Din nou...CANCER!-103

armand a scris:

A inverzit stejarul !

Asa cum spuneai,inainte de prima zapada ati plantat acest stejar  cu credinta ca fiecare copac sau planta este protejat de un spirit.Se pare ca asa si este...stejarul a inverzit!!!

Dumnezeu sa va aibe in paza lui tot timpul!!!

Buna Vali ma bucur cand mai scri aici si sper sa aflam cum cresc ingerasii. Defiecare data cand trec pe langa blocul lui ma gandesc de ultima noastra intalnire cand statea pe banca de la scara cu hanoracul lui cu gluga si am stat de vorba cateva minute parca a fost ieri . Un om atat de bun sa ne paraseasca asa deverme / nu este corect dar ce mai este corect pe lumea asta . Ce mai fac ingerasii cresc . Multa sanatate.

amcitit intamplator,sunt noua pe forum.ma darama sa aud de moartea absurda a unui OM cu atatea de facut in viata.nu stiu de unde a avut si are in continuare vali puterea.cred ca de la armand care cu siguranta e langa sotia si fetele lui in orice clipa.dumnezeu sa va dea puterea e a merge mai departe si in prezent si viitor.noi,oamenii,uitam ca sanatatea e cea mai importanta.ne amintim doar cand auzim cate ceva grav,ca aceasta poveste atat de reala.vreau sa stiu daca vali si fetele sunt bine.mai scrie-ne,vali,ca sa ne amintesti de ce e important cu adevarat in acesta trecere efemera a noastra.va pup.si va imbratisez cu caldura,chiar daca nu va stiu decat prin randurile citite.

vali,asteptam vesti de la tine.multa sanatate si putere sa va dea Dumnezeu!

maria123 a scris:

De fiecare data cand recitesc mesajele de la subiectul asta...mesajele scrise de el, cat si de voi fetelor...imi dau seama ca viata trebuie traita asa cum e ....ca trebuie sa ne bucuram de ea ..si de cei pe care ii avem langa noi.
Din pacate de cele mai multe ori uitam lucrurile astea..uitam sa le spunem celor dragi cat de mult ii iubim, sau ca ne pare rau daca i-am suparat..si asteptam sa fim iertati de la sine..Iata ca desi nu mai e ...cuvintele lui inca ne invata multe...

Insa tot de fiecare data cand citesc mesajele ma revolta multe lucruri..ma revolta nepriceperea unor medici....ingnoranta altora..lipsa de interes...nesimtirea...ma revolta sistemul asta in care traim si care e atat de indiferent fata de noi toti.

Ma gandesc ca in locul lui puteam fi oricare din noi...ca in locul lui putem fi oricand oricare din noi...ca omul asta a crezut in viata..a iubit-o...si si-a dorit sa se bucure de ea....si totusi nu mai e...Pentru Dumnezeu...am ajuns pe luna, am creat roboti,si arme nucleare...si totusi un om nu se poate bucura de viata ,de familie din cauza unei boli atat de comune azi precum raceala...unde te uiti in jur cand moare un om...e sigur ca de cancer a murit ...si ma gandesc...daca am facut toate astea..noi oamenii nu putem sa cream un remediu si pentru boala asta...oare cati oameni mai trebuie sa plece dintre noi pana cand se va face ceva..ceva cu sistemul..ceva cu boala..cu remediu..cu medicii...ceva ce e nevoie pentru ca sa in lupta aceasta sa nu mai iasa cancerul invingator?........

subscriu.asa e!traim intr-o societate mizerabila in care omul care are un rost in viata moare.din lipsa de cunostinte,dezinteres......trebuie sa ne traim viata asa,cu lipsuri,sa acceptam mai usor pe ceilalti,sa nu ne mai consumam in van,sa iubim,sa avem oameni pe care sa- i iubim langa noi,sa ne facem iubiti,ca viata aici e scurta si atat de imprevizilbila.martor ne e armand care,desi tanar fiind,a plecat dintre noi,lasand in urma 2 buburuze si o sotie in a caror viata avea rolul primordial.sper ca se odihneste in pace si sper ca vali si fetele o duc ,cat se poate omeneste,bine.ma rog pt ei,toti.carpe diem!dar responsabil.

ma bucur di suflet ca sunteti bine,ca fetele sunt sanatoase.sa va ajute Dumnezeu  

vali,ma bucur ca viata voastra merge inainte...
multa sanatate si numai bine

Cati dintre voi nu au aceeasi problema ca mine acum - PRIMA ZI DE GRADINITA
Am de mult timp aceasta grija -nu pentru ca fetitelor le-ar fi greu sa se trezeasca dimineata, sau pentru ca-si vor schimba obiceiurile alimentare, sau pentru ca nu ar fi sociabile, sau pentru faptul ca eu pot intarzia la serviciu... Ma ingrijoreaza spaima lor: daca mami pleaca nu se mai intoarce, pentru ca tati a plecat si nu s-a mai intors... ele vor aproape pe toti cei cu care sunt obisnuite...
Chiar daca stiu ca tati este sus, le iubeste CEL MAI MULT, are MUSCHII MARI  si le apara ... totusi tati nu merge ca ceilalti tati la gradi, in parc, la joaca...este dureros sa accepte ca ele sunt diferite de ceilalti copii...
Eu si fetitele am inceput sa mergem la psiholog din dorinta de a primi sfaturi competente, nu sunt dintre aceea care le stiu pe toate... chiar daca mi s-a confirmat atitudinea de pana acum nu vreau sa gresesc, greselile le-ar putea rani sufletul, imi doresc sa fac TOT ce trebuie in INTERESUL COPIILOR MEI si pentru BINELE LOR. Este foarte greu sa educi un copil si cand sunt doi parinti, pentru unul este coplesitor.
Noi am fost la gradi in iarna, la serbare, cand a venit Mosul, au stat doua ore nemiscate...ele stiu ca aici este un loc frumos unde sunt multi copii, multe jucarii, ca aici invata jocuri, cantecele, poezii...si totusi sunt singure intr-un loc necunoscut, nefamiliar, unde nu mai primesc atentie si grija maxima... si totusi in aceasta incercare au tot sprijinul nostru...al meu...si al lui Armand...
Cum ar fi fost daca era si tati cu noi...

Of .. Tin pumnii sa fie totul bine, sa se acomodeze fetele repede, sa va fie usor, pe cat posibil. Doamne ajuta !