. Incet incet voi reusi.
Sper sa ma vindec si apoi voi multumi ca am trecut prin asa ceva, pt ca mi-am deschis ochii si vad viata asa cum e ea, nu cum credeam ca este. Doar timp sa obtin, pt ca pana la 60-70 de ani....de timp e vorba. Atat. Viata noastra inseamna timp.
va las.....sa fiti sanatosi, ca restul nu conteaza. credeti-ma!

Multa bafta...noi suntam alaturi de tine si ne rugam pt sanatatea ta,sa poti fi cat mai devreme alaturi de cei dragi si sa poti sa te bucuri de viata in continuare

Ultima oara a fost editat de life (2008-08-22 01:07:14)

Sa iti ajute Dumnezeu sa fii bine!!! Credinta ta este uimitoare si ma gandesc ca Dzeu nu va trece acest lucru cu vederea!